Roman pentru doamne

Autor: Michal Viewegh
Titlu original: Román pro ženy
Naționalitate: ceh
Gen: chick-lit
Anul apariției: 2001
Nr. pagini: 240 (Editura ALL)
Traducere: Mircea Dan Duță (Editura ALL)
Ecranizare: From Subway With Love
Alte cărți de același autor: –
Nota mea: 2/5

 
 
Mi se întâmplă din ce în ce mai rar să intru în librării și asta doar pentru că am deja cărțile pe care vreau să le citesc sau le cumpăr online. Cu toate astea, într-o zi, așteptând pe cineva, am intrat. Și dintre toate cărțile, am ridicat de pe o masă de prezentare tocmai Roman pentru doamne. Are genul ăla de titlu care nu-mi place mie, un fel de „click aici” al literaturii. Și culmea, chiar funcționează și la mine, că doar dintre toate am ales exact cartea asta să văd ce-i cu ea. N-am cumpărat-o, dar ce să vezi coincidență, cei de la Editura All mi-au trimis-o câteva zile mai târziu cu promisiunea că e o carte excelentă pentru o vacanță pe plajă. Din păcate, nu m-am aflat pe nici o plajă când am citit-o, deși mi-ar fi plăcut mult. Chiar e o carte pe care s-o citești și să nu prea gândești, cam ca o comedie romantică la care te uiți, deși știi exact ce o să se întâmple. Nu zic că am prevăzut ce-o să se întâmple în carte până la final, dar comparația mi se pare bună.

Roman pentru doamne e, din punctul meu de vedere, un chick-lit care nu te îmbogățește cu nimic. Nici măcar cu plăcerea cititului, ba dimpotrivă, cu ridicarea unei sprâncene, pentru că e scrisă de un bărbat. Dacă cele scrise de femei mai au cumva sens, cele scrise de bărbați mă fac să mă întreb „De ceeee???”. Având în vedere că cea mai apropiată carte de genul ăsta e Someday, Someday Maybe, îndrăznesc să spun că aia, scrisă de o actrița, nu de un scriitor cu acte în regulă, e net superioară. Mai profundă, mai elaborată, mai bine construită, mai inchegată. Roman pentru doamne e doar o serie de capitole, care, recunosc, au titluri amuzante, dar care se succedă fără să stârnească vreun interes. Mie cel puțin nu mi-au stârnit dorința de a da paginile să văd ce se mai întâmplă. De-aș fi abandonat-o, aș fi fost la fel de câștigată.

Dar destul cu critica, e evident și din nota pe care i-am dat-o că nu-i cea mai grozavă carte pe care s-o iei cu tine chiar și în vacanță. Cu toate astea n-am abandonat-o, nu m-a supărat atât de tare.

Romanul o are în prim plan pe Laura, o editorialistă de 20 de ani la o revistă de femei. Dacă n-ar fi fost ziua ei în carte și n-aș fi aflat că împlinește 21 de ani, i-aș fi dat mult mai mulți. Laura trăiește cu mama ei, un fel de MILFă care urăște bărbații cehi din cauza a doi foști iubiți: Arpagică și tatăl Laurei. Drept pentru care își caută parteneri doar de alte nații. Adoră aeroporturile, bagajele și să vorbească limbi străine. Mi s-a părut cel mai interesant și amuzant personaj. Pentru că tatăl Laurei a murit de tânăr, la un Crăciun, cele două nu-l sărbătoresc, în schimb adoptă Ziua Recunoștinței de la un fost iubit de-al Laurei și o sărbătoresc pe asta în locul Crăciunului. După ce Laura trece prin mai multe relații eșuate, ajunge la Oliver, un bărbat de peste 40 de ani, pe care îl întâlnește în Croația, când era în vacanță cu iubitul ei Rickie. Îl înșală pe respectiv și când se întoarce la Praga începe o relație tumultoasă cu „bunicul”. Partea amuzantă e când mama Laurei află că iubitul fiicei sale e chiar Arpagică. Cumva, cu multă străduință din partea tuturor, lucrurile intră într-un normal, normal care se strică atunci când pe Laura începe s-o deranjeze că Oliver bea cam mult, că se îmbracă după moda anilor 80 în anii 2000, că nu mai e de acord cu ideile lui, ba mai mult că o și înșală. Oliver mie mi-a creat o părere foarte proastă și n-aș fi stat într-o relație ca cea descrisă în carte nici dacă ar fi fost ultimul bărbat de pe Pământ. E drept că la început e foarte iscusit cu vorbele și are o doză de ironie care poate suci mințile unei femei, dar când îți dai seama de toate celelalte neajunsuri, păi, soro, fugi de el.

[spoiler] La un moment dat se despart, Laura îl înșală cu altul, nici măcar nu-i ascunde asta, dar când Oliver umple metrourile de afișe cu scrisori de dragoste lunare, adresate Laurei, într-o campanie de marketing/recâștigare a ei, gestul pare s-o impresioneze și se întoarce la el, lucrurile schimbându-se în favoarea ei. [/spoiler]

Roman pentru doamne e o lectură rapidă, ușoară, nesolicitantă, genul care te destinde după o carte mai serioasă. Nu pot să zic că o  recomand, dar nici că n-o. Faceți cum vreți.