-
Idei de părințenie III
În ultima vreme, m-am reapucat de citit bloguri și cu ocazia asta mi-am adăugat în reader niște bloguri de mame & parenting că na, să mai citesc și eu una alta, că prea am impresia uneori că le știu pe toate. Până acum n-am citit mare lucru și chiar cred că fac bine ce fac, din moment ce am un copil atât de cuminte, de dulce și de zâmbicios. Dar cum n-am inventat eu gaura la macaroană, m-am dat jos de pe norișorul meu și-am zis să mai învăț chestii noi. Și pentru că-s generoasă, share-uiesc cu voi ce-am aflat, că îmi plac discuțiile din exemple proprii. Prin blogul Cristinei…
-
Ce îi voi spune copilului meu despre Moș Crăciun
E atât de dezbătută dilema divulgării adevărului despre (non-)existența lui Moș Crăciun că apar și eu cu o idee, care, mai mult ca sigur nu e originală, dar eu m-am gândit singură la ea, fără să citesc sau să o aud pe nicăieri. Dacă ați mai auzit-o/citit-o pe undeva sau dacă v-a venit și vouă, asta e, great minds think alike. Sunt două direcții în care merge treaba asta cu adevărul despre Moș Crăciun: 1. îmi las copilul să creadă, nu vreau să îi strivesc corola de minuni și totodată imaginația 2. nu vreau să-mi mint copilul Personal, mă încadrez în prima categorie, doar că imaginea, așa cum o știm…
-
A recunoaște că ai nevoie de ajutor
Una dintre lecțiile pe care vreau să i le dau Adei e legată de ajutorul cerut celor din jurul ei. Mai precis, alegerea momentului și decizia de a cere ajutor. Pentru că vreau să își fie sieși suficientă, să știe să se descurce în orice situație și să fie independentă, enunțul principiului la care m-am gândit e ăsta: „Înainte să ceri ajutorul cuiva, încearcă să vezi dacă reușești singură.” Adică: „Mami, nu pot spăla farfuria asta.” „Tati, nu pot înota până în cealaltă parte a bazinului.” „Mami, nu pot face curățenie singură în camera mea.” „Tati, nu pot căra ghiozanul singură.” Cum zice reclama: „Ba da, poți.” Totul e să…
-
Mămici, diminutive și plural
Dacă de primele două dăți n-am reușit, cu articolul ăsta am mari șanse să-mi pun mamele în cap. Nu asta e intenția mea, desigur, dar aversiunea mea față de folosirea diminutivelor și a numărului plural odată cu începerea sarcinii și până împlinește copilul 10 ani s-ar putea să le învrăjbească împotriva mea. Dacă măcar o singură femeie va înțelege că-i de prost gust – și nu drăguț, cum își închipuie ele că sună – consider că mi-am făcut treaba. De ce sunt împotriva diminutivelor? Pentru că în afară de „bebeluș”, obiectele pe care le folosește la vârsta aia și părțile corpului lui, care sunt mici și pot fi diminutivate pentru…
-
Idei de părințenie II
Vă spuneam data trecută că o să-mi fac un obicei din a nota pe propriu-mi blog ideile de părințenie pe care le găsesc la alții și cu care sunt de acord. Sau, nu doar cele cu care sunt de acord, ci și cele care mă inspiră să nu fac așa cum citesc. Nu critic pe nimeni, nu mă duc în casa (a se citi blogul) nimănui să-l trag de urechi sau să-i spun vreo două, pur și simplu voi nota aici ce am învățat din ce-am citit. Și pentru că data trecută am avut o discuție civilizată, voi pune și în articolul de azi, un disclaimer. Pentru că nișa de…
