Educație sexuală la finalul clasei a treia

Habar nu am care mai e treaba cu educația sexuală în România, dar ultima oară când am auzit vorbindu-se despre se încerca interzicerea ei în școli, cu orice preț. Sper că lucrurile s-au mai schimbat.

Eu vreau să vă povestesc despre cum se întâmplă lucrurile în Germania, însă mai întâi vreau să vă spun cum am procedat eu cu Ada.

Încă de la vârste mici de tot, adică de când putea vorbi și întreba, a intrat în contact cu menstruația. De copii nu poți scăpa nici la toaletă pentru că se țin scai de tine – asta știe orice mamă. Așa că într-una dintre zilele cu pricina, Ada a văzut sânge. S-a speriat că sunt rănită și în loc să mă ascund sau să îi distrag atenția, i-am spus că nu am “buba” și că e normal să se întâmple și, mai mult, se întâmplă în fiecare lună. Toate femeile au și e natural. A întrebat dacă mă doare, i-am spus că nu mă doare când curge sânge, doar înainte să vină mă dor diverse, dar trece cu Ibuprofen. Și ca să o amuz puțin i-am spus că și eu am scutec ca și ea. Efectul a fost cel dorit, s-a prăpădit de râs. Și asta a fost tot. De atunci și până în zilele noastre am vorbit foarte deschis despre durerile pre-menstruale și nu i se mai pare ceva wow.

Apoi a văzut cicatricea de la cezariană și i-am explicat că pe acolo a ieșit ea, dar că în mod normal copiii ies pe altundeva, natural. A șocat-o puțin și nu îi venea să creadă, dar am făcut din femei niște supereroine (care suntem) care își pot modifica corpul că să iasă un bebeluș din ele. I-am explicat cum am putut eu mai bine ce se întâmplă cu oasele noastre și bazinul care se lărgește că să vină un bebeluș pe lume. Șocul s-a transformat în admirație și am încheiat povestea.

Așa că pe când avea 6-7 ani a început cu întrebările despre cum ajunge bebe în burtă la mama. La 6 ani mi se părea prea devreme să îi explic, așa că i-am spus că mai așteptăm un an, că e prea mică să înțeleagă unele lucruri. Întrebările au venit și la 7 ani, dar nu singure ci împreună cu cuvinte noi: penis și vagin. Hopaaaa! Era timpul să intervin, dar pentru că nu eram sigură ce să spun și ce să nu, ne-am dus amândouă la bibliotecă și am cerut cărți despre educația sexuală pentru vârsta ei. Am primit un braț de cărți, dar am luat acasă numai 3. Ne-am pus pe citit și pe râs în hohote. Întrebările și constatările ei au fost atât de faine că discuția a decurs complet altfel decât mă așteptam. Sotzu’ era jos și ne auzea hlizindu-ne, așa că a urcat să vadă ce-i. Știa că vorbim despre “chestii care sunt prea devreme pentru ea”, dar a venit să verifice informația. Ada a început să îi turuie chestii învățate din carte – apropos actul sexual în sine nu era descris în termeni de genul: penisul intra în vagin, ci mai nuanțat: cei doi oameni care se iubesc se culcă unul cu altul și se mângâie, după care imediat venea partea cu spermatozoidul și ovulul când ea rămânea însărcinată – iar Sotzu’, mai pudic din fire, mi-a spus să termin și a făcut stânga-mprejur și s-a dus în treaba lui. Noi am pufnit în râs și am continuat lectura.

Și pentru că întrebările continuă să vină, eu îi răspund. Vreau să știe că de la mine primește răspunsuri. Dacă nu știu ceva, voi căuta și îi voi spune. Decât să afle din alte surse, gen copii care au tras cu urechea sau cărora li s-a dat informația distorsionată sau incompletă, mai bine află de la mine. Și cu cât încercăm să ascundem diverse de copii, curiozitatea e și mai mare.

Printre curiozitățile ei era și întrebarea: totuși cum se formează un copil în burta mamei. Așa că i-am vorbit despre ovul și ovulație și, mai mult, i-am arătat un video fain de tot, dar ea s-a distrat că și femeile au ouțe din care iese alt ou gigantic și că la el trebuie să ajungă înotătorii ăia disperați și cu coadă ca să facă un copil.

După ce am tot discutat despre tot felul de chestii, am atenționat-o să țină informațiile pentru ea, că nu vreau să mă urecheze alte mame că ea le informează și pe celelalte prietenuțe de ale ei. Din câte am înțeles a fost discretă, iar de săptămâna asta nu mai e nevoie să țină nimic secret.

Cu aproape o lună înainte am primit scrisoare de la învățător că pe 3 iunie va avea loc workshopul de educație sexuală și pe altă foaie ne scria subiectele pe care să le discutăm cu copiii noștri, dacă vrem, până atunci. Ni s-a cerut semnătură că am luat la cunoștință, nu ni s-a cerut acordul pentru ca copiii să participe la discuție. E obligatoriu.
Asta scria în scrioare:

Dragi părinți!
Ca parte a mandatului educațional și a programelor de învățământ din domeniul de studiu, școala este obligată să acopere educația sexuală ca temă.

Din aceste motive, atelierul „Eu și corpul meu” va avea loc pe 3 iulie 2024.
Acesta este destinat să completeze educația sexuală oferită de părinți. Vă vom trimite o scrisoare adresată copiilor, astfel încât să o discutați în prealabil.
În acest moment, am dori să vă informăm pe scurt despre obiectivele și conținutul lecțiilor. Scopul educației sexuale școlare este ca elevii să dobândească cunoștințe bazate pe fapte despre problemele legate de dezvoltarea fizică și sexualitate, adecvate vârstei și dezvoltării lor. Nu numai că ar trebui să fie discutate cunoștințele de specialitate biologică, dar trebuie abordat și nivelul emoțional.

Aceasta include problemele, dragostea și afecțiunea care vor apărea pe drumul spre maturitate.

Următoarele subiecte ar trebui să fie în prim plan:
* Obținerea cunoștințelor despre dezvoltarea corpului de la școlar la adult, atât fizic cât și emoțional
* gândurile despre dragoste și sexualitate
* informații despre procesele implicate în concepție, sarcină și naștere
* cunoașterea metodelor contraceptive
* a spune NU, apariția sentimentelor ciudate, abuzul sexual

Iar ieri a venit acasă, cu foile de mai jos.

Singurele întrebări la care încă nu i-am răspuns și o să mai amân să o fac sunt cele despre cum fac sex femeile cu femeile și bărbații cu bărbații. Știe încă de la grădiniță că e OK și normal ca o femeie să iubească o altă femeie și un bărbat alt bărbat. A avut în grupă un băiețel cu două mame, iar cupluri gay vede și pe strada și la televizor în serialele cu adolescenți la care se uită.

Cine încă mai trăiește în fantezia că copiii sunt prea mici să cunoască astfel de lucruri ar trebui să se trezească. Informația e pe toate gardurile în special la copiii care au telefonul în buzunar din clasa I și daca la școală nu există educație sexuală, măcar acasă să fie făcută de părinți și nu lăsați să afle te miri ce tâmpenii din clipurile de pe YouTube.

sursa featured image