Oamenii care fug
“I don’t want to go through life being scared of it, being scared of rejection, being scared of failure. I write music as a diary. In life everybody needs to be broken in some way”.
S-ar putea să greşesc, dar nu-i aşa că toţi cunoaştem câte o persoană care fuge de viaţă? Care pur şi simplu o ia la sănătoasa când lucurile devin serioase, când apar responsabilităţi sau când… popular spus, se îngroaşă gluma. Care îşi calculează mişcările astfel încât să nu-i dea cu minus, să nu iasă lezat, să nu aibă nimic de pierdut, însă, mai mult decât orice, să nu i se frângă inima. Pentru că, de obicei, oamenii care fug de viaţă fug, de fapt, de durere. Mai ales de cea provocată de iubire.
Dacă nu i-am întâlnit în viaţa de zi cu zi (nu ştiu vouă, dar mie mi s-au intersectat drumurile cu câţiva dintre ei), i-aţi văzut cu siguranţă în filme, în vreo comedie romantică, aşa că e imposibil să nu ştiţi despre ce vorbesc. Sunt oamenii care nu se implică, cei care nu pun suflet sau cei care sabotează o relaţie, făcând o prostie pe principiul că „aşa sunt eu” sau „nu vreau să mai sufăr”. Am avut recent o discuţie cu un astfel de om şi i-am spus primele două lucruri pe care le-a spus şi Chris Martin. Ce rost are să sari din relaţie în relaţie, din început în început, fără să ajungi la next level? Ce-ţi aduce asta dacă nu acelaşi sentiment şi aceeaşi singurătate la care te întorci până la urmă? De ce trebuie să sufere următorul pentru greşelile precedentului? Nu zic să ne aruncăm cu capul înainte, să mergem mai departe fără să învăţăm din greşeli. Zic doar că fiecare merită o şansă din partea noastră. Fiecare om şi fiecare relaţie.
Îmi place tare mult o melodie de la OneRepublic. Se numeşte „Burning Bridges” şi vorbeşte exact despre un bărbat care fuge. De o relaţie cu o femeie pe care a ajuns s-o iubească, dar căreia totuşi nu vrea să-i dea drumul. Şi face ce a făcut întotdeauna, îşi clădeşte poduri ca să-l despartă de ea. Ce-mi place cel mai mult e faptul că îi cere ei să le ardă, să nu-l lase să-şi facă numărul încă o dată. Îşi dă seama că podurile astea nu-s bune pentru sufletul lui, pentru că pe lângă rănile proprii, o răneşte şi pe ea. Ascultaţi melodia, poate vă va plăcea la fel de mult ca şi mie. Iar dacă sunteţi unul din oamenii care fug, poate vă opriţi puţin din alergare. Poate cel de care fugiţi merită.
8 Comments
bloodie
Unii oameni fug prin viata pentru ca nu vor sa “settle” intr-o chestie (fie ca este vorba despre job, locuinta sau relatii) in ceva care nu le ofera ceea ce au nevoie and then some. Sunt oameni care au nevoie sa fie in permanenta stimulati – la orice nivel – ori asta este ceva greu de gasit. Ii poti condamna ca au ales sa nu renunte si sa caute in continuare ceva cat mai aproape de utopia lor? De fapt, nu ei sunt cei lasi, ci mai degraba cei curajosi 🙂
Tomata
stai ca “to settle or not” e o cu totul alta discutie. aici e vorba despre cei care fug de o relatie de teama de a nu fi raniti. cei care nu vor sa “settle” cauta, cum zici si tu, o utopie. cei care fug nu cauta nimic. pur si simplu nu se implica, rup firul inainte de a deveni serios. sunt doua discutii diferite.
dar ca tot ai adus aminte de cautarea utopiei, din punctul meu de vedere si aia are sanse sa se termine in singuratate si depresie.
lala
Stiu pe cineva care fuge de propria viata. E in pensie de boala de la revolutie si de atunci sta toata ziua in casa si se uita pe pereti.Se tot gandeste cum sa bage la altii de vina, noroc cu Craciunul si Pastile ca mai merge intre oameni. Trist!!
Tomata
o fi ramas cu sechele de la revolutie si nu l-a ajutat nimeni sa si le rezolve…
Teodora Elena
Cred că toți suntem niște ”fugăcioși” la un moment dat în viață. Unii se dezvață destul de repede de acest obicei prost, alții mai puțin.
Monica
unii oameni fug, cred eu si pentru ca au nevoie de atentie. E un deficit de ceva pe undeva. si sa spuna mereu ca au suferit, ca nu vor sa si-o mai ia inca o data … e cumva nevoia lor de a parea victime … sau cu experiene nasoale. Ori prima, ori cealalta tot fuga e, zic eu, dar o fuga anormala pentru ca are la baza o nevoie sporita de atentie, de “vai saracul/saraca” …
liliana
cum să spun? există şi alte situaţii când eşti rănit, nu mă refer aici numai la relaţiile de iubire, de multe ori se întâmplă să crezi în ideea de prietenie sau de bunătate iar oamenii să-şi vadă doar propriul interes. atât. de obicei pierzi şi suferi când te vezi trădat de un om apropiat în care ai crezut de ajungi să priveşti totul cu suspiciune. câţi dintre noi n-am avut prieteni care au reacţionat într-un anume fel fără să dea o explicaţie simplă ca să înţelegi şi tu? şi asta doare. şi pe urmă nu mai ai încredere. de ce oamenii nu pot fi sinceri? cred că aici e problema. mai ales cu cei care le sunt aproape. n-am găsit încă un răspuns.
RoxanaM
Nu poti sa te transformi nici intr-un “yes man” sa accepti fiecare oportunitate, buna sau rea.Trebuie sa si fugi de unele lucruri atunci cand fix fuga iti face tie bine.Fiecare om are intr-un fel sau altul un mecanism de aparare al lui fata de suferinta.Daca nu e asta cu fuga, e raceala, aroganta si alte asemenea.