-
Despre emoțiile din ziua nunții
Ah, câte sunt de spus despre ziua nunții de când a început și până s-a încheiat! Sper să nu uit nimic, de-asta mă și grăbesc să pun în scris toate trăirile și evenimentele că peste câtva timp sunt sigură că memoria mi se va încețoșa și n-o să mai fie totul atât de limpede ca acuma.
-
Cea mai frumoasă nuntă
… la care am fost a fost nunta noastră. Și nu va mai fi alta ca ea niciodată. Pentru că nu va fi nunta noastră. Chiar dacă sună puțin a truism, unii miri poate n-ar spune asta despre nunta lor din diverse motive. Ba că n-a fost cum au vrut ei, ba că a trebuit să mulțumească invitații mai mult decât pe ei, ba că nu le-au venit invitați, ba că mâncarea n-a fost bună, ba că servirea a fost de rahat, ba că a fost prea cald, ba că a fost prea frig, ba că nu s-au ridicat oamenii de pe scaune, ba că s-au certat între ei, ba…
-
Fetiţa de la magazinul de rochii de mireasă
Joi seara m-am dus să-mi probez din nou rochia aproape gata. După o serie de emoţii si puţini nervişori, m-am liniştit văzând-o aici şi ştiind că nu se mai întoarce la Bucureşti, deşi mai trebuie ajustată o idee. Când am ajuns am fost întâmpinată de fetele de la magazin şi de o altă mireasă. Dar şi de o fetiţa, care iniţial am crezut că e cu mireasa. Pentru că nu avusesem timp să scot bani de pe card în drum spre magazin, am zis că folosesc timpul de aşteptare pentru asta. Când m-am întors, fetele de la magazin şi fetiţa mă aşteptau. În timp ce mă dezbrăcam, fetiţa mi-a desfăcut…
-
M-am măritat în ultima zi de vară
Constat că ne-am ales cele două zile de cununii chiar în a doua jumătate a lunilor. Dacă pentru cea civilă, data de 31 august are o oarecare însemnătate, cea de la sfârșitul lui septembrie e pur întâmplătoare. Am ales data în funcție de sala pe care ne-am dorit-o. 31 august e, deci, data oficială la care m-am măritat. Am ales ziua asta pentru că – am crezut noi – e chiar ziua în care împlineam 7 ani împreună. De 6 ani eu tot încurc datele și uit că nu pe 31 am devenit un cuplu, ci pe 30, da’ pe bune, cine mai ține minte exact în ce dată a…
-
Dezmățul de la petrecerea burlăciței
„Ferește-mă, Doamne, de prieteni, ca de dușmani mă feresc eu.” Sau cum era? ;)) Oricum era, am zis chestia asta sâmbătă seara, după al 5-lea shot de B52. Mă rog, primele trei fuseseră tequila și doar ultimele două de B52, da’ cui îi mai păsa. Deși abia aștept să mă mărit, mai mult de dragul petrecerii și al ținutei decât de al schimbării stării civile, parcă nu-mi intră nicicum în sistem că peste două săptămâni o să mi se schimbe numele și lumea o să mi se adreseze, pe bună dreptate, cu „doamna”. Nici bachelorette party-ul al cărei personaj central am fost sâmbătă nu mi s-a părut că pecetluiește cumva…
