M-am măritat în ultima zi de vară

02.09.2013 / 75 Comments

Constat că ne-am ales cele două zile de cununii chiar în a doua jumătate a lunilor. Dacă pentru cea civilă, data de 31 august are o oarecare însemnătate, cea de la sfârșitul lui septembrie e pur întâmplătoare. Am ales data în funcție de sala pe care ne-am dorit-o.

31 august e, deci, data oficială la care m-am măritat. Am ales ziua asta pentru că – am crezut noi – e chiar ziua în care împlineam 7 ani împreună. De 6 ani eu tot încurc datele și uit că nu pe 31 am devenit un cuplu, ci pe 30, da’ pe bune, cine mai ține minte exact în ce dată a picat miercurea aia din 2006? Așa că, ne-am decalat cu o zi, da’ nu-i bai, avem motive să sărbătorim 2 zile la rând.

Chiar dacă sâmbătă am devenit legal doamnă, spre uimirea și neînțelegerea celor din jur, pentru mine e doar o chestie oficială, nu și momentul în care chiar simt că m-am măritat. Mulți m-au întrebat dacă am avut emoții, dar și mai mulți nu m-au crezut când le-am spus că nu, deloc. Chiar n-am avut. Nu știu dacă-i de bine sau de rău, dar nici acum nu pot lua în serios o ceremonie care durează sub 3 minute și care te preschimbă din om necăsătorit în om căsătorit. 3 minute și o foaie de hârtie roz. Mie nu-mi e de ajuns să mă obișnuiesc cu noul statut. În schimb rochia, verigheta, cununia religioasă, petrecerea și oboseala de după, eh, parcă mai sună cumva a ritual de trecere de la un statut la altul. Așa că, spre dezamăgirea tuturor, inclusiv a soțului, n-am simțit nimic. L-am avertizat însă să nu se mire dacă nu mă mai pot opri din plâns în septembrie. Că o să se sature de emoțiile mele :))

De fapt, într-un fel, am simțit ceva: mult stres. Mai ales înainte și după cele 3 minute. Îmi lipsea o parte din familie care se rătăcise prin oraș, nu apucasem să pup și să salut pe toată lumea care a venit pentru noi, nu am apucat să vorbesc cu fiecare în parte cât mi-aș fi dorit, nu știam în ce parte s-o apuc și încotro să mă îndrept… parcă eram o găină beată care nu știe pe ce lume e. Asta da, am simțit din plin, dar bănuiesc că așa pățește orice control freak. Musai să fac ceva în privința asta până la nuntă.

În rest, ce să vă mai povestesc? A fost o zi lungă, mult mai lungă decât m-am așteptat și decât m-am pregătit. Deși la Casa Căsătoriilor a durat totul doar o oră (cu tot cu poze), ziua s-a încheiat abia după o masă cu familia la restaurant, după o vizită a neamurilor acasă și după un after party cu nașul și ginerele. Am primit un munte de flori, un buchet mai frumos ca altul și dacă v-aș fi arătat deja sufrageria mea, v-aș fi arătat acum și poze cu toate buchetele. Dar așa, mai răbdați un pic. 😛 Mă uit la ele și zâmbesc, îmi aduc aminte ce motiv le-a adus acolo și mai zâmbesc o dată. Privesc adânc în mine și-mi dau seama că sunt fericită. Uitasem cum se simte fericirea și probabil de-asta nici n-am constientizat în tot timpul ăsta că scurte, dar multe momente de fericire au pus stăpânire pe mine.

M-am bucurat că au venit o mulțime de oameni, rude, prieteni din copilărie, vecini, foste colege de facultate, de liceu, colegi și foști colegi de serviciu, prieteni aduși de internet, toți, absolut toți oameni dragi cu care sunt norocoasă că am putut împărți acest moment. Vă las cu pozele și cu explicațiile de sub ele. Nu de alta, dar am cam rămas fără cuvinte 🙂

pregătiți 🙂

hotărâți

all mine

și martori și nași

“vă declar soț și soție”

m-au pus să-mi scriu numele, nu să mă semnez. Acum mă cheama Andreea Elena Ursu-Lișteveanu :))

a semnat și soțul

cu actu’n regulă

încă o ventuză

– va urma –

You May Also Like

Pentru o viață mai lungă, extirpați un organ

25.03.2015

Oameni buni printre oameni răi

16.11.2015

Sapte vizite medicale in mai putin de o luna

08.02.2021

75 Comments

  • Bia

    02.09.2013 at 07:57 Reply

    Casă de piatră!… vă spun și aici :*

    Sunteti tare frumosi și vă doresc… La din ce în ce mai fericiți și mulți ani împreună!

    Poate că tu nu ai avut emotii, dar eu când am citit asta: “Privesc adânc în mine și-mi dau seama că sunt fericită. Uitasem cum se simte fericirea și probabil de-asta nici n-am constientizat în tot timpul ăsta că scurte, dar multe momente de fericire au pus stăpânire pe mine”, m-am emotionat asa de tare, că mi s-au umezit ochii ăștia cârpiți de somn 🙂

  • nina

    02.09.2013 at 08:32 Reply

    Sa fiti fericiti, sa va aveti unul pe altul toata viata, sa nu stiti ce-s alea greutati si sa va ramana zambetul vesnic tanar!
    Casa de piatra si sufragerie de vis! 🙂

  • Silving

    02.09.2013 at 08:41 Reply

    Ce frumoasa!! Ce frumosi!! Casa de piatra,Andreea! 🙂

    (PS. intrebare : cum mergi pe pantofi de genul ala? Cand ma uit la ei imi zic ca eu sigur nu pot merge pe ei,ca o sa cad in nas, imi pare greu de tinut echilibrul pe ei :)) La tine pare usor, deci nu-s asa cum imi imaginez? 😀 )

    • Tomata

      02.09.2013 at 14:45 Reply

      a fost usor la inceput sa merg pe ei, dar dupa o ora de stat in picioare, imi venea sa umblu in maini :))

      multumim de urari.

  • O fată

    02.09.2013 at 08:59 Reply

    Am citit totul cu inima in gat, sunteti incredibil de frumosi si atat de fericiti. Doamna, domnule, sa nu uitati nicand ca incarcatura ultimei zile din vara lui 2013 este doar a voastra si e cea mai de pret.
    Va imbratisez. Multi ani sa fiti la fel ca in prima zi oficiala. >:D<

  • cris

    02.09.2013 at 09:18 Reply

    Casa de piatra! Toate cele bune! Sa va ajute D-zeu sa va impliniti visele, sa fiti alaturi unul de la altul!
    Sau ca sa utilizez o urare ce mi-a placut la nunta mea… (casa de c… sa nu isi bage nimeni nasul!) 😉

  • Diana

    02.09.2013 at 09:18 Reply

    Ai scris emotionant, chiar daca zici ca nu ai avut emotii 🙂
    Nici pe mine partea de la primarie nu m-a atins prea tare, imi doream sa trecem repede peste sa ajungem la biserica.
    Va doresc toate cele bune, casa de piatra 🙂

  • Hana

    02.09.2013 at 09:19 Reply

    Să fiți fericiți până la adânci bătrâneți!
    Lasă că o să ai emoții destule în septembrie! Pe mine intrarea în biserică m-a compleșit 🙂

  • Cristina P

    02.09.2013 at 09:23 Reply

    Casa de piatra!!!! Ati fost frumosi.
    Noi am facut civila intr-o vineri cu o mana de oameni dragi (parinti si prieteni ft apropiati)
    Religioasa va fi p-afara la anul.
    Nici noi nu am avut emotii la civila. Decat ca un prieten ft bun era cat pe ce sa nu ajunga (ca se rupsese tocu prietenei lui…). In rest, alea 3 minute zau dc sunt destule sa si ai emotii 🙂

  • dojo

    02.09.2013 at 10:06 Reply

    Casa de piatra si o viata plina de bucurii impreuna. A fost un eveniment foarte frumos, ma bucur ca am participat. Nu mai contaza datele, important este sa fiti voi fericiti 🙂

  • Roxana

    02.09.2013 at 10:19 Reply

    Felicitari si casa de piatra! Sa fiti fericiti si sanatosi si sa vi se indeplineasca toate dorintele!

  • Catalina

    02.09.2013 at 10:51 Reply

    Ti-am descoperit blogul de curand si pot sa spun ca am gasit lucruri foarte interesante aici si ca voi mai reveni cu mare drag! Casa de piatra si tot ce va doriti!:)

  • lala

    02.09.2013 at 11:25 Reply

    Multa fericire si casa de piatra va doresc! Ati fost ff frumosi.
    Nici eu nu am avut emotii la cununia civila!
    te pup.

  • Zina

    02.09.2013 at 12:02 Reply

    Să fie într-un ceas bun, Andreea ! Să fiți fericiți, mereu împreună la bine și la greu și să nu uitați un lucru: cheia unei lungi și fericite conviețuiri este nu doar iubirea, ci și toleranța reciprocă: acceptarea defectelor celuilalt, luarea în seamă a dorințelor și așteptărilor sale, iertarea greșelilor. Nu e ușor, dar e frumos !

  • Mâzgălica

    02.09.2013 at 12:21 Reply

    Sunteți minunați împreună! Să nu vă dispară fericirea și zâmbetul de pe fețe niciodată!
    Pe 3 august am făcut și noi cununia civilă și credeam că e ceva în neregulă cu mine de nu am avut pic de emoție. Am fost doar dezamăgită că totul a durat mai puțin de 5 minunte, mă așteptam la ceva mai grandios, mai emoționant :))
    Așa că pentru nunta de peste două săptămâni îmi doream să rămân mută de emoții. Nu le-am avut nici în dimineața nunții când m-am trezit și am fost la coafor, nici când l-am văzut pe mire și nici când m-am imbrăcat în rochia de mireasă.
    Am simțit furnicături sub piele și în inimă abia atunci când mi-a dus buchetul și m-am văzut în oglindă. Abia atunci am realizat că sunt mireasă 🙂
    Astfel de momente au mai fost în timpul slujbei religioase, la primul dans, când ne priveam unul pe altul, când am fost să vedem cum arată sala decorată pentru petrecere…
    Toate m-au determinat ca în zori, după nuntă, să-mi doresc să o mai fac o dată, de două ori, de zece ori, la infinit…
    Așa că bucură-te acum de perioada asta și încearcă să nu pui toate problemele la suflet pentru că nunta va trece, pregătirile și stresul odată cu ea, și la sfârșitul nunții pentru care te-ai pregătit atâtea luni, te vei întreba când s-a terminat totul 🙁
    Îmi cer scuze dacă am scris cam mult despre mine, dar încă mă aflu și eu sub influența nunții 😀

  • Cristina

    02.09.2013 at 12:42 Reply

    Casă de piatră, Andreea! Să fiți fericiți, să vă iubiți și să vă înțelegeți mereu!
    Te pup și te îmbrățișez cu drag!

  • Madi

    02.09.2013 at 12:56 Reply

    La multi ani ! Sunteti frumosi , tineri si cu toata viata inainte , va urez din suflet sanatate si sa va bucurati unul de celalalt ! 🙂

  • adelinailiescu

    02.09.2013 at 13:32 Reply

    Casa de armonie si lumina!
    Si sa va pogoditi, maica! Asa mi-a zis mie soacra-mea si nu stiam daca e de bine, de rau, daca e imoral sau ingrasa. Dar nu, e de bine:adica sa va intelegeti!:))

  • Tomata

    02.09.2013 at 14:47 Reply

    va multumesc din suflet pentru toate urarile si gandurile frumoase pe care mi le-ati lasat. sa va auda Dumnezeu pe toti in parte si sa vi se intoarca inzecit.

    :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :* :*

  • Tina

    02.09.2013 at 22:50 Reply

    Noi tot am facut nunta in data in care a inceput oficial relatia noastra, adica pe 5 mai. Dar a fost mereu o nelamurire cu data asta. Sotul zicea ca e 4 mai, eu sustineam ca e 5. De fapt, propunerea a venit pe la 2 noaptea dinspre 4 spre 5 mai. Pentru mine incepuse o noua zi, pentru el inca nu se sfarsise. Dar cum femeia e mai incapatanata, a ramas 5, batut in cuie.
    Casa de piatra iti doresc, fericire si ziua nuntii sa fie exact ceea ce-ti doresti.

  • Naica

    02.09.2013 at 23:38 Reply

    Felicitari, casa de piatra in fericire !Frumosi si voiosi,zambiti mereu si in viata, ca in poze !O cununie cum v-ati dorit,in cea mai frumoasa rochie de mireasa !

  • madlen

    02.09.2013 at 23:50 Reply

    Scumpico, pardon, Doamna Andreea, iti doresc multa sanatate, intelegere in cuplu si o viata plina de belsug (de orice fel) alaturi de scumpul tau Domn!
    Sa fie intr-un ceas bun!
    M-ai facut sa zambesc intruna cu gandul la ceea ce noi am facut acum 9 ani (noi am fost putin mai “cucu”, am avut doar martori, un alt cuplu de prieteni, niste foste colege de-ale mele de serviciu si nenea cu pozele).
    Multe imbratisari si ganduri bune!
    🙂

  • Ioana

    03.09.2013 at 19:34 Reply

    felicitari! ma bucur pentru voi si va doresc mult mult noroc si casa de piatra 🙂

    noi am avut cununia civila la biserica, fiind urmata de cea religioasa, asa ca nu pot separa cele doua evenimente. totul a fost emotionant, parca pluteam… si mi-e atat de drag sa imi amintesc de momentele acelea

  • Criss

    03.09.2013 at 20:39 Reply

    Felicitari!!!! Casa de piatra si multa fericire si bucurie impreuna. Ai avut o rochie foarte frumoasa, culoarea e superba. Peste cativa ani o sa spui …in rochia asta m-am maritat :))

    Abia astept ceremonia religioasa si poze cu “the dress”!

    P.S. nu sunt mai putin rabdatoare nici in ceea ce priveste sufrageria :)))

    • Tomata

      03.09.2013 at 22:23 Reply

      vine si ea, promit. acum am si perdele, deci nu mai am scuze sa aman. probabil pe lunea viitoare.
      multumim mult pentru urari 🙂

  • Irina

    15.09.2013 at 14:42 Reply

    Aaa, ce dragut! Felicitari… chiar am zambit cand am vazut fosta imagine a blogului in care scriai ca esti cu prietenul tau de un an si un pic… taiat… 2 ani… taiat… 3 ani… taiat…4 ani.. taiat… 5… iata-va si casatoriti! 😀 Casa de piatra si multi multi copii!

    PS: nu de rautacioasa, pur si simplu nu pot sa ma abtin: in ultima poza in spatele sotului e cineva cu fusta/pantaloni negri si o bluza cu imprimeu abastract care are un profil cel putin… interesant! Cred ca face toata poza! 😀 E primul lucru pe care l-am remarcat si abia apoi ventuza. Oare prietenii mei chiar au dreptate cand imi spun ca sunt bolnava cu detaliile si ca o sa ajung sa nu mai vad padurea din cauza copacilor?

    • Tomata

      15.09.2013 at 20:24 Reply

      multumim 🙂
      doamna al carei profil l-ai observat este o femeie cu probleme de sanatate si este supraponderala. e o femeie extraordinar de buna si m-am bucurat enorm ca a putut veni la cununie.

      • Irina

        26.09.2013 at 20:34 Reply

        care-i judecata, dan, daca nu sunt indiscreta? 🙂 e doar o remarca/observatie/sesizare – am o manie a detaliilor si a lucrurilor nesesizate sau prea tarziu sesizate de altii (atat vizual cat si acustic)
        plus ca, am mai scris un mesaj de completare mai jos. Nu era chiar o chestie de detaliu sa n-o observi. mai citeste-l o data. Merci.

  • Irina

    15.09.2013 at 21:00 Reply

    Mi-am imaginat ca are probleme de sanatate… probabil diabet sau probleme cu tiroida (ca astea-s mai frecvente). Daca o sa zic ca sunt si medic (tanar) o sa imi arati si obrazul, mai rau… stiu ca merit. Sunt compasiva cu oamenii bolnavi, chiar sunt, mai mult decat e necesar (ar zice unii profi de-ai mei care m-au vazut si plangand la unele stagii de suferinta altora si-mi ziceau sa ma detasez si sa nu ma implic emotional), nu mi-o lua in nume de rau… pur si simplu mi-a atras atentia, asa aiurea. Imi pare rau acum. Nu stiu ce-a fost cu mine.

    • Tomata

      15.09.2013 at 21:54 Reply

      stai linistita, nu ti-o iau in nume de rau. 🙂 cum spuneai, ti-a atras atentia si ai intrebat. n-ai facut-o urat.
      si da, are diabet si cu tiroida si cu multe altele, dar cu toate astea e o femeie activa, buna la suflet si de treaba. e femeia care a avut grija de mama mea dupa ce a murit tatal meu si eu aveam nevoie de cineva care sa o supravegheze.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *