-
Ajutorul unui sirian
Ui, a trecut ceva vreme de când n-am mai dat pe aici, iar motivele variază de la febra renovării și amenajării noii locuințe până la niște ochi pe care nu mi i-am dorit pe blog, dar încetul cu încetul revin. Cea mai importantă activitate de zilele astea e punerea la punct a noului apartament în care ne vom muta peste două săptămâni. Am primit cheile și pentru că le-am primit cu două săptămâni înainte de mutare, trebuie să facem noi curățenie. Dacă așteptam, făceau ei, dar doar curățenie, nu și renovare. Noi, însă, ne grăbeam să avem acces înăutru pentru că ne-am cumpărat mobilă de bucătărie și nu aveam unde…
-
Cu nerăbdare către a doua mutare
Contrar scepticismului și avertizărilor unora din jurul nostru, am reușit să obținem o chirie așa cum ne doream – un apartament gol, nemobilat – care să îndeplinească cerințele noastre și unde sperăm să locuim o vreme cât mai îndelungată. Și sper ca dorința asta să nu fie contrazisă, că acuma, la început e ușor cu visele. După ce chiar locuim acolo, după ce ne facem o părere clară, abia atunci voi putea spune dacă îmi doresc să locuim cât mai mult acolo. Dar înainte să vă povestesc despre noul apartament, să vă spun despre cum stă treaba cu chiriile în Germania, în speță în Berlin. Păi poate știți că Germania…
-
Cum am găsit a doua chirie în Berlin
Am scris aici o parte dintre motivele pentru care nu plănuiam să rămânem prea multă vreme în apartamentul găsit din România, iar pe parcurs s-au mai adăugat și altele. Deși apartamentul ne-a picat ca o mană cerească, date fiind condițiile în care se obține o chirie în Germania, n-a fost ce ne-am dorit. Mai sincer spus, n-a fost deloc ce mi-am dorit eu, că Sotzu’ e mai tolerant și n-are atâtea pretenții imobiliare ca mine. Așa că, după o vreme petrecută într-un apartament la etajul 9 (pe care am ajuns efectiv să-l urăsc. pe etajul 9 adică) într-o clădire de 13 etaje, dintr-o zonă total nepotrivită pentru nevoile unei familii…
-
Carnavalul culturilor
Din seria evenimentelor la care participăm, azi vă arăt niște poze de la Carnavalul culturilor, care a avut loc weekendul trecut și la care am fi stat mai mult, dacă era un pic mai cald și nu ne dușuia câte puțin tot la a doua oră. N-am prea multe de adăugat, decât că a fost atââââta lume, de atâtea rase, de atâtea culori, o dovadă a multiculturalismului Berlinului. Toate popoarele care au defilat la paradă nu erau venite de afară, ci își au instituțiile culturale aici. Nu mă întrebați ce-i cu fumul ăla acolo, da’ incendiu sigur nu era. Urla muzica și tot veneau unii și alții să ia aer……
-
Bă, ej’ nebun??!! OneRepublic pe gratis și surpriză
Ieri dimineață, la ora 7 și ceva îmi bâzâie telefonul a mesaj. Cu ochii cârpiți de somn, citesc pe WhatsApp mesajele vară-mii: „Ți-am scris pe Facebook! E important.” Mă mut pe Facebook cu ochii închiși. Mă întreabă dacă am program în cursul zilei, îi zic că nu (cu mintea amorțită uit că avem 3 vizualizări de apartamente) și îmi zice că are o surpriză pentru mine. Îmi aduc aminte de apartamente, îmi zice „Lasăăă”. Hm… sper să merite, îmi zic. Îmi mai spune că făcuse rost de niște bilete gratuite și că o să mă bucur și că numai eu pot merge că n-are decât două bilete. „O sa-ți placă…