Bă, ej’ nebun??!! OneRepublic pe gratis și surpriză

Ieri dimineață, la ora 7 și ceva îmi bâzâie telefonul a mesaj. Cu ochii cârpiți de somn, citesc pe WhatsApp mesajele vară-mii: „Ți-am scris pe Facebook! E important.” Mă mut pe Facebook cu ochii închiși. Mă întreabă dacă am program în cursul zilei, îi zic că nu (cu mintea amorțită uit că avem 3 vizualizări de apartamente) și îmi zice că are o surpriză pentru mine. Îmi aduc aminte de apartamente, îmi zice „Lasăăă”. Hm… sper să merite, îmi zic. Îmi mai spune că făcuse rost de niște bilete gratuite și că o să mă bucur și că numai eu pot merge că n-are decât două bilete. „O sa-ți placă pentru că erai fană”. Mi-am stors puțin mintea să îmi dau seama cine poate cânta și eu n-am aflat încă de pe toate site-urile despre Berlin pe care le urmăresc. Nu mi-a spus nici o clipă ca e concert sau că e cu muzică, dar chiar nu mă puteam gândi la altceva. Se uită Sotzu’ pe net să vadă ce concerte sunt pe la ea prin zonă, că a menționat și că e pe acolo, dar a zis că-s doar formații nemțesți. Sincer, mă asteptam să-l văd pe Nana, pe Captain Jack sau Mr. President. M-am gândit chiar și la Backstreet Boys că da, am fost fană.

Am încercat s-o trag de limbă, nimic. Și ne întâlnim la ora stabilită, îmi zice că pe doi dintre ei îi știu și că i-am mai văzut. Hm… nici cea mai vagă idee. Ajungem prin apropierea destinației și strada se numește Am Studio (adică La studio). Ghicesc formatul surprizei: nu-i concert, e emisiune. „Mă duci la The Voice Deutschland?” Refuză să divulge ceva… Eram 100 % convinsă că e emisiunea asta când am ajuns în dreptul unor stâlpi înfășurați în roșu, cu sigla aferentă. Dar nu, trecem mai departe. Pe cine naiba am văzut eu, eram fană și îi văd la emisiune? Încercam să trec în revistă toți nemții celebri pe care îi știam. Nici prin cap nu mi-a trecut că sunt la Berlin și nu-i musai ca invitații să fie și ei din Germania.

Ne primim biletele și văd titlul emisiunii – Music Shake. Și mai văd sub el un nume care-mi suna vag cunoscut: Rea Garvey. O întreb dacă e tipul de la Reamon (ăla cu Supergirl, pe care îl văzusem și la Vocea României). Da, el era. Și era și unul dintre cei doi pe care „îi știam și-i mai văzusem”. Trece timpul, se oprește așteptarea, vine Rea pe scenă, povestește despre emisiunea lui, ne face să râdem și la un moment dat înșira invitații din seara aia. Dar cum vorbea nemțește, înțelegeam din 3 în 3 cuvinte, așa că atunci când am auzit ceva cu „republic”, primul meu gând a fost la evenimentul la care participasem săptămâna trecută, re:publica. Vară-mea se uita satisfăcută la mine, eu bâigui ceva de re:publica și la un moment dat îmi pică fisa, asemeni unui telefon public. Fac ochii cât cepele, deschid gura cât îmi permite maxilarul și întreb: „OneRepublic????”. Râde și dă afirmativ din cap. Nu știu cum să vă descriu ce am simțit atunci. După  bucuria că îi văd  din senin, pe gratis și pe neanticipate, m-a luat în brațe fericirea că sunt în orașul în care se pot întâmpla chestii de genul ăsta. Mă întrebam: „Care erau șansele?” Păi aici șansele sunt mari să se întâmple așa ceva.  N-aș fi visat niciodată că Ryan va trece la jumătate de metru de mine și nu doar o dată, ci de vreo 3.

Music Shake este o emisiune cu muzică (d’ooh), preînregistrată, aparent cu invitați de marcă. Noi am avut șansa să mergem chiar la prima (o tipă dădea bilete gratis pe un grup de Facebook – probabil nu aveau destul public) și nu știam prea multe. Mă rog, vără-mea știa despre invitați, dar doar atât. E un fel de talk-show combinat cu sesiuni de muzică. De exemplu, OneRepublic au început cu Counting Stars, apoi după nițică discuție a venit al doilea invitat, un newcomer foarte simpatic și talentat, Joris pe numele lui, a cântat și el, au mai vorbit, a venit a treia invitată, Anna Loos, a cântat și ea. Au vorbit despre guilty pleasures, OneRepublic a cântat More than words, Anna Loos Hold me now, iar Joris Eternal Flame. Din păcate a trebuit să plecăm înainte ca emisiunea să se termine și nu i-am auzit pe OneRepublic cântând melodia „Wherever I Go” pe care o lansează fix azi.

Am aflat o chestie care iar m-a făcut să-mi culeg mandibula de pe jos, și-anume că Ryan Tedder de la OneRepublic a compus, printre altele, Bleeding Love a Leonei Lewis, Halo a lui Beyonce și Rolling in the Deep a lui Adele (pornind de la o melodie a celor de la Radiohead). Aici e o listă cu toți pentru care a compus și mie mi-a crescut respectul și admirația până la cote cerești.

N-am poze, că în Germania nu-i ca în România, să te roage să îți închizi telefonul și să nu faci poze, îți iau poșeta direct și te perchiziționează ca la aeroport, să nu cumvă „să fi uitat” să-l lași în poșetă. Dar, dacă vă uitați la emisiune, joi, pe 26 mai, de la ora 21:15 (ora României), pe Pro7, poate mă vedeți cu gura până la urechi și mesmerizată, țopăind în gradenă. Eram îmbrăcată în portocaliu, deci nu cred că mă ratați.

P.S. Berlin, ich liebe dich!

8 Comments

  • Greta

    Mă bucur de bucuria ta, să fie prima de genul ăsta dintr-o mie 🙂 Și eu simt la fel ca tine – iubesc țara asta care-mi permite să-l văd pe Zubin Mehta dirijând, în concerte aflate în locații la 2-300 de kilometri de mine. Iubesc țara asta unde mă urc în mașină dimineața pe la ora 11, am timp și de-o plimbare și-un fursec (vorba vine) la destinație, seara merg la concert și pe la 1 noaptea sunt acasă. Iubesc țara asta unde l-am văzut inclusiv gratuit într-un concert la care am stat pe jos, alături de vreo 10.000 de oameni :))) Așa de bine îți înțeleg bucuria și, o zic încă o dată, atât de mult mă bucur alături de tine! 🙂

    • Tomata

      cred ca pentru oamenii avizi de evenimente de genul asta, de muzica, de live-uri, de posibilitatea de a face si altceva decat casa-lucru, e un chin sa locuiasca intr-un oras care nu le ofera asta. pentru mine era un chin in Timisoara.

  • ilinca

    Te rog, pur şi simplu.
    Nu cred că ar fi un efort prea mare să mai adaugi un “acesta” lângă “genul” în formulări ca ” fericirea că sunt în orașul în care se pot întâmpla chestii de genul.”

    Pe un blog al cărui proprietar citeşte mult, face recenzii şi scrie advertoriale zgârie pe creier ciunţirea “de genul”. Dacă vei verifica vei vedea că o exprimare de felul acesta este incorectă d.p.v gramatical şi cum “stilul este omul însuşi”…

    TV-ul nu mai este de mult un etalon al eleganţei şi corectitudinii în utilizarea limbii române.

    • Tomata

      🙂 Multumesc de apostrofare. Am corectat.
      Mi-a intrat (gresit) in exprimare eliminarea unor cuvinte, asa ca apreciez ca cineva imi mai aduce aminte din cand in cand.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *