Viata cu un obiectiv turistic

Inainte sa ne mutam la Berlin, de fiecare daca cand vizitam un oras mare, imi puneam aceeasi intrebare: “Oare cum e sa locuiesti intr-un oras in care sute de mii de oameni vin sa vada un anumit obiectiv turistic?” Acel obiectiv turistic care poate inlocui oricand numele orasului, acel obiectiv despre care toata lumea stie unde este. Oare ce simt localnicii fata de obiectiv, cum il privesc zi de zi cand trec pe langa el?

De-a lungul celor 3 ani de viata dusa in Berlin, m-am tot gandit la chestia asta in repetate randuri cand treceam pe langa Turnul de Televiziune. Ieri am vazut un grup de turisti iesiti din gara S Bahn-ului*, vreo 8 care incurcau circulatia pentru ca se oprisera sa faca toti poza Turnului care se vedea in departare. Si mi-am zis sa va povestesc si voua cum am descoperit raspunsul la intrebarea care ma macinase in trecut.

Din punct de vedere al promovarii orasului, doua obiective vor fi mereu pe pliante: Turnul TV si Poarta Brandenburg. N-as sti sa spun care dintre ele e primul, pentru ca sunt ambele folosite in marketing, dar e drept ca turnul ofera mai multe posibilitati.

La inceput, cand ne-am mutat aici, din apartamentul de la etajul 9, Turnul se vedea perfect. In prima luna, cand eram speriati, nu stiam la ce sa ne asteptam, nu stiam daca va fi bine sau nu, daca vom ramane aici pentru totdeauna, cand dadeam de hopuri si ne loveau frustrarile, pentru mine cel putin, sa vad Turnul de pe fereastra era un medicament. Ma linisteam privindu-l si aducandu-mi aminte ca suntem acolo unde am vrut sa fim, ca stiam ca nu va fi floare la ureche sa facem pasul asta si ca daca la inceput e greu, sa luam totul asa cum vine ca pana la urma va fi bine. Si a fost. Apoi ne-am mutat si nu l-am mai vazut, dar mi-am gasit un job si iar il vedeam in fiecare zi. De data asta de aproape, de la poalele lui si il salutam in gand, bucuroasa sa-l vad. Cum obisnuinta te face indiferent, cu timpul am incetat sa-l mai observ. Am incetat sa-l mai salut, sa-i mai acord orice atentie, ma gandeam la el doar cand trebuia sa le dau oamenilor indicatii cum sa ajunga undeva in apropierea lui. Ieri insa, vazand oamenii aia fascinati de prima intalnire cu el, gandindu-ma ce poze urate vor avea – locul chiar nu ofera un peisaj spectaculos si Turnul se vede foarte mic – am zambit si mi-am adus aminte cat imi era de drag acum 3 ani. Cand am trecut pe langa el, mi-am ridicat ochii din carte si l-am salutat din nou. O sa-mi treaca pana maine.

Daca Turnul TV mi-a devenit cam indiferent, alta e povestea cu Poarta. Ca pe ea n-o vad asa des. Si, de fiecare data cand ajung pe langa ea, (tot ieri), am asa o secunda de “oh, suntem in Berlin”. Stiu ca suna prosteste si poate nu va puteti inchipui cum e, dar na… se intampla. Raaaaar, da? 😛

Cam astea sunt raspunsurile pe care le-am primit la intrebarile care ma framantau inainte sa traiesc intr-o capitala europeana importanta. Daca mai sunt printre voi romani locuitori ai oraselor cu obiective turistice importante, ce raspunsuri aveti voi vis-a-vis de subiectul asta? 😀

____________________________________

* S Bahn-ul e un tren, mijloc de transport, alaturi de metrou, tramvai, bus, chiar si vapor