Ambasada ne-a reamintit
– de ce am plecat din România
– că funcționarii publici sunt incompetenți și nu pot ține pasul cu tehnologia modernă
– că respectul pentru oameni e egal cu zero
– că e suficientă o vizită pe bucățica de pământ românesc din altă țară pentru a te simți „ca acasă”.
De fapt, ultima afirmație nu se aplică și serviciilor de pașapoarte din Timișoara, care sunt cu 10 clase peste ce-am experimentat ieri la ambasada României din Berlin. Dar stați că vă povestesc cu lux de amănunte.
Peste o săptămână vin pentru prima oară în România de când am plecat în ianuarie. Vin doar eu cu Ada, pentru că Sotzu are un job nou și nu poate pleca în timpul trainingului. Motivul pentru care venim acum și nu mai devreme sau mai târziu este acela că Adei îi expiră pașaportul și ne gândeam să-l schimbăm în țară că-i mai simplu, mai repede. Pur și simplu făceam o programare online, plăteam taxele la CEC, mă prezentam cu fata la depus actele și în 5 minute eram înapoi spre casă. Doar că aveam nevoie și de prezența Sotzului. Din cauză că el nu mai putea veni cu noi, am zis că facem aici o împuternicire la ambasadă astfel încât să pot depune actele fără el. Ne-am trezit la 6 dimineața să ajungem la ambasadă când se deschide ușa. Am întârziat 10 minute și erau deja acolo peste 20 de oameni cu tot cu bebeluși și copii de vârste mici. Am ajuns destul de repede (cam 20 de minute) la ghișeu, i-am spus funcționarului ce vrem, ne-a preluat actele cu zâmbetul pe buze și ne-a trimis la bancă să plătim o taxă de… 60 de euro. Înainte să ne spună suma, eu am zis că poate o fi 20, Sotzu că poate 15. Ne-a cam picat fața când am auzit suma, că ni se părea enormă, dar tot am luat țidula și ne-am îndreptat spre bancă să o plătim. Pe drum, ne-am dat seama că e cam mult și că cea pentru depunerea actelor pentru pașaport aici, la Berlin, e de 100 de euro, așa că mai bine evităm toată nebunia cu alte împuterniciri și aici și prin România, așa că am decis să ne întoarcem și să depunem actele pentru eliberarea pașaportului Adei în Germania.
Am luat număr și-am stat din nou la coadă. La 10:30 am reușit să depunem actele. Am primit altă țidulă, să mergem la bancă să plătim cei 100 de euro. Eu am rămas să completez niște formulare, Sotzu s-a dus să plătească. Am anunțat la lucru că nu mai ajung, pentru că în naivitatea mea, am crezut că vom rezolva totul rapid, că o fi ambasada României, dar e în Germania, poate s-a lipit ceva din punctualitatea nemțească de ei. Nu s-a lipit nimic. Aceeasi incompetență, aceeași lipsă de respect, aceeași zeflemea când începi să pui întrebări, aceleași cozi interminabile și aceiași oameni nemulțumiți, frustrați și nervoși. Plus un cor de bebeluși nemâncați, nedormiți, plictisiți…
Dacă totul până la depunerea actelor se desfășoară după numere de ordine, după ce te întorci de la bancă, trebuie pur și simplu să te bagi în fața celor care sunt la ghișeu, că doar tu ți-ai depus actele. Și lumea se tot bagă în față, cei al căror rând e la ghișeu se enervează, încep să comenteze, să se ia de tine, deși nu e vina ta. Apoi, nervii se aliază împotriva funcționarilor, adevărații vinovați, și încep comentariile acide de genul: „ca la noi”, „pai da, suntem pe pământ românesc”. Și eu le-am spus, și Sotzu a înjurat și alții au drăcuit, au trimis la origini și-au blestemat neamul nostru de „lasă-mă să te las”.
Am depus și hârtia de la bancă, după ce ne-am băgat în fața altora, și ni s-a spus că pentru poza Adei, să luăm loc în sală, că ne cheamă cineva. Am așteptat 2 ore(!!!) DOUĂ ORE să ne cheme să facem o poză. Erau o grămadă de părinți cu bebeluși de câteva săptămâni, câteva luni, un an, doi… urlau de zici că îi despica cineva. Nu mai aveau răbdare, nu mai aveau stare. Ada printre ei. Răgea. Mie îmi venea să smulg cuiva părul din cap. Când a ieșit o familie cu un bebeluș de 5 luni din camera cu aparat foto, am întrebat de ce durează aproape jumătate de oră să se facă niște poze. Au spus că pun copilul să stea cu umerii drepți, să se uite drept, practic să stea ca un adult la poză. Un bebeluș de 5 luni care nici măcar nu poate sta în fund… Când i-am făcut pașaportul Adei, tot la 5 luni, Sotzu a stat cu piciorul îndoit pe scaun, Ada stătea în fund pe el și cu mâna îi ținea capul. A durat exact 5 secunde să îi facă două-trei poze. La ambasadă a durat jumătate de oră să țină copilașul ăla într-o poziție decentă. Iar Ada… am stat și noi vreo 5 minute înăuntru și i-a făcut vreo 10 poze, deși a stat chiar cuminte și singură pe scaun și s-a uitat la aparat. Sunt foarte curioasă cum vor arăta pozele.
În timp ce eram noi la poză, o femeie a cedat nervos. A început să urle că i s-a transformat vocea. Și în română și în germană. La un moment dat a început să plângă urlând că își bat joc de oameni și că îi întorc de la ghișeu când vin de la sute de kilometri distanță ca să depună niște acte care sunt exact cele cerute pe site-ul ambasadei. Nu am putut fi atentă ce spune că ne concentram la incompetenta din spatele aparatului care a numit-o pe Ada „Liveșteanu”, nu Lișteveanu. Când am ieșit, femeia plângea la ghișeu și aparent a avut un oarecare efect că brusc au început să colaboreze.
Din ianuarie de când am venit, ieri a fost cea mai frustrantă zi petrecută în Germania. Nici frustrările de la început, nici contractul ăla idiot semnat fără să-l fi citit, nici nebunia cu două contracte de internet, toate combinate nu au reușit să ne enerveze și să ne supere în halul în care a reușit ambasada ieri.
Cum zicea o prietenă dobândită aici, îmi vine să plâng de bucurie că am plecat din România și nu mai trebuie să mă confrunt cu nesimțirea asta decât în cazuri de genul ăsta. Există o cale de a evita ambasada și de a rupe toate legăturile cu ea: pașapoartele cu domiciliul în Germania, pe care ne gândim serios să le facem.
sursa foto: nervi > Shutterstock
Bine ai venit in diaspora. Germania e mai scumpa ca Franta. Aici orice hartie la consulat costa 50 de euro. 🙂
🙁 simt ca mi-au furat 5 ore din viata.
Ca sa fie clar… aici e ok. In sensul ca mi se pare bine organizat (la alegeri am stat 15 min cu totul) ce ma enerveaza e ca e ca la curve (scuze): totul pe bani.
hm… asta e singurul raspuns cat de cat pozitiv despre serviciile unei ambasade romanesti.
Daca te incalzeste cu ceva, asa e si in München(si din ce-am inteles si in alte tari)…
Am fost ultima data doar sa ridic pasaportul trimis din Romania si am asteptat aproape jumatate de ora, in conditiile in care oficial era doar program pentru ridicari si in fata mea 2 persoane. Jumatate de ora(!!?)
Pasaportul cu domiciliul in Germania l-am facut insa in Ro, caci in iunie cand am scris pentru programare online eram programata in septembrie. A fost mai simplu si ieftin in Romania.
Peste 5 ani sper sa imi fac pasaport nemtesc si sa scap de consulatul Romaniei.
nu ma incalzeste deloc 🙁 m-ar fi incalzit daca macar un singur comentariu ar fi fost pozitiv, in schimb am primit si aici si pe Facebook, o gramada de exemple ale incompetentei romanesti 🙁
acu intreb si eu…de ce e nevoie de pasaport?
Maya a scris pe blog despre Excursie Heidelberg-Luxemburg-Trier III
pentru ca cealalta variata ca sa o luam pe Ada cu noi ar fi foaia de drum. adica cate o zi de-asta la fiecare plecare cu ea… Nu, multumesc.
Imi pare rau ca la povestea asta iti raspund ca si experientele noastre sunt relativ similare. Pe cand locuiam in Berlin am trait la Ambasada diferite frustrari, dar am acceptat ca putem reveni in alte zile (pentru a pierde alte mulete ore asteptand)… macar locuiam acolo in oras, nu pierdeam atata timp pe drum, reveneam pregatiti sufleteste sa staaaam si sa staaam la coada cat o fi sa fie.
Acum stam la vreo 200 km de München, la Consulatul de acolo trebuie sa ne rezolvam una alta…. Ioi si vai, am niste experiente foarte neplacute. Sunt foarte dezamagita de serviciile de acolo si imi pare atat de rau ca trebuie sa spun asta despre o reprezentatnta a tarii mele.
din pacate toata diaspora e satula si nervoasa pe ambasadele Romaniei prin lumea.
nici nu stiu ce as mai putea adauga. ma simt batjocorita. asa deprimata ca ieri n-am fost de cand am venit aici. ne-am si obisnuit repede cu binele si cu eficienta institutiilor nemtesti. bine ca exista ambasada sa nu uitam de unde am plecat.
In Londra ai posibilitatea sa iti faci programare pentru pasaport, drept urmare lucrurile merg un picut mai bine. Greu domne cu organizarea asta, greu de tot! 🙁
chiar trebuia sa scriu in articol, dar mintile imi erau ratacite ieri dupa experienta asta.
era atat de greu sa fi pus unul dintre cei 3 functionari de la ghisee sa preia chitantele de la banca? toate actele erau asezate frumos cu numarul de ordine deasupra pe un raft din spatele lor. ar fi putut prelua un singur om toate chitantele, astfel incat celelalte ghisee sa nu fie ingreunate de bagarea in fata a celor intorsi de la banca.
apoi, cum foarte multi vin pentru pasaportul copiilor, de ce, Doamne iarta-ma, nu sunt preluati de catre un ghiseu doar aceia veniti sa faca pasapoarte copiilor? erau o gramada.
plimbarea pe la institutiile Berlinului mi-a aratat cat de simplu e sa fii organizat, punctual si eficient.
dar daca ar gandi putin, nu ar pluti atatia nervi prin sala aia si de-o parte si de alta a geamului ghiseului. ca-s sigura ca nici functionarii aia nu ajung acasa zen…
N-am avut treabă cu ambasadele românești până acum, sper să nici nu am prea curând. Mi se pare horror ce se întâmplă. Dar deh, cam toți din posturile astea sunt fripturiști, fata lu’ cutare, nepotu lu’ Ics… deci niște putori nesimțite și cu nasul pe sus.
Rezonez perfect la ”îmi vine să plâng de bucurie că am plecat din România”. Germania e atât de A MEA, cum România n-a fost și nu va fi niciodată. Pentru că primul lucru pe care l-am primit de la ea, și pe care continuu să-l primesc, este respectul.
Greta a scris pe blog despre ”Jurnalul Annei Frank”
serios?? in atatia ani de cand esti in Germania? wow, cum de le-ai evitat?
ce frumos ai spus in ultima fraza. asa e, respect e cuvantul de ordine si mi se pare incredibil, desi e un sentiment atat de natural.
Cred că a fost o chestiune de conjunctură și / sau de șansă. Am venit în Germania imediat după căsătorie, cu toate actele schimbate din România pe noul nume (atât buletin, cât și pașaport) și neavând copii, nu avem acte de scos pentru ei. Permisul de conducere îl luasem fresh măritată fiind, deci nici pe partea asta n-am avut de schimbat nimic. Între timp am luat cetățenia, deci pașaport românesc nu-mi mai fac, iar buletin – când ajung prin țară… (ca să evit ambasada :)) ).
Greta a scris pe blog despre Mostre din viața în Germania (III)
you lucky girl 😛
Sper sa nu starnesc o furtuna. Ceea ce mi se pare mie incredibil e ca pe oameni nu ii deranjeaza atat de mult asta cu ambasadele pe cat i-a deranjat ca nunpot sa voteze!. Aia da, i-a deranjat. Asta cu nesimtirea celor de la ambasade… se pare ca nu atat de tare.
Eu inca nu am avut contact cu ei si sper sa nu am niciodata.
Ti s-a parut o bagatela faptul ca ambasadele faceau un joc politic mizerabil ca sa nu reuseasca oamenii sa voteze? Stii ca vorbim de un vot care se repeta o data la cinci ani si despre niste votanti care au aceleasi drepturi ca noi, cei din tara si care, in plus, mai si trimit multi bani in Romania. N-are nici un sens ce spui.
ambasadele fac un joc mizerabil si in afara politicii. uite cate rahaturi se intampla peste tot. aia cu voturile a beneficiat de expunere ca s-a interesat presa romaneasca si pentru ca a avut un subiect pe care sa-l mulga. pe cine ar interesa un reportaj sau o stire despre cat de urat sunt tratati cei care traiesc in diaspora de catre ambasadele romanesti din Europa? sunt sigura ca majoritatea ar spune: “asa le trebuie daca le-a trebuit sa plece!”.
Daca ai nevoie de sustinere, te ajut, cel putin cu o semnatura pe petitie. Sustin lupta impotriva incompetentilor!
Diana, nu la asta ma refer. Ma refer la faptul ca dc omul merge la ambasada, ma gandesc ca merge ca trebuie si de cele mai multe ori are si bebelusi sau copii cu el. Si sta ore in sir. Si il enerveaza si il supara, se simte umilit, se tipa la el… Pe cand chestia cu votul… nu ne obliga nimeni sa mergem. Mergem pentru ca vrem si asa credem. In plus, daca am hotarat sa plec din tara, nu cred ca e prea normal sa aleg eu din strainatate cine sa conduca tara si pe cei care raman in ea. Cred ca ar trebui sa isi aleaga ei conducatorii. As merge la vot, doar daca as avea intentia sa ma inotrc in Romania. Asa vad eu lucrurile.
@Carmen – cred ca pe oameni ii deranjeaza foarte tare ce se intampla la ambasade. sunt scandaluri in fiecare zi acolo. o stiu de la cei cu care am vorbit, care sunt de mai multi ani in Germania. insa scandalul cu voturile s-a auzit pentru ca era problema in tara si pentru ca diasporei i s-a ascultat durerea. acum ce poti sa faci, decat sa te plangi cand esti acolo si sa scrii pe undeva. eu as face o plangere, pe bune, daca as sti unde si cui sa scriu.
Stii ce ma gandesc Andreea? Poate dc ar afla televiziunile si ar veni sa faca reportaje. Oare s-a incercat asta?
Un “nimeni” de la ambasada Ro din Paris, a facut-o pe fata mea de nici 2 ani, la vremea respectiva, “prost crescuta”, pe motiv ca fata zambea la aparatul foto, si nu vroia sa stea dreapa, dupa 6h ore de stat intr-o incapere de 20 m², fara scaune, cu o masa cu doar 3 picioare, pt ca al 4lea era rupt, pe care trebuia sa completam formularele (iti poti imagina cum se scria pe ea?!), cel putin 70 pers in aceasta sala, fara aer conditionat, fara distribuitor de apa potabila, fara, fara….. De 4 ori au completat gresit acelas document. Cladirea Ambasadei e imensa, iar pe noi ne inghesuie intr-o celula.
vai de mine.
iarta-ma, n-am ce altceva sa spun… 🙁
Chiar nu se poate face nimic in privinta unor astfel de incompetenti? Reclamatii, plingeri pentru conduita in serviciu, mers la un ziar din Romania? Stiu ca vor spune multi ca-i degeaba orice demers dar macar merita incercat si insistat. Incompetentii aia pe asta se bazeaza, ca nu-i zgiltiie nimeni.
eu nu stiu unde si cum, dar chiar as vrea sa fac o plangere.
Eu am fost aproape sa cer audienta la consul. Eram curioasa sa aud cam ce ar spune de competenta salariatilor lui. M-am vazut cu pasaportul in mana si am zis in sinea mea :”auf wiedersehen” ;))
cunosc sentimentul ala care-ti sufla vant in aripi si te face sa crezi ca poti rezolva ceva. si cand obtii (cu greu) ce-ti doresti, te simti atat de infrant si obosit, ca-ti bagi picioarele si nici nu mai vrei sa auzi de ei. in halul asta ne aduc.
Noi i-am făcut poză de pașaport bebelușului de 5 zile, a durat fix 2 secunde. L-a întins fotograful e jos, pe o coală albă de hârtie, țac, pac, nu e cea mai bună poză a lui, plânge, normal, dar aia e.
Era în UK, evident. Ca să nu-ți mai zic că mai întâi i-am făcut pașaportul britanic, fiindcă a durat mai puțin și a fost mult mai simplu. Actele românești le-am rezolvat abia pe la vreo 6 luni. yey.
Miruna a scris pe blog despre Îmi dai un like, de parcă-ți cer un rinichi!
pentru ca fotograful ala are minte si consideratie pentru bebelus.
apoi pentru parinti. si pentru OM in general.
cred ca in Romania e mai simplu sa rezolvi, dar de la distanta e oribil..
Ceea ce ați pățit voi este chiar frumos … nu Cunoaște-ți alte variante ! In china in Shanghai la consulat este doar consulul funcționar , Consul , omul de la ghișeu , omul de la curățenie ! Un om multifuncțional ! O Rușine profunda , am fost si la alte consulate si sincer o Rușine mai mare nici ca nu se poate . Problema este ca el fiind unul singur indiferent de problema ta răspunsul lui este evaziv si de principiu nu se poate ! Noi pentru o ștampila amărâtă pt supralegalizarea unui document ne rugam de el de 5 luni , si când intr-un final ne si Răspunde la telefon imi spune ca trebuie sa înțeleg ca el este unul singur ca Răspunde doar la 2 telefoane zilnice si daca nu este lângă telefon asa cum era ieri când a dat norocul peste mine ! Nu-mi răspundea nimeni! La telefon nu Răspunde sau tipa la tine ca ăla este numar de urgent sa nu mai sunam pe el, ii trimitem mail si el nu Răspunde ( uneori Răspunde , dar nu mereu ) . Eu nu ma supăr pt bani ii dau si pe aia ii dau si dublu numai sa-mi rezolve problema sa. Ca sa nu mai spun ca nu a fost data in care sa ajung la consulat si el sa nu tipe ! De ce suni la USA! De ce nu suni la USA ! De ce suni prea tare! De ce suni prea mult ! De ce tragi de usa asa? De ce, de ce de ce ?! O umilința mai mare si cer nu cred ca se poate! Bravo România !
vai de capul meu…
ca mai sus, nu mai am cuvinte, nu stiu ce as putea spune, pentru ca-s perplexa.
chiar ca in comparatie cu experienta ta, a noastra pare chiar de bun simt.
Doamne fereste din ce neam ne tragem…
pfff, simt ca ma enervez si eu cand citesc…
noi ne-am schimbat pasapoartele acum cateva luni, in Olanda e ca in Olanda. Doar ca functionarii nu stiu olandeza :)) bonus, ne-au zis ca daca avem probleme in ro pt ca nu mai avem buletine, sa sunam la consulat si rezolva ei, ha… nu stiu cum, dar ha, asa ceva… nu ma asteptam
Poti scoate functionarul roman din Romania,dar niciodata Romania din functionarul roman.
Da, pașaportul acela pentru românii cu domiciliul în străinătate e soluția.
Îmi pare rău că ai trecut prin toate astea! Doar citind și mi-a venit iar să vărs cu gândul la experiența mea vastă prin consulatele noastre de prin mai multe locuri ale lumii. Probabil că nervii unora dintre noi îi fac pe angajați să pună scutul ăsta sovietic cu care ne întâmpină și dacă am venit cu gânduri neutre (că bune nu le pot spune). Am avut și experiențe plăcute, dar nu cred că e normal, când mergi cu tot ce îți trebuie la tine, ca să ceri ceva, să te duci cu teamă. Or mai trece mulți ani până când toate astea vor fi doar amintiri neplăcute.
MOnica a scris pe blog despre Copilării cu capul în jos
Fii-mea la 3 luni. Dormea, dupa ce a urlat ca la taiere in sediul CEC. Ne-a zis nenea sa o trezim totusi, sa se vada ochii. Am tinut-o noi sa stea drept, in 2 secunde a fost gata poza. Are pasaport pe 3 ani, deci am scapat de probleme pana la anu
dojo a scris pe blog despre Cele 4 strategii ale mamelor ce lucrează de acasă
Noi locuim la New York. Am avut destule experiențe similare, certuri zdravene la Consulatul României, mai era putin pana sa ne scoatem ochii cu tanti de la ghișeu ultima dată. Tot atunci un domn bine intentionat s-a gandit sa-mi dea si el un sfat „data viitoare veniti si voi cu o cafea, o ciocolată, o atentie. Sa vedeti ce usor se rezolva totul“. Mda … uitasem ca doar asa e obiceiul pe la noi … ?
La consulatul din LA, prețul se schimba in funcție de …cursul valutar din Ro. Asa ca niciodată nu știi cât va costa, decât dacă ai norocul sa răspundă la telefon cu o zi înainte de programare. Eu am fost Short $1, si cum nu accepta card sau Cash, si cum nu aveam carnetul de checkuri cu mine, am mers acasă sa le aduc un personal check de $1. Fun day! 🙂
Acum câțiva ani am trimis o plângere pe adresa de contact de la MAE. Dupa, au fost mai drăguți. Doar ca între timp s-au schimbat angajații, si au rămas metehnele românești.
Îmi amintesc ca Vivi a făcut si el o plângere la MAE si a sugerat ca angajații consulatului din NY sa facă un curs de relații cu publicul. Asta numai pentru ca e îngrijorat de sănătatea lor, Angajatii fiind intr-o continua stare de agitație si agresivitate. Lol. Apoi consulul l-a chemat la el sa discute. 🙂
Poate ca o acțiune coordonata de plângeri la adresa consulatelor românești din toată lumea, ar avea șansa sa schimbe ceva. Just sayin’!
P.S. O informație pe care am aflat-o întâmplator, este ca pana când un copil implineste 6 luni, certificatul de naștere românesc obținut la o ambasada, consulat este GRATUIT.
Pagina de contact de la MAE dacă doriți sa ii contactați:)
http://www.mae.ro/node/2876
am cateva reclamatii pe site-ul asta. Si atat. Raspunsul standard e ca au trimis la consulatul local.
O informatie pe care poete ca o stiai: s-au schimbat regulile de calatorie pentru minori.
Deci daca ajungeti prin Romania faceti amandoi separat respectiva declaratie la notar pentru ca acum este valabila 3 ani si nu mai trebuie specificat locul si durata calatoriei.
Mai mult nu mai este nevoie de declararie de la celalalt parinte sau ambii parinti daca destinatia este tara unde isi are copilul rezidenta.
http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_42928/Regulile-pentru-c%C4%83l%C4%83toriile-in-str%C4%83in%C4%83tate-ale-copiilor-au-fost-simplificate.html
In Canada a fost relativ OK la consulat, in sensul ca domnul de la ghiseu este foarte amabil, explica ce stie si repeta pentru baba surda.
Din pacate, nu-s in clar cu toate informatiile, o mai dau si pe ghicite. Pe langa asta, oamenii sunt transformati odata ce intra pe usa. Devin romani din aia ciudati, care fac scandal din nimic, incep sa tipe, nu inteleg atributiile institutiilor samd. Deci am prins si eu ceva scandal 😀 Cred intr-adevar ca n-au suficient personal.