Un ursuleț plânge

Cineva a postat azi imaginea asta pe Twitter.

Sad news from #Berlin #BerlinAttack #Breitscheidsplatz #berlinchristmas pic.twitter.com/G8ODovz9cG

— Søren Juhl (@SoerenJuhl) December 20, 2016

Mai văzusem altele de la locul faptei, oameni care își plângeau morții, poliție care își făcea treaba, oameni șocați, girofaruri, ambulanțe, sânge, devastare.

Și totuși, imaginea care m-a mișcat pe mine a fost asta cu ursulețul ăsta de pluș care plânge deasupra unor căsuțe și-al unui brad împodobit. Metafora și subtilitatea sunt atât de frumoase și pentru că sper să nu treacă neobservate, o să vă spun de ce m-a impresionat pe mine mai mult decât imaginile din realitate.

Ursul e simbolul Berlinului, așa cum alb-violetul e simbolul Timișoarei. Nu-mi vine în cap nici un alt oraș care să fi adoptat un animal ca mascotă. Poate și pentru că Ber(lin) e omofon cu Bär(lin), unde „Bär” înseamnă „urs”. E plin orașul de statui cu urși, de Buddy Bears și referiri la animalul ăsta. Iubesc Berlinul pentru asta, din afinitate de nume.

Iar ursulețul ăsta de pluș, gigantic, plângând deasupra unor căsuțe și-a unui pom de Crăciun, e, de fapt, întregul oraș plângându-și morții. E inocența pe care-o respiră jucăria de pluș, inocența oamenilor care n-au nici o vină în fața urii unor dezaxați mintal, unor indoctrinați care acționează cu creierele spălate, în numele religiei și totuși împotriva ei.

Da, e cea mai sugestivă imagine.