-
Dansatoarea de Kabuki
Autor: Sawako Ariyoshi Titlu original: Izumo no Okuni Traducere: Angela Hondru (Editura Humanitas), citită în română Naționalitate: japoneză Gen: ficțiunie istorică Anul apariției: 1969 Nr. pagini: 595 Ecranizare: Izumo no Okuni (2006) Alte cărți de același autor: – Nota mea: 3/5 Dansatoarea de Kabuki este încă o poartă deschisă de Memoriile unei gheișe și nu doar o poartă către culisele teatrului kabuki, ci către imensa cultură a Japoniei. Cuvintele lui Arthur Golden au avut un impact atât de hotărâtor asupra dorinței mele de a descoperi mai mult și mai mult din ce ascunde Țara Soarelui Răsare încât fără să știu ceva despre Dansatoarea de Kabuki sau despre autoarea cărții, mi-am…
-
Tați #1
Când am citit brieful noii campanii Telekom și-am văzut că tații sunt în centrul atenției mi s-a pus un nod în gât. Inevitabil, mi-am transpus propriul tată în scenariul reclamelor și l-am văzut beneficiarul noilor servicii. Tatălui meu îi plăcea fotbalul, destul de mult cât să se uite la toate meciurile României, dar nu suficient de mult să meargă și pe stadion. Acum vreo doi ani când ne-am cumpărat un smartTV ce are nu știu ce funcție specială pentru meciurile de fotbal, iar m-am gândit la el. I-ar fi plăcut să savureze o imagine perfectă. Acum, când Telekom aduce două noi caracteristici televiziunii interactive, mă gândesc că i-ar fi plăcut…
-
Berlinul pe scurt, în imagini (III)
Multe, multe poze și experiențe am adunat de ultima dată când v-am scris despre Berlin. Despre Muzeul de Oameni și Festivalul de Literatură v-am povestit, nu mai amintesc. În schimb: – am trecut printr-o nouă sperietură cu Ricky, care a făcut ceva la stomac de 3 zile n-a mâncat, n-a băut și n-a mers. Perfuzii, injecții, griji până când s-a ridicat și-a umblat ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. – am făcut mișto de copil și l-am îmbrăcat în bufniță. N-a fost prea încântată. – Ada primește chestii din diverse locuri. La bancă a primit o cărticică de colorat, la Vodafone o minge, la magazin un balon. –…
-
Alain de Botton la Festivalul Internațional de Literatură de la Berlin
M-am decis să merg totuși să-l văd pe Alain de Botton, după ce toată sâmbăta trecută am crezut că mor de durere de stomac. M-am târât totuși până la mama naibii și nu regret că am făcut-o. Am avut senzația că am ajuns la un stand-up comedy și nu la un discurs despre literatură, pentru că, spre uimirea mea, care nu-s fană și nu-l urmăresc pe YouTube, am descoperit că Alain de Botton are foarte, foarte mult umor. Și pe lângă asta, îi turuie gura de zici că are o cheiță la spate și nu se poate opri decât să asculte întrebarea. Am înțeles că discursul lui a curs liber…
-
Ce mai fac?
Hai să mai scriu și ceva personal, că v-am amețit cu cărți, scriitori și festivaluri, și după statistici, îmi pare că nu interesează pe toată lumea. Dar asta e, blogul ăsta e, în primul rând, al meu. De două săptămâni nu mai am timp. Nu mai am timp de frecat menta, nu mai am timp de pierdut, nu mai am timp să dorm. Ce am în schimb? Un job. Da, mi-am găsit de lucru. Un mini job, de fapt, care e mai mult voluntariat din punct de vedere financiar, dar da, am un job de 4 ore pe care îl fac cu mare drag, deși mă stoarce un pic de…
