Someday, Someday, Maybe

someday-someday-maybe-001lauren-grahamAutor: Lauren Graham
Titlu original: Someday, Someday, Maybe
Naționalitate: americancă
Gen: ficțiune
Anul apariției: 2013
Nr. pagini: 344 (Ballantine Books)
Traducere: – Citită în original
Citate: Someday, Someday, Maybe
Ecranizare:
Alte cărți de același autor: –
Nota mea: 4/5

 

Am aflat că Lauren Graham a scris o carte dintr-o apariție în emisiunea lui Ellen. O scrisese în pauzele de la filmări. Apropos, dacă nu știți cine-i Lauren Graham, poate Lorelei Gilmore vă sună mai cunoscut :). Mi-a plăcut tare mult de ea în serialul ăla, iar personajul ei e un model pentru mine (în sensul că aș vrea să fiu o mamă cum a fost Lorelei pentru Rory și să am o relație asemănătoare cu copiii mei). Am avut niște dubii în legătură cu aptitudinile ei de scriitoare – la urma urmei, n-am fost prea impresionată de Hugh Laurie – dar tot am vrut să văd despre ce-i vorba. Trebuie să vă spun că a fost o surpriză foarte plăcută și abia aștept să-i apară a doua carte la care lucrează acum, dar și serialul inspirat de cartea asta.

Someday, Someday, Maybe  (încă) n-a fost tradusă la noi, dar sper ca atunci când va fi, să nu fie băgată în colecția chick-lit. Motive ar fi, dar e nedrept să fie categorisită ca chick-lit pentru că mi s-a părut a fi un pic mai mult de atât. La fel ca și Traficantul de arme și cartea lui Graham e foarte vizuală, foarte mult influențată de Hollywood. Abundă în clișee, dar cumva, reușește să se detașeze de o comedie romantică pentru femei. Ah, nu merg nici atât de departe să spun că unui bărbat i-ar plăcea, dar dacă aș face o comparație, aș spune că Someday, Someday, Maybe e o femeie și frumoasă și desteaptă. În timp ce despre un chick-lit aș spune că-i doar frumoasă.

Pe scurt, povestea e asta: Franny Banks își dă trei ani să reușească în industria filmului. Se mută la New York și se înscrie la un curs de actorie, moment în care începe cartea de față. I se aprind puțin călcâiele după un coleg de-al ei, care e deja actor cu acte în regulă pentru că are în portofoliu un film alături de un nume celebru. După un spectacol-audiție pe care ea îl consideră un eșec, pentru că s-a împiedicat pe scenă, este totuși dorită de doi impresari. Unul dintre ei lucrează la o agenție super cunoscută, iar celălalt e pe cont propriu. Îl alege pe cel cunoscut, dar audițiile și castingurile nu curg așa cum se aștepta ea, dat fiind că e reprezentată de un impresar cu renume. În viața amoroasă, lucrurile par să fie puțin mai colorate. Când una dintre piesele de la curs o pune față în față cu colegul de care e ușor amorezată, cei doi ajung să studieze la el acasă. De acolo, e ușor să vă imaginați că se leagă o relație, în care Franny nu se simte tocmai confortabilă. Comportamentul actorului (am uitat cum îl cheamă, de-asta tot îl fac „actor” și „coleg”) lasă puțin de dorit, însă Graham e destul de iscusită în a te face să-l înțelegi și să nu-i porți pică pentru că nu e un gentleman. Aflat la început de drum, cu un rol care îi lansează cariera, Franny nu e atât de importantă pentru el precum ar vrea ea sau ne-am dori noi. Când termenul limită pe care și l-a fixat singură se apropie fără ca ea să fi avut realizări majore, începe să aibă îndoieli cu privire la vocația ei. Pe deasupra, iubitul ei o neglijează și n-o susține, agentul ei demisionează fără s-o anunțe, nu mai are audiții și nici posibile colaborări, e dată afară de la restaurantul la care „chelnerește”, află că prietenului ei din copilărie – cel împreună cu care a hotărât să se căsătorească dacă nu-și găsesc parteneri până la o anumită vârstă – e logodit. În tot scenariul ăsta, are însă doi salvatori: Dan, colegul ei de apartament, și primul agent care s-a arătat interesat de ea.

Poate părea superficial din prezentarea asta sumară, dar vă asigur că nu e. Dincolo de efortul de a deveni actriță și de idila ratată, Franny ascunde povestea care stă la baza deciziei de a deveni actriță,  relația cu tatăl ei și alte personaje care merită toată atenția.

Aș putea spune despre Someday, Someday, Maybe că e ca un film dintr-o duminică dup-amiază. Nimic foarte apăsător, nimic complicat, pasaje comice alternate cu câteva drame minore, adică o lectură perfectă între două cărți mai intense.

13 Comments

  • Poveştile Mele

    Cum sunt un mare… fan (nu prea-mi place cuvântul) Lauren Graham, nu puteam să ratez această carte. Este o scriere semi-autobiografică, aşa cum a şi recunoscut Lauren; şi tot ea a zis că o carte de ficţiune îi oferă mai multă libertate şi că nu îşi doreşte să îşi expună toată viaţa într-o carte.
    Sunt multe poveşti legate de ea şi de scrierea acestei cărţi…
    …Iar apariţiile lui Lauren la Ellen sunt demenţiale! În plus, cele două au nişte proiecte profesionale împreună, unul fiind adaptarea pentru tv a cărţii de mai sus.
    Din câte ştiu eu, Lauren lucrează şi la o „continuare” Someday Someday Maybe.
    P.S. Eu nu am avut dubii referitoare la calitatea de scriitoare a actriţei, pentru că am urmărit-o (ca limbaj) în diverse interviuri, plus că ştiam că a citit mult la viaţa ei, că are o diplomă în Engleză, că tatăl ei a îndrumat-o spre cultură.
    Bine, toate astea cumulate nu îi asigurau siguranţa unei scriituri bune… dar eu am avut încredere 🙂
    Ioana

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge