Cum evaluezi o carte?

Până găsesc eu 3-4 ore libere să pregătesc articolul despre Praga, vreau să dezbatem împreună o discuție pe care am avut-o cu Oana (pe Facebook, că-n persoană n-are timp de mine) despre cum evaluăm o carte.

Pentru că Goodreads-ul are un sistem de notare al cărților de la una la cinci steluțe (1 – did not like it, 2 – it was OK, 3 – liked it, 4 – really liked it, 5 – it was amazing), din discuția cu Oana am ajuns la două variante:

  • Varianta Oanei: notează o carte după impresia de la final. Dacă îi rămâne în minte, dacă se gândește la carte și după câteva zile, o notează cu 5 steluțe.
  • Varianta mea: notez o carte după impresia din timpul lecturii. Dacă citind-o n-am putut-o lăsa din mână, dacă fug de la lucru să o termin sau recitesc un fragment de câte trei ori pentru că nu mă pot despride de el, atât de mult îmi place, îi dau 5 steluțe chiar și fără a ajunge la final.

Ca punct de reper avem Camera, o carte pe care amândouă am devorat-o și ne-a ținut în priză. Oana i-a dat 4 steluțe pe motiv că a citit alte cărți mai intense, eu i-am dat 5 pentru faptul că mă  gândeam la ea și când nu citeam și nu știam cum să conving pe cât mai multă lume să o citească, așa mult mi-a plăcut. E drept că n-o pot compara cu Pe aripile vântului sau cu Splendida cetate a celor o mie de sori, dar cu toate astea, tot intensă mi s-a părut și mi-a indus o anumită stare.

Prin articolul ăsta, din seria #firstworldproblems, nu vreau să declar una dintre aceste două variante ca cea potrivită, dar vreau să strâng păreri, că mă intrigă subiectul.

21 Comments

  • cotos

    Tind sa ii dau dreptate Oanei. Daca am ramas cu ceva la final din carte, atunci este ok. De aceea cartea mea preferata, din toate timpurile, ramane Dracula se intoarce scrisa de Fred Warrington. Pentru mine este o capodopera 🙂

  • Oana

    Honey!!! :))
    Nu ma bazez doar pe impresia finala, dar aftertaste-ul are ceva important de zis. Mie mi s-a intamplat sa citesc foarte repede carti foarte proaste, si sa ma prinda si sa ma tina curioasa niste carti de-a dreptul cretine.
    Dar le notez dupa poveste, dupa cum sunt scrise, dupa cum sunt creionate personajele, dupa cum sunt descrise anumite locuri (is curioasa cum o sa ti se para descrierea unui anumit oras din The Fault in Our Stars), dupa cat de tare ma tine “hooked”, dupa o gramada de chichite pe care le observ pe masura ce citesc siiiiiiiiiiiiii da, dupa ce se intampla cand am inchis cartea si se “aseaza” informatia.
    Room mi s-a parut o carte foarte bune scrisa, dar nu amazing. Amazing mi s-a parut Fructele maniei. Si prin comparatie, Room a avut de suferit.

  • nina

    Da, aceeasi problema am si eu legat de evaluarea unei carti. In timp ce citesc o carte ma intreaba lumea: cum e. Si eu tot timpul raspund: nu stiu deocamdata, lasa-ma sa o termin si iti spun dupa. Mi s-a intamplat de multe ori sa citesc o carte care sa mi se para fascinanta, dar la sfarsit sa nu inteleg nimic, si sa-mi dau seama ca nu era nimic de inteles. Depinde foarte mult modul de evaluare de genul cartii citite, de exemplu zilele trecute am vrut sa ma amuz si am citit bridget jones, evident ca i-am dat 5 stelute ininte sa termin cartea pentru ca nu era important cum se termina, scopul a fost atins.

  • Raluca

    Eu tind sa notez cartile dupa un “sistem” mixt intre ce faceti voi si Oana. Conteaza si impresia din timpul lecturii, daca ma prinde, daca, oricat de ocupata as fi, reusesc sa strecor timp sa o citesc. Dar conteaza si impresia de dupa, o carte buna imi lasa sentimentul ala de “I finished the book, I don’t know what to do with my life anymore”. :))

  • Ioana

    Pentru mine conteaza impresia finala, deci tind sa îi dau ”dreptate” Oanei. Am citit cărți pe nerăsuflate, care m-au prins, cărti pentru care m-am culcat la 2 noaptea iar acum nu mai tin minte nimic din ele, la unele nici macar titlul. O carte de 5 stelute e o carte pe care as reciti-o oricand. Si daca stau sa ma gandesc nu imi vine in minte nici o carte citita fara sa o las din mână pe care as reciti-o.

  • O Oană

    Depinde de carte. Evit să compar cărțile între ele, fiecare are nișa ei.

    Un exemplu ar fi ”Soarele gol” de Isaac Asimov, una din ultimele citite. Mi-a plăcut enorm, de la jumătatea cărții știam că va fi clar în top 10 și am catalogat-o ca fiind o carte foarte bună înainte s-o termin. Cu ea am parte și de acel ”after-taste” de care zicea Oana mai sus. La fel am pățit și cu cărți mai… proaste. Din timpul lecturii știu că o carte nu-i o de nota 10, iar finalul, oricât de fantastic ar fi, nu salvează o carte scrisă prost pentru mine. Cred că evaluez și eu cărțile ca tine.

  • bloodie

    Eu fac „greșeala” să compar cărțile. Nu pot să dau 5* la „Sexus” și tot 5* la ceva a lui Bruckner, chit că-mi place foarte tare. Nu știu, mi se pare o nedreptate în lumea cărților :)) Am decis să dau 5* doar la cărțile alea geniale și 4* la cărți foarte bune. La 3* am tot ce a fost light, meh, nu prea interesant, clișeic etc. 🙂

  • roșu vertical

    Eu functionez ca tine, in principal. Daca ma tine lipita de canapea, are cinci stele. Nu conteaza ca e Marquez, vreun contemporan american sau thrillere nordice. La urma urmei, experienta lecturii e una extrem de personala si subiectiva. N-as putea avea un sistem de referinta super strict, e vorba de experienta de moment cu cartea respectiva, nu sint toate nici scrise, nici citite dupa acelasi calapod, plus ca ce mi se pare mie genial, altuia ar putea sa i se pare meh.
    In plus, de multe ori, dupa o vreme revin si mai dau sau mai iau din stelute.

  • dragos c

    eu merg pe varianta acordării calificativului la final. in extremis – am devorat stieg larsson, m-a ţinut vreo două nopţi treaz, dar nu pot să-i dau steluţe mai multe decât patului lui procust, de pildă, citit încet şi atent.
    merg deci pe varianta oanei.
    şi-apoi, sunt cărţi geniale, care se citesc însă greu, cu eforturi şi sudoare, dar şi după ce le descifrezi, le găseşti incomparabile!

    • Tomata

      mbuuuun, dupa comentariile si argumentele voastre, poate trebuie sa-mi revizuiesc comportamentul si sa tin cont cat de cat de ce inseamna stelutele alea 😛

  • Lavinia

    Eu le cataloghez dupa cum sunt construite personajele, strat cu strat. O carte e buna din punctul meu de vedere, daca ajung sa vad personajul cu ochii mintii si sa am impresia ca il cunosc atat de bine ca pot sa incerc sa anticipez ce urmeaza sa fac. Cand scrii, cel mai greu mi se pare sa construiesti o personalitate, eu inca nu pot s-o fac, poate de aici toata admiratia mea pentru autorii care fac asta bine.

  • Diana

    La mine e ceva de moment. Momentele, de fapt, in care citesc respectiva carte. Am citit carti fascinante prin actiune, informatii, personaje, si carti fascinante prin mesajul transmis. Unora le-am dat 5 stelute pe goodreads, altora 4. Totul depinde de ce simt in legatura cu cartea. O chestie pe care nu am putut niciodata sa o fac (sau pana acum) e sa recitesc un roman. Indiferent cat de mult mi-a placut.

  • Claudiu

    Greu de raspuns…
    Incerc sa fac un balans intre cele doua. Gustul care mi-l lasa dupa ce inchid coperta din spate este intradevar foarte important, dar daca m-am chinuit sa ajung acolo din cauza personajelor sau a povestii, atunci probabil ca va pierde mult din puncte.

  • ady

    ha, daca as da note, dupa sistemul tau, as da numa’ 5. io-s curioasa, trebuie sa stiu cum se termina si mai ales (dorinta de om matur, in copilarie si adolescenta citeam direct finalul, ce mama naibii 🙂 ) cum se ajunge la terminare, asa ca mai intai trec prin carte ca rapidu’ prin cocarlatii din deal si apoi o iau cu binisorul.
    mai intai ma gandesc daca mi-a placut povestea din carte (pur si simplu povestea), daca mi-au placut personajele (sau macar unul), felul in care e scrisa (fraza, modul cum autorul insiruie cuvintele), daca mi-a ramas cumva in minte si dupa, daca o recitesc.
    aaaa si dau note, doar in cadrul fiecarei categorii de carti. nu compar mere cu creveti. cartile “serioase” sunt carti serioase si dau note de carti serioase, cartile pt copii sunt carti pt copii si vor primi note doar in functie de alte carti pt copii, etc.
    in plus, pt uzul meu propriu si personal, clasific cartile
    1. misto- trebuie neaparat s-o cumpar, chiar si la pret intreg (ok, n-am mai dat pretul intreg p-o carte de………..nu mai stiu; astept reduceri pe elefant si targurile de carte; plus ca stiu un depozit de carte unde orice carte e mai ieftina cu 15-20% ca-n librarie)
    2. mistocuta- merita citita, dar parca n-as da banii mei munciti cu truda pe ea. pt astea s-au inventat biblioteca, prietenii si cititul in picioare, langa raft. 🙂
    3. bleah. mi-am piedut timpul si tocit neuronii. in niciun caz. am putine d-astea in casa, tocmai pt ca n-am avut timp sa le studiez bine inainte.

  • RoxanaM

    Si eu sustin parerea bazata pe entuziasmul in timp ce o citesti, cu cat nu pot sa o las din mana mai mult, cu atat inseamna ca mi-a placut mai mult.

  • Elena Druță

    Sistemul meu de notare ar oscila între cele două propuse, deși am avut și cazuri când cartea mi-a plăcut foarte mult, dar i-am dat 4 steluțe pentru acțiune, sau descriere, sau un personaj anume. Consider că o carte merită un 5* solid în cazul în care m-a fascinat în timpul lecturii, m-a făcut să gândesc mai profund asupra unei situații, când descrierea este foarte migăloasă, iar portretizarea personajului foarte detaliată, realistă. În același timp, o carte merită 5 steluțe în cazul în care amintirea rămâne vie pentru o perioadă mai lungă de o săptămână, iar după un an, doi, îmi mai pot aminti impresia care mi-a lăsat-o sau o anumită secvență, replică, situație.

  • lala

    Ofer 5* pentru o carte atunci cand ma face sa ma gandesc la ea cateva zile dupa ce am terminat-o.

  • demo

    Eu notez o carte dupa “media impresiilor” din timpul lecturii 🙂
    Se prea poata sa ma prinda mai greu sau sa ma dezamageasca la final.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge