O zi la Lisabona mi-a fost suficientă

Încep articolul ăsta pe o terasă din Lisabona, savurând o cafea și niște pasteis în timp ce-l aștept pe Sotz să viziteze stadionul Luz. De data asta am refuzat să-l însoțesc. Chiar cred că o să folosesc cei 10 euro cu mai mult folos. N-are rost să stricăm orzul pe gâște care nu știu să aprecieze. Așa că m-am instalat cu Kindle-ul, laptopul și bagajele în jurul meu la o masă de pe terasa unui mall din apropiere. Peste câteva ore plecăm către Lagos.

Povestea excursiei la Lisabona începe de fapt din aeroportul din Budapesta, de unde am plecat cu o oră întârziere. Ceea ce a însemnat că am pășit pe pământ portughez abia în jur de ora 12 noaptea, când gazda noastră probabil dormise un somn. Planurile de a mai ieși prin oraș să mâncăm au fost anulate pentru că eram rupți de oboseală și abia așteptam să dormim. Oricum a doua zi ne aștepta un tur de forță pentru că având doar duminica și câteva ore luni, trebuia să ne organizăm în așa fel încât să nu ne învârtim ca niște curci bete și să pierdem timpul pe drumuri. Ne făcuserăm de cu seară un abonament de 24h pe toate liniile de transport, așa că nu era o problemă să sărim în bus, tramvai sau metrou ca să ajungem de la un obiectiv la altul. Un abonament de 24h costă 6 euro, iar un bilet valabil o oră costă 1,4 euro.

Duminică dimineața la ora 9 eram deja ieșiți pe ușă, așteptând să ne urcăm în tramvaiul 28. Vă spuneam în articolul despre pregătire că nu vreau să ratez experiența asta, așa că cel mai bine era să începem ziua cu el pentru că fiind și duminică și dimineață era gol. Experiența, în afară de faptul că străduțele sunt strâmte și abrupte, Lisabona fiind toată numai deal și vale, nu-i cu nimic mai deosebită decât o plimbare cu vechile tramvaie ale Timișoarei. Dar pot înțelege de ce e ceva deosebit pentru turiștii din alte țări. 🙂 Despre tramvaiul 28 trebuie să vă spun că-i alternativa ieftină sau chiar gratuită (abonamentul pe 24h include și ruta asta, ea fiind de fapt o ruta din transportul public) pentru tururile cu tramvaie turistice. Merg pe același traseu, opresc la aceleași stații, doar că sunt mai scumpe și sunt vopsite în verde sau roșu, în funcție de traseu. Așa că, dacă vă tentează experiența n-are rost să cheltuiți bani în plus.

Am coborât la Martim Moniz, ultima stație a tramvaiului 28, de unde ne-am îndreptat către Castelul Sao Jorge. N-am intrat pentru că nu aveam timp. Un bilet costă 7 euro și include și vizita grădinilor, pe care aș fi vrut să le văd, dar se pare că nu oferă nimic pe gratis.

Pe drum către Baixa Chiado, am fotografiat o grămadă de chestii drăguțe.

Am intrat în două biserici. Ambele foarte frumoase pe dinăuntru, dar destul de fade la exterior.

Igreja de Santa Maria Maior

Igreja de Santo Antonio

Drumul ne-a dus pe faleza râului Tejo, în Piața Comerțului. Mi-a plăcut arhitectura locului, dar mai mult mi-a plăcut deschiderea largă către râu.

Căutând elevatorul Santa Justa, ne-am oprit la o patiserie unde Sotzul aproape a leșinat de plăcere după ce-a gustat Pao de Deus. Eu am încercat pasteis, pe care aștepam să le compar cu cele de Belem, către care m-au îndreptat cititorii. Bune și astea, formidabile cele de Belem.

Liftul ăsta a fost dezamăgirea Lisabonei. Am dat 5 euro pe bilet pentru 5 minute pe acoperișul lui, pentru a vedea panorama orașului. Nu se merită, dacă mă întrebați pe mine, cu atât mai mult cu cât la cateva sute de metri e Miraduoro, un fel de balcon de unde se vede același lucru pe gratis. Iar priveliștea nu-i spectaculoasă.

Priveliștea de deasupra liftului

Priveliștea de pe Miraduoro

De pe acoperișul liftului am văzut Piața Rossio, așa că am coborât s-o vedem și de jos.

Curioși să vedem biserica Sao Roque, ne-am îndreptat către Bairo Alto, și-am luat-o în sus pe-un deal, de-am gâfâit 5 minute după ce-am ajuns sus.

Foarte frumoasă în interior, am putut să o fotografiem în voie.  (Aici s-a terminat bateria laptopului, deci continuarea articolului e de aseară)

Următorul obiectiv era și cel mai așteptat: Turnul Belem. Am luat tramvaiul 15E, în loc să plătim bilet în plus pentru tren. Sunt trenuri care pot fi luate din gară, dar dacă ai abonament general, poți merge cu unul din busurile 727, 28, 729, 714 sau 751 sau cu tramvaiul 15. Înainte de a ajunge la Turn, ne-am dat jos la Mănăstirea Jeronimos, care e construită în stilul manuelin, asemănător cu goticul. Foarte frumoasă la exterior, dar nu la fel de frumoasă în interior ca Biserica Sao Roque sau Santo Antonio. In interiorul ei se află mormintele lui Vasco da Gama și Luis de Camoes.

Până să ajungem la Turnul Belem, ne-am oprit la, Padrão dos Descobrimentos, monumentul dedicat descoperirilor portughezilor. Din păcate era în renovare.

În drum spre turn, am văzut monstrul ăsta, de la care nu mi-am putut lua ochii. Jumătate de metru, ca nimica.

Ajunși într-un final la turn, l-am pozat din toate părțile. Am citit pe undeva că Turnul Belem e pentru Lisabona ce e Turnul Eiffel pentru Paris. N-aș merge atât de departe, dar nu neg că-i frumos. Dacă am fi citit mai devreme că duminica, până la ora 14, intrarea e gratuită, ne-am fi grăbit, așa… am ajuns prea târziu și n-am mai intrat. Nu că ar fi fost mult 4 euro, dar Sotzului îi intrase în cap că vrea să vadă Oceanariumul sau Stadionul Luz. Așa că n-am intrat. Dar am făcut multe poze.

Plecând de la turn, am trecut pe lângă Monumento dos Combatantes Ultramar, care amintește de soldații pieriți în războiul dintre 1961 și 1974. Am ajuns la timp să vedem schimbarea gărzilor.

În zonă, la o stație de Mănăstirea Jeronimos, e faimoasa cofetarie/patiserie Pasteis de Belem, unde coada se întindea până după colț. Fără să știm exact ce ne luăm, ne-am pus în rând cu toți și când am ajuns la tejghea am luat 4 pasteis de Belem și înca vreo 3 chestii cu carne de pui, pește și legume. Am făcut poză, dar fiind foarte proastă, am șters-o. Vă arăt doar ambalajele. Inutil să întăresc ce spune toată lumea: sunt delicioase.

După ce-am bifat toate obiectivele culturale, eu mai voiam să mă dau cu telegondola, să văd de aproape Podul Vasco da Gama.

Nu m-am mai dat că am intrat la Oceanarium, deși prețul de 16 euro mie mi s-a părut prea mare. Da, are rechini, are pisici de mare, are pinguini, are și-un lutru marin (sea otter), are o mulțime de pești și plante acvatice, dar parcă nu era un must de bifat. Mai ales că fusesem și la Barcelona și nu prea-mi doream cu ardoare să văd viețuitoarele oceanice. Oh, well.

Când am ieșit, am vrut să merg puțin la cumpărături, pentru că văzusem pe cineva cu o pungă de Primark și mi s-au activat antenele. În mod normal nu reacționez așa când văd o plasă, însă de când mi-am cumpărat niște rochițe de la Londra la niște prețuri de nimic, am zis că trebuie să dau o tură și pe la Primark-ul din Lisabona. Mi-am luat un singur tricou și două treburi femeiești, însă Sotzu a fost mai câștigat de data asta. Câteva tricouri și-o geacă. Cireașa de pe tort a fost însă un troler ușor care ne-a înlocuit una din genți.

Despre stadionul celor de la Benfica nu vă pot povesti prea multe pentru că nu l-am văzut. Însă mi-am trimis reprezentantul și a venit cu tolba plină de poze. Desigur, el nu e în niciuna, dacă n-am fost eu să-l pozez, dar bucuria de pe chipul lui când s-a întors de acolo a fost priceless.

Închei prin a vă spune că n-am fost mega impresionată de Lisabona. Nimic din tot ce vedeți în poze nu m-a dat pe spate. Asta nu înseamnă că nu mi-a plăcut. Dimpotrivă sunt multe locuri frumoase și dacă citiți atent veți vedea că am remarcat frumuseți și i-am dat Cezarului ce-i al Cezarului. Probabil o să se ridice multe voci împotriva mea când vor citi că în topul preferințelor personale, Lisabona e a doua, pardon, a treia că am uitat de Belgrad, de la coadă, după Milano (sunt multe alte orașe pe care le-aș pune deasupra ei și fără să iau în calcul Parisul și Londra, orașe ca Dresda, Ghent, Salzburg, Istanbul, Strasbourg mi s-au lipit imediat de suflet. Sunt multe clădiri dărăpănate, părăginite, locuri în care pute oribil – și nu în cartiere laturalnice, chiar în zonele centrale. Nu cred că ai ce face într-un city break de 3-4 zile și mă bucur că i-am acordat o singură zi. Aici găsiți toate pozele.

Urmează poveștile despre celelalte locuri din Portugalia care sunt muuuult mult mai sus în top. Chiar în vârf.