O zi la Lisabona mi-a fost suficientă

Încep articolul ăsta pe o terasă din Lisabona, savurând o cafea și niște pasteis în timp ce-l aștept pe Sotz să viziteze stadionul Luz. De data asta am refuzat să-l însoțesc. Chiar cred că o să folosesc cei 10 euro cu mai mult folos. N-are rost să stricăm orzul pe gâște care nu știu să aprecieze. Așa că m-am instalat cu Kindle-ul, laptopul și bagajele în jurul meu la o masă de pe terasa unui mall din apropiere. Peste câteva ore plecăm către Lagos.

Povestea excursiei la Lisabona începe de fapt din aeroportul din Budapesta, de unde am plecat cu o oră întârziere. Ceea ce a însemnat că am pășit pe pământ portughez abia în jur de ora 12 noaptea, când gazda noastră probabil dormise un somn. Planurile de a mai ieși prin oraș să mâncăm au fost anulate pentru că eram rupți de oboseală și abia așteptam să dormim. Oricum a doua zi ne aștepta un tur de forță pentru că având doar duminica și câteva ore luni, trebuia să ne organizăm în așa fel încât să nu ne învârtim ca niște curci bete și să pierdem timpul pe drumuri. Ne făcuserăm de cu seară un abonament de 24h pe toate liniile de transport, așa că nu era o problemă să sărim în bus, tramvai sau metrou ca să ajungem de la un obiectiv la altul. Un abonament de 24h costă 6 euro, iar un bilet valabil o oră costă 1,4 euro.

Duminică dimineața la ora 9 eram deja ieșiți pe ușă, așteptând să ne urcăm în tramvaiul 28. Vă spuneam în articolul despre pregătire că nu vreau să ratez experiența asta, așa că cel mai bine era să începem ziua cu el pentru că fiind și duminică și dimineață era gol. Experiența, în afară de faptul că străduțele sunt strâmte și abrupte, Lisabona fiind toată numai deal și vale, nu-i cu nimic mai deosebită decât o plimbare cu vechile tramvaie ale Timișoarei. Dar pot înțelege de ce e ceva deosebit pentru turiștii din alte țări. 🙂 Despre tramvaiul 28 trebuie să vă spun că-i alternativa ieftină sau chiar gratuită (abonamentul pe 24h include și ruta asta, ea fiind de fapt o ruta din transportul public) pentru tururile cu tramvaie turistice. Merg pe același traseu, opresc la aceleași stații, doar că sunt mai scumpe și sunt vopsite în verde sau roșu, în funcție de traseu. Așa că, dacă vă tentează experiența n-are rost să cheltuiți bani în plus.

Am coborât la Martim Moniz, ultima stație a tramvaiului 28, de unde ne-am îndreptat către Castelul Sao Jorge. N-am intrat pentru că nu aveam timp. Un bilet costă 7 euro și include și vizita grădinilor, pe care aș fi vrut să le văd, dar se pare că nu oferă nimic pe gratis.

Pe drum către Baixa Chiado, am fotografiat o grămadă de chestii drăguțe.

Am intrat în două biserici. Ambele foarte frumoase pe dinăuntru, dar destul de fade la exterior.

Igreja de Santa Maria Maior


Igreja de Santo Antonio

Drumul ne-a dus pe faleza râului Tejo, în Piața Comerțului. Mi-a plăcut arhitectura locului, dar mai mult mi-a plăcut deschiderea largă către râu.

Căutând elevatorul Santa Justa, ne-am oprit la o patiserie unde Sotzul aproape a leșinat de plăcere după ce-a gustat Pao de Deus. Eu am încercat pasteis, pe care aștepam să le compar cu cele de Belem, către care m-au îndreptat cititorii. Bune și astea, formidabile cele de Belem.

Liftul ăsta a fost dezamăgirea Lisabonei. Am dat 5 euro pe bilet pentru 5 minute pe acoperișul lui, pentru a vedea panorama orașului. Nu se merită, dacă mă întrebați pe mine, cu atât mai mult cu cât la cateva sute de metri e Miraduoro, un fel de balcon de unde se vede același lucru pe gratis. Iar priveliștea nu-i spectaculoasă.

Priveliștea de deasupra liftului

Priveliștea de pe Miraduoro

De pe acoperișul liftului am văzut Piața Rossio, așa că am coborât s-o vedem și de jos.


Curioși să vedem biserica Sao Roque, ne-am îndreptat către Bairo Alto, și-am luat-o în sus pe-un deal, de-am gâfâit 5 minute după ce-am ajuns sus.

Foarte frumoasă în interior, am putut să o fotografiem în voie.  (Aici s-a terminat bateria laptopului, deci continuarea articolului e de aseară)


Următorul obiectiv era și cel mai așteptat: Turnul Belem. Am luat tramvaiul 15E, în loc să plătim bilet în plus pentru tren. Sunt trenuri care pot fi luate din gară, dar dacă ai abonament general, poți merge cu unul din busurile 727, 28, 729, 714 sau 751 sau cu tramvaiul 15. Înainte de a ajunge la Turn, ne-am dat jos la Mănăstirea Jeronimos, care e construită în stilul manuelin, asemănător cu goticul. Foarte frumoasă la exterior, dar nu la fel de frumoasă în interior ca Biserica Sao Roque sau Santo Antonio. In interiorul ei se află mormintele lui Vasco da Gama și Luis de Camoes.


Până să ajungem la Turnul Belem, ne-am oprit la, Padrão dos Descobrimentos, monumentul dedicat descoperirilor portughezilor. Din păcate era în renovare.

În drum spre turn, am văzut monstrul ăsta, de la care nu mi-am putut lua ochii. Jumătate de metru, ca nimica.

Ajunși într-un final la turn, l-am pozat din toate părțile. Am citit pe undeva că Turnul Belem e pentru Lisabona ce e Turnul Eiffel pentru Paris. N-aș merge atât de departe, dar nu neg că-i frumos. Dacă am fi citit mai devreme că duminica, până la ora 14, intrarea e gratuită, ne-am fi grăbit, așa… am ajuns prea târziu și n-am mai intrat. Nu că ar fi fost mult 4 euro, dar Sotzului îi intrase în cap că vrea să vadă Oceanariumul sau Stadionul Luz. Așa că n-am intrat. Dar am făcut multe poze.


Plecând de la turn, am trecut pe lângă Monumento dos Combatantes Ultramar, care amintește de soldații pieriți în războiul dintre 1961 și 1974. Am ajuns la timp să vedem schimbarea gărzilor.

În zonă, la o stație de Mănăstirea Jeronimos, e faimoasa cofetarie/patiserie Pasteis de Belem, unde coada se întindea până după colț. Fără să știm exact ce ne luăm, ne-am pus în rând cu toți și când am ajuns la tejghea am luat 4 pasteis de Belem și înca vreo 3 chestii cu carne de pui, pește și legume. Am făcut poză, dar fiind foarte proastă, am șters-o. Vă arăt doar ambalajele. Inutil să întăresc ce spune toată lumea: sunt delicioase.

După ce-am bifat toate obiectivele culturale, eu mai voiam să mă dau cu telegondola, să văd de aproape Podul Vasco da Gama.


Nu m-am mai dat că am intrat la Oceanarium, deși prețul de 16 euro mie mi s-a părut prea mare. Da, are rechini, are pisici de mare, are pinguini, are și-un lutru marin (sea otter), are o mulțime de pești și plante acvatice, dar parcă nu era un must de bifat. Mai ales că fusesem și la Barcelona și nu prea-mi doream cu ardoare să văd viețuitoarele oceanice. Oh, well.


Când am ieșit, am vrut să merg puțin la cumpărături, pentru că văzusem pe cineva cu o pungă de Primark și mi s-au activat antenele. În mod normal nu reacționez așa când văd o plasă, însă de când mi-am cumpărat niște rochițe de la Londra la niște prețuri de nimic, am zis că trebuie să dau o tură și pe la Primark-ul din Lisabona. Mi-am luat un singur tricou și două treburi femeiești, însă Sotzu a fost mai câștigat de data asta. Câteva tricouri și-o geacă. Cireașa de pe tort a fost însă un troler ușor care ne-a înlocuit una din genți.

Despre stadionul celor de la Benfica nu vă pot povesti prea multe pentru că nu l-am văzut. Însă mi-am trimis reprezentantul și a venit cu tolba plină de poze. Desigur, el nu e în niciuna, dacă n-am fost eu să-l pozez, dar bucuria de pe chipul lui când s-a întors de acolo a fost priceless.

Închei prin a vă spune că n-am fost mega impresionată de Lisabona. Nimic din tot ce vedeți în poze nu m-a dat pe spate. Asta nu înseamnă că nu mi-a plăcut. Dimpotrivă sunt multe locuri frumoase și dacă citiți atent veți vedea că am remarcat frumuseți și i-am dat Cezarului ce-i al Cezarului. Probabil o să se ridice multe voci împotriva mea când vor citi că în topul preferințelor personale, Lisabona e a doua, pardon, a treia că am uitat de Belgrad, de la coadă, după Milano (sunt multe alte orașe pe care le-aș pune deasupra ei și fără să iau în calcul Parisul și Londra, orașe ca Dresda, Ghent, Salzburg, Istanbul, Strasbourg mi s-au lipit imediat de suflet. Sunt multe clădiri dărăpănate, părăginite, locuri în care pute oribil – și nu în cartiere laturalnice, chiar în zonele centrale. Nu cred că ai ce face într-un city break de 3-4 zile și mă bucur că i-am acordat o singură zi. Aici găsiți toate pozele.

Urmează poveștile despre celelalte locuri din Portugalia care sunt muuuult mult mai sus în top. Chiar în vârf.

18 Comments

  • Loredana

    Mie-mi pare că Lisabona e o poveste la fiecare pas și-am savurat toate pozele tale senine și frumoase. Eu cred că mi-ar plăcea să am câteva zile la dispoziție, să le pierd așa, agale, printre toate locurile astea în care ați fost voi. Și mă amuză faptul că Lisabona, deși zici că nu e în topul tău, pentru mine n-a scăzut deloc atracția… dar, da, îți dau dreptate cu Milano, e la coadă. 🙂

    • Tomata

      ah, dar nici n-am incercat prin articolul asta sa scad cuiva entuziasmul sau dorinta de a o vizita. chiar indemn pe oricine sa o faca. si nu e ca si cand nu mi-a placut deloc. pur si simplu n-am fost impresionata. poate iarasi am plecat cu o gramada de asteptari, create de impresiile altora. si asta nu ebine.

      • Simona

        Mie Lisabona mi se pare un fel de Napoli .Mizerie cum n-am mai vazut niciunde iar cladiri asa darapanate doar pe stradutele din Napoli am mai vazut.Acum fiecare cu gusturule lui ,eu nu m-as mai reintoarce in Portugalia never adica Lisabona Si Porto,alte orase ale Portugaliei nu am vazut.

  • dana

    Desigur, depinde de gusturile fiecaruia, dar eu zic ca in Lisabona e de stat mai mult si admirat mai pe indelete, descoperit orasul incet, nu alergat intr-o zi dintr-un capat in altul 🙂 Mie mi-a placut foarte mult, si, desi n-as pune-o prima in topul oraselor mele preferate, cred ca merita mai mult de o zi.
    P.S. Am vazut si eu monstrul ala marin in drum spre turn; o fi fost acelasi sau vreo ruda?

    • Tomata

      am alergat pentru ca voiam sa vedem cat mai multe locuri, timpul fiind scurt. oricum nu Lisabona a fost punctul de atractie si de interes al excursiei si am pus-o pe lista doar pentru ca nu mergem prea des in Portugalia si n-as fi vrut s-o ratez.

  • moonlight

    Pentru mine Lisabona e al doilea cel mai minunat oraș din lume, după Rio de Janeiro. Atmosferă ca în Portugalia n-am găsit pe nicăieri în altă parte. Nu sunt de acord că o zi e de ajuns, eu am stat o săptămână și tot nu am văzut tot ce e de văzut. Lisabona trebuie străbătută la pas lent, savurând cu toate simțurile fiecare colțișor, fiecare străduță. E poezie. Unul dintre puținele locuri în care aș putea să trăiesc dacă ar fi să plec din România.

  • silvia

    Înțeleg ce zici, nu te contrazic, fiecare cu părerile sale, dar mi-aș fi dorit ca măcar o noapte s-o petreci în Lisabona 🙂 Noaptea în cartiere are un farmec deosebit care pe mine m-a dat pe spate. Eu una aș pleca și mâine acolo de n-ar fi avionul așa scump. Măcar pentru pasteis, doamne! Am o poză cu gura plină 😀

    Apropo de Milano: e în noiembie un concert la care vreau să merg și m-am uitat de Milano că e ieftin avionul. Dar m-a îngrozit cazarea, e oribil de scumpă, wtf!

    • Tomata

      uite asta am uitat sa spun. singurul regret e ca n-am fost la o seara de fado, pe care chiar mi-o doream. nu am mai avut timp si nici chef dupa o zi plina de tot. dar noroc cu festivalul Plai ca o sa am ocazia sa ascult un concert de fado. 🙂

    • Tomata

      nu ramane cu impresiile mele. e gresit. experientele trebuie traite de fiecare in persoana. poate tie ti-ar placea la nebunie, cum le place celor mai multi dintre cei carora le-am povestit despre ea. sper sa ajungi acolo sa o experimentezi singura.

      • lala

        DEOCAMDATA raman cu impresiile tale, cand o sa ajung acolo o sa vad eu daca imi place sau nu 🙂

  • Ivona

    Andreea, cred ca ai fi descoperit mai mult din farmecul orasului daca petreceai aici 3-4 zile. La Castelul San Jorge gradinile sunt f frumoase, iar privelistea la apus e superba. La Torre de Belem, la fel, merita vizitat si studiat pe indelete. Sunt tare curioasa cum ti s-a parut Sintra. Cred ca locurile de acolo te-au impresionat mai mult. Astept cu interes sa citesc urmatoarele impresii. 🙂

  • Mihaela

    eu sunt de aceeasi parere cu Moonlight, Lisabona trebuie savurata, strabatu-ta la pas agale. nu doar tramvai si bifat obiectve turistice. mie imi place ritmul ei, plus cladirile ei vechi, are un farmec aparte. poti manca oranzul si asculta fado in cartiere sau seara in fel si fel de localuri. seara, in Lisabona e f frumos.

  • Geanina

    Eu te inteleg perfect, asta a fost si reactia mea dupa ce am vizitat Lisabona pentru prima data. Dar, intre timp mi-am schimbat parerea si mi-ar placea ca sa poti reveni si sa iei totul pe indelete. Acum ador Lisabona, m-am obisnuit foarte tare in Portugalia si ador sa locuiesc aici. Astept cu interes si impresiile despre Lagos.

  • Bia

    Am zis că nu-ți comentez până nu văd pozele pe Picasa si uite ca acum am reusit 🙂
    Dar zic la fel cum am zis vazand alte sute de poze de la Lisabona: “Vreau să văd cu ochii mei!!” Ori faceti toti poze minunate in orașul acesta, ori nu știu ce sa mai cred. Mie mi se pare foarte, foarte frumos :))

    Referitor la cum ni se par unele locuri și cum le cotam, că mereu se isca discutii oricat de tolerant ai fi, cred ca este vorba, pe lângă povestea cu gusturile si despre CE ANUME cauti intr-un anumit loc. Unii merg pe mana arhitecturii, daca nu vad fatade iesite din comun orasul li se pare fad. Altii merg pe muzee, galerii și alte mii de chestii culturale, alti cauta atmosfera locului cu stradute si oameni si urme de “acasă” (gen eu), altii cauta pur si simplu altceva. Mie mereu imi vine sa zic: “dar cat de plictisitor ar fi sa ne placa si sa ne displaca tututor aceleași chestii… ” Acuma sigur, dacă cineva zice foarte de rau de locurile mele de suflet sar și eu ca musca în lapte :))

    Sa curga povestile de vacanță 😉

  • Bookish Style

    Mie Lisabona imi place foarte mult, are un farmec aparte. Dar, intr-adevar, Porto de exemplu mi s-a parut de-a dreptul magic (poate si pt ca a fost primul oras vizitat in Portugalia). Ar mai fi si castelele din Sintra, mai ales Quinta da Regaleira, care pare un castel desprins din povesti fantastice.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge