Houlgate (2023)

Partea mișto la un road trip e că te poți opri unde vrei și poți devia de la ruta prestabilită pentru locuri de care nici nu știai.

La Houlgate am ajuns datorită surorii mele. După ce ne-am întâlnit cu ei în Étretat, i-am vizitat și noi acolo unde își făceau ei vacanța. Locul asta a venit la pachet cu emoție și cu gânduri surprinzătoare oferite de arhitectură și de atmosfera aparte. Genul de loc pe care îl vezi în filme despre anii 1930 și te gândești că viața ar fi mult mai bună cu tine dacă ai trăi acolo. M-am trezit fantazând despre o viață paralelă, imposibilă, în care aș locui sau mi-aș petrece verile acolo. Senzația e încă prezentă și când mă uit la poze și revăd cu ochii minții ce am văzut în acea zi pe plajă.

A fost singura în care, unii dintre noi (fetele și tații) s-au și scăldat puțin în apa Canalului Mânecii, chiar dacă temperatura ei era acceptabilă doar după ce te obișnuiai cu ea. La reflux, plaja se mărește cu zeci de metri și poți merge până unde în mod normal e mai adâncă. O altă zi de pus la suflet.