Dupa doi ani, Malaga

Malaga era o destinație programată pentru 2015, după ce Pinterestul mi-a scos în cale poza asta.

Doar că pe vremea când plănuiam să fim acolo, eram în maternitate, în chinurile facerii, aducând-o pe Ada pe lume. Poate își dorea și ea să vina cu noi și de asta ne-a stricat planurile 🙂 Nu-i nimic, Malaga va rămâne întotdeauna prima ei vacanță la mare cu părinții ei. Chiar dacă prima întâlnire cu marea a fost la Zinnowitz la Marea Nordului, dar despre asta în alt episod.

Din păcate nu scria sub poza de mai sus că peisajul e din Nerja și nu din Malaga, că mă orientam altfel. Tehnic, Nerja e în regiunea Malaga, așa că nu e complet incorect, dar după ce am cumprat biletele de avion, după ce am rezervat camera și m-am documentat un pic mai bine, am aflat că plajele mai spectaculoase pe care le căutăm eu erau în Nerja. Plajele din orașul Malaga sunt plictisitoare, lungi, cu nisip cu grăunte mediu și negricios și apa rece. Zero spectacol natural. Chiar și ca arhitectură și vibe, Nerja mi-a plăcut mai mult, așadar dacă va inspiră pozele și experiența noastră, nu alegeți cazare în orașul Malaga, ci în Nerja. E drept că avioanele aterizează acolo, dar până la Nerja sunt autobuze la fiecare oră și costă doar 4,5€ din centrul Malagăi.

Alte detalii organizatorice:

Cazare am găsit pe wimdu.de, un fel de airbnb, dar nemțesc. După ce am epuizat căutările pe airbnb și am pierdut o cazare destul de faină pentru că m-am câcâit, după ce am căutat pe booking.com și o grămadă de alte site-uri o cazare acceptabilă ca preț, am găsit o cameră la cineva acasă, cu mic dejun inclus. Am mai făcut asta o data la Milano și ne-am spus că nu mai facem, dar din disperare am făcut-o iar. N-ar fi fost rău, dacă Ada pica de oboseală cum intram pe ușă seară. Doar că neobișnuită fiind cu geografia camerei și a apartamentului, la culcare a fost cam neplăcut. Chiar dacă eram amândoi cu ea, chiar dacă am procedat exact că acasă. Ea nu și nu, că să plecăm în dormitorul nostru. Nu-i prea poți explica unui copil de 2 ani că ăla e dormitorul nostru pentru următoarele 7 nopți. Și când am fost cu ea în România am avut probleme s-o obișnuiesc în casă, dar parcă a fost mai ușor. În fine, sper că la următorul concediu să fie mai bine. În rest, despre cameră n-am altceva de zis, doar că e foarte clar că nu mai facem așa. O baie la 4 camere, eu mă stresam mereu că deranjăm, Ada voia să iasă din cameră, să fugă pe coridor, eu nu voiam să o las ca să nu-i deranjeze pe ceilalți, nu, never again. Plus că nu aveam un balcon să ne uscam prosoapele și tot timpul erau umede. Iar dacă l-ați întreba pe Sotz… apa de la duș a fost un coșmar. Nu chiar, dar el avea probleme să îi potrivească temperatura.

Masă. Deși apartamentul avea bucătărie, gătitul nu era permis. Aș fi făcut niște paste, niște cartofi la cuptor, orice merge făcut rapid. Nu mă deranjează să gătesc în concediu, dar nici să mâncăm mereu la restaurant n-a fost rău. M-am aventurat chiar să mănânc niște pește și fructe de mare, dar doar pentru că erau proaspete. Și n-am făcut experimente culinare pentru că nu-mi stă în obicei. Am mâncat în Nerja un ton roșu foarte, foarte bun, avea gust asemănător cu șunca. Soțul însă a mâncat orice înotătoare i-a ajuns în farfurie, iar la Ronda a încercat chiar și coadă de taur.

Transport. Am avut zbor direct cu Ryanair de la Berlin la Malaga, deci a fost simplu. Dacă eram încă la Timișoara, am fi plecat cu Wizz-ul de la Budapesta. De la aeroport în centrul orașului am luat un bus, iar biletul a costat 3€ de persoană. Sunt și taxiuri și trenuri, habar n-am cât e biletul. Prin oraș, te poți mișca liniștit fără transportul în comun, dar depinde bineînțeles unde stai. Noi n-am stat chiar în centru, dar destul de aproape de el, ceea ce ne-a scutit de câțiva euro. Totuși l-am folosit în zilele în care am plecat la Nerja, Ronda, Benalmadena și Aqualand. Despre costurile pentru acele drumuri va povestesc în posturile dedicate. Iar la plecare, cum avionul pleca la 7:10 dimineața, am luat un taxi și ne-a costat 25 de euro.

Ada și marea. Am așteptat vacanța asta de când era în burtă. Iar cu fiecare dovadă de iubire pentru apă, mi-am imaginat bălăceala noastră prin valuri, cu colacul, cu aripioare, cu saltele, cu orice. Am fost și la ștrand în Berlin, nu ar fi ieșit din apă nici când părea să înghețe de frig, la bazin era ca peștele, deci părea promițător. Din păcate, am greșit marea. Marea Alboran (da, așa o cheamă) a fost un pic cam preeeeea rece pentru Ada. Plus că nici valurile nu i-au inspirat încredere și n-a fost chip să intre singură. Prima și singura baie a fost în prima zi când a intrat doar la mine în brațe și doar colacul a convins-o să plutească un pic. Suficient să-i facem poze și s-o filmăm. Dupa ziua aia, doar cu țipete a mai intrat un pic și doar să arunce cu pietre în apă. Pentru următoarea vacanță, musai să ne documentăm cu privire la temperatura apei. Am găsit și un site care ne va ajuta în problema asta.

Aqualand.

O sa includ tot în postul ăsta și câteva cuvinte despre parcul de distracții, că nu are rost să fac un articol separat. Dacă apa rece a mării a speriat-o pe Ada și după prima zi a refuzat categoric să mai intre, la Aqualand a fost altă poveste. Cred că i s-a părut și acolo un pic mai rece, dar toate toboganele alea au amețit-o de cap și au făcut-o să uite. S-a dat pe toate, nu mai voia să plece, să iasă din apă. Ne bucuram de bucuria ei, dar ne rugam la unison să se culce, să ne ducem și noi pe toboganele pentru adulți. A adormit într-un final apoteotic și am făcut cu rândul să ne dăm și noi. Nu le-am încercat pe toate și nici n-am avut destul timp să ne dăm de mai multe ori, dar a fost bine și cât a fost. Ne-am făcut damblalele, ne-am potolit setea de adrenalină (mai ales pe Kamikaze) și așteptăm să mai crească să ne dăm toți împreună. Am cumpărat biletele din Malaga, de la un info point din stația de autobuze și au costat 28 de euro de persoană, iar pentru Ada gratuit. Din Malaga până în Torremolinos, unde e parcul am plătit bilet de bus 1,65 de euro de persoană, doar că o amețită care ne întreba la urcare unde coborâm, a uitat să ne anunțe să coborâm. Așa că am mai plătit câte 3 euro de persoană pe busul Aqualand. În fine…

Altceva nu mai prea e de adăugat. Suntem fani ai parcurilor de distracție și după cum am văzut și Ada pare să fie. Bine, cărui copil nu-i place să se joace?