-
Incetineste
Dacă n-aș fi primit un mail, probabil nu mi-aș fi adus aminte… deh, probleme personale. Însa mă bucur că am primit acel mail, în care cineva îmi sugera să scriu despre un eveniment trist care s-a întâmplat cu fix 4 ani în urmă. Îmi scria: „Cred că ar fi cazul ca cineva dintre cunoscuții sau prietenii lui Raoul, Mirela, Cristi și Eliza, la patru ani de la tragicul accident, să aduca aminte de povestea lor. O poveste tristă , dar care pentru tineri ar fi de mare folos.” Despre accidentul în care au pierit Raoul, Mirela, Cristi și Eliza am scris chiar pe 7 septembrie 2007, care era, dacă nu…
-
Ce ma enerveaza pe Facebook
Pentru că trec printr-o fază când scot pe gură numai venin – plus că psihologul m-a sfatuit sa scap de toată furia acumulată – profit de moment și înșir chestiile care mă enervează pe Facebook. (Apropos, vor mai urma și alte articole în care probabil îmi voi pune multă lume-n cap, da’ momentan nu-mi pasă, voi vedea dup-aia dacă a fost bine sau a fost rău). Deci:
-
De ce ți-e rușine că n-ai bani?
Am tot vrut să scriu despre subiectul ăsta încă de când m-am lovit prima oară de această reacție. Am amânat, am uitat, dar mi-am adus aminte. Nu înțeleg reacția oamenilor de a se rușina de faptul că n-au bani. De ce ți-ar fi rușine să spui: „nu pot ieși în oraș că n-am bani”, „nu vin la film că n-am bani”, „nu vin cu mașina la lucru că n-am bani”? De ce e asta o rușine? Și cu atât mai mult în fața unor oameni care nu sunt cu mult mai bogați ca tine și care și ei o duc destul de greu. Că doar trăim în România și știm…
-
Stie ca am vorbit cu alt baiat
Știți vorba aia cu „curiozitatea a omorât pisica”? Parcă era și ceva mai românesc, da’ acuma nu-mi aduc aminte. In fine, pe mine nu m-a omorât, da’ recunosc că mi-e greu să nu-mi bag nasul unde nu-mi fierbe oala. Și ca să mă explic, îl dau ca exemplu pe Dr. House, care atunci când zice: „I don’t care, I just want to know” mă descrie perfect. De-aia știu o grămadă de chestii inutile, care nu mă ajută cu absolut nimic, da’ îi mai cald afară dacă știu despre ce e vorba.
-
În semi-întuneric
E ora 7:30 și e printre puținele dăți când scriu un post atât de devreme. Însă n-am putut să mă abțin când am deschis ochii și m-am trezit în semi-întuneric acum vreo 20 de minute. Credeam că e mult mai devreme și mai am probabil încă o oră de dormit. Dar nu. Era ora la care de obicei mama mea îmi dă trezirea pornind televizorul și dând pe Etno. Ora aproximativă la care îmi sună prima alarmă de la telefon. E drept că la mine în dormitor e mai întuneric decât în restul casei, că e protejat de balcon, dar totuși parcă era prea întuneric.
You May Also Like
Secunde de trecut în prezent
Un boost de încredere în mine
Găsește-mă pe Instagram
