-
Top 10 referreri în luna martie
Pe măsură ce trec lunile, mă conving că ideea acestui tip de articol a fost una foarte bună. Pe lângă faptul că a fost preluată și pe alte bloguri, a dat naștere și unui pariu, care n-a fost decât spre beneficiul meu. 🙂
-
Cea mai veche prietenă a mea
Nu mi-am dat seama care e până n-am scanat niște poze. Puteam să-mi dau seama de asta mult mai demult, că doar pozele le am de când ni s-au făcut, însă mi-a picat mai greu fisa. Pe cea mai veche prietena a mea o cheama Ana-Maria și e vecina mea de la etajul 4. Mă rog, nu mai e vecina mea că s-a mutat la București, unde e avocat, și din cauza asta ne vedem foarte rar și ținem legătura cam întrerupt. Dar mi-e tare dragă și mă bucur să o revăd de fiecare dată.
-
Dacă înjuri în altă limbă, se pune?
Fără intenția de a scormoni după idei pe la începuturile blogului, azi reiau oarecum o idee despre care am mai vorbit. Însă pe atunci, tot în 2007, vorbeam despre exprimarea sentimentelor în altă limbă. Zilele trecute, după un „God Damnit”* scăpat printre dinți, mă întrebam filosofic dacă o înjurătură rostită în engleză contează la fel de mult ca și una articulată în limba maternă.
-
De ce vă pupați copiii pe gură?
De când am blogul, cred că am avut cel puțin 3 tentative de a scrie postul ăsta. Nu mai știu de ce n-am făcut-o, dar acum m-a stârnit o poză de pe supermami. Știu că șansele de a supăra pe cineva cu articolul ăsta sunt foarte mari, dar, la fel ca și în alte cazuri, îmi asum parerile (și dac-o fi să mă razgândesc, o să am grijă să rectific într-un post viitor).
-
Despre mutatul impreuna
Zilele astea inspirația mea aleargă liberă pe coclauri, așa cum mi se întâmplă la intervale neregulate de timp. Și când se întâmplă asta, îmi iau blogul la răsfoit pentru a mă inspira. Oh, și în unele cazuri mă amuz bine când citesc ce-am scris acum 4-5 ani. Așa s-a întâmplat și cu articolul ăsta. Da, da, știu că e legat tot de casă și de același subiect cu care vă tot plictisesc de ceva vreme, da’ dacă numai asta se întâmplă în viața mea acuma, îndurați-vă de mine. Și, în plus, articolul cu pricina e dovada perfectă (alta, că v-am mai dat două exemple: despre plante și despre visele mele)…
