Cea mai veche prietenă a mea
Nu mi-am dat seama care e până n-am scanat niște poze. Puteam să-mi dau seama de asta mult mai demult, că doar pozele le am de când ni s-au făcut, însă mi-a picat mai greu fisa.
Pe cea mai veche prietena a mea o cheama Ana-Maria și e vecina mea de la etajul 4. Mă rog, nu mai e vecina mea că s-a mutat la București, unde e avocat, și din cauza asta ne vedem foarte rar și ținem legătura cam întrerupt. Dar mi-e tare dragă și mă bucur să o revăd de fiecare dată.
Azi e ziua ei și am vrut să-i fac o surpriză pentru că știu că-mi citește blogul (și oricum îi las linkul pe facebook :P). Nu-mi aduc aminte să-i fi cumpărat vreodată un cadou, așa că, prin postul ăsta sper să mă revanșez.
După cum se poate observa în poze, eram foarte foarte mici când ne-am cunoscut. Cred că aveam vreo 2-3 ani, ea chiar cu câteva luni mai mică. Mă uit la ele și nu-mi vine să cred că o cunosc pe fata asta – și încă păstrăm legătura – de 27 de ani… Ana e cea care trage de bicicleta mea.
De Ana mă leagă o grămadă de amintiri: cum îi povesteam filmul pe care l-am văzut la cinema cu părinții mei, cum am învățat-o să meargă pe bicicletă și cât de distrusă a ieșit bicicleta lu’ văru-miu din experiența asta, cum ne-am bătut prin spatele blocului, dar și cum am plâns împreună din te miri ce motive. Îmi aduc aminte cât de frumos era (și probabil mai este și acum) scrisul ei de mână și că obișnuia să scrie foarte încet, îmi aduc aminte râsul ei colorat de care mai făceam mișto câteodată, părul ei lung și gropițele din obraji, o aud în minte strigându-mă „Andre”, de cuvintele pe care le folosea la bunicii ei în Oltenia, de scrisorile pe care ni le-am scris într-o vacanță, de conversațiile pe mess din serile lui august din 2005, de cum râdeam ca istericele de stewardesa cu buh bye și dup-aia ne sunam să mai râdem și la telefon, de photo-shooting-urile de prin parcuri sau de prin pădure. Îmi amintesc o grămadă de chestii legate de ea și mă bucur că ziua ei mi-a dat prilejul să vi le împărtășesc și vouă.
Ana, îți doresc să fii fericită și tot timpul sănătoasă. Să rămâi așa cum ești, frumoasă și deșteaptă. La mulți ani 🙂
La multi ani, Anei! Ce surpriză drăguţă i-ai făcut, îmi place! Sper să fie pe receptie si să se bucure de acest cadou virtual de exceptie :*
Tu sii care e cea mai veche (si buna de atata amar de ani) prietena a mea? Hai ca e o cunostinta comuna :))
Si ce imi place atat de mult la prietenia noastra este ca se leaga tot mai tare pe cum trec anii (distanta Cluj-Timisoara ne sta si ea in cale)… Poate citeste si ea aici (ca mi-a spus ca o face), asa ca o pup si ii spun ca abia astept sa o vad :*
https://picasaweb.google.com/104592517444423381478/ILoveCluj#5722025215933185458
Ai ales un cadou intr-adevar deosebit.
tu, andreea draga, esti o persoana deosebita!!toata is piele de gaina 🙂 (vorba lui Andra) dupa ce am citit ceea ce ai scris. ai transmis atata emotie!ce scumpa esti in poza aceea cu palarioara pe cap, si Ana la fel!
La multi ani pentru Ana si din partea mea!
like a true friend 🙂
Cred ca tu si Ana sunteti foarte norocoase, pentru ca doar adevarata prietenie poate rezista probei timpului. Ii urez si eu La Multi Ani si va doresc sa aveti o prietenie trainica, in ciuda distantei. Stiu ca e greu, eu am prieteni in alte tari si reusim sa comunicam foarte rar, dar ii simt foarte aproape de sufletul meu…cred ca si in cazul vostru e la fel !
Un pahar in cinstea prieteniilor care nu mor…
Multumesc mult…a fost intr-adevar un cadou foarte frumos!! :*
ce scuuumpe eraati si mititele 🙂 2 prieteni buni am avut si eu in copilarie, un baiat si o fata amandoi vecini de bloc si la ei m.a dus gandul acum. eram asa draguti si nedespartiti, n fiecare zi ne intalneam si ne jucam impreuna. iar acum stiu fiecare unde e si ce face dar nu am m vbit de ani din pacate. f frumos ca voi ati reusit sa pastrati legatura si ca aveti inca o prietenie frumoasa chiar daca va intalniti m rar 🙂