Un deceniu lângă același om

Azi sunt 10 ani de când mi-am zis „hai să văd cum e să fiu cu unul care nu e genul meu”. Îi dădeam maxim o lună să mă plictisească și să îl las cu ochii în soare, pentru că nu numai că nu mă vindecasem de fosta iubire, dar încă mai sufeream după ea.

Însă, întâlnire după întâlnire, telefon după telefon, hatâr după hatâr, iată-ne 10 ani mai târziu, căsătoriți de 3 și cu un copil minunat de 1. Nu m-a plictisit, nu m-a făcut să sufăr ca ceilalți, m-a ascultat cât am avut eu chef să-i povestesc și m-a suportat cu toate chichițele și defectele mele. Și oricâte lucruri nu avem în comun, când vine vorba de luat decizii, de privit viața cu aceiași ochi, sunt fericită să spun că sunt o norocoasă și mă felicit că nu mi-am dus planul cu luna aia la îndeplinire.

10 ani e o viață de om și oricât aș repeta cifra asta, tot nu o pot asimila. S-au întâmplat lucruri triste, lucruri sfâșietoare de suflet, mai ales în ce mă privește, dar s-au întâmplat și lucruri minunate, momente superbe, experiențe de neuitat și, bineînțeles, au culminat toate cu venirea pe lume a Adei. A fost în toate, absolut toate aceste momente acolo unde trebuia să fie: cu brațele în jurul meu.

Mi se învălmășesc gânduri prin cap, pe unele le-aș scrie, pe altele nu, că-s doar ale noastre și oricât m-aș dezvălui eu pe blog, nu chiar totul e de spus.

Însă, fapte și persoane recente pe care le-am întâlnit în Berlin m-au făcut să-mi dau seama de un lucru la care nu m-am gândit, pentru că l-am luat ca pe ceva normal și de la sine înțeles. Un lucru pe care cred că i l-am spus doar cu jumătate de gură, dar acuma îl poate vedea scris. Sunt foarte, foarte norocoasă că bărbatul de lângă mine e lângă mine în toată puterea cuvântului. Sunt norocoasă că între noi există, dincolo de iubire și afecțiune, în primul rând respect. Sunt norocoasă că împărțim totul, că ne completăm și că facem echipă bună în orice am săvârși.

El nu e genul care să facă declarații sau să-și scoată sufletul la vedere ca mine, deci nu pot măsura în cuvinte ce însemn eu pentru el. Dar, la urma urmei, nu în cuvinte se măsoară iubirea, afecțiunea sau tandrețea. Ar putea să-mi spună, dar… no pressure.

Concluzia e că da, azi se fac 10 ani… și oricât o spun, tot nu-mi vine a crede. Îmi doresc cel puțin de 5 ori pe atât, îmi doresc seninătate și luciditate și să rămânem mereu echipa care suntem.

La mulți ani, Iubi!

sursă foto > 10 ani > Shutterstock