Un deceniu lângă același om

Azi sunt 10 ani de când mi-am zis „hai să văd cum e să fiu cu unul care nu e genul meu”. Îi dădeam maxim o lună să mă plictisească și să îl las cu ochii în soare, pentru că nu numai că nu mă vindecasem de fosta iubire, dar încă mai sufeream după ea.

Însă, întâlnire după întâlnire, telefon după telefon, hatâr după hatâr, iată-ne 10 ani mai târziu, căsătoriți de 3 și cu un copil minunat de 1. Nu m-a plictisit, nu m-a făcut să sufăr ca ceilalți, m-a ascultat cât am avut eu chef să-i povestesc și m-a suportat cu toate chichițele și defectele mele. Și oricâte lucruri nu avem în comun, când vine vorba de luat decizii, de privit viața cu aceiași ochi, sunt fericită să spun că sunt o norocoasă și mă felicit că nu mi-am dus planul cu luna aia la îndeplinire.

10 ani e o viață de om și oricât aș repeta cifra asta, tot nu o pot asimila. S-au întâmplat lucruri triste, lucruri sfâșietoare de suflet, mai ales în ce mă privește, dar s-au întâmplat și lucruri minunate, momente superbe, experiențe de neuitat și, bineînțeles, au culminat toate cu venirea pe lume a Adei. A fost în toate, absolut toate aceste momente acolo unde trebuia să fie: cu brațele în jurul meu.

Mi se învălmășesc gânduri prin cap, pe unele le-aș scrie, pe altele nu, că-s doar ale noastre și oricât m-aș dezvălui eu pe blog, nu chiar totul e de spus.

Însă, fapte și persoane recente pe care le-am întâlnit în Berlin m-au făcut să-mi dau seama de un lucru la care nu m-am gândit, pentru că l-am luat ca pe ceva normal și de la sine înțeles. Un lucru pe care cred că i l-am spus doar cu jumătate de gură, dar acuma îl poate vedea scris. Sunt foarte, foarte norocoasă că bărbatul de lângă mine e lângă mine în toată puterea cuvântului. Sunt norocoasă că între noi există, dincolo de iubire și afecțiune, în primul rând respect. Sunt norocoasă că împărțim totul, că ne completăm și că facem echipă bună în orice am săvârși.

El nu e genul care să facă declarații sau să-și scoată sufletul la vedere ca mine, deci nu pot măsura în cuvinte ce însemn eu pentru el. Dar, la urma urmei, nu în cuvinte se măsoară iubirea, afecțiunea sau tandrețea. Ar putea să-mi spună, dar… no pressure.

Concluzia e că da, azi se fac 10 ani… și oricât o spun, tot nu-mi vine a crede. Îmi doresc cel puțin de 5 ori pe atât, îmi doresc seninătate și luciditate și să rămânem mereu echipa care suntem.

La mulți ani, Iubi!

sursă foto > 10 ani > Shutterstock

29 Comments

  • Roxana Alina

    La multi ani, dragilor!

    Un deceniu facem si noi anul acesta si cum il descrii tu pe al tau, as putea sa-l descriu si eu pe al meu. Nu-si masoara iubirea in cuvinte, prin fapte face mai mult decat sa-mi dovedeasca loialitatea, respectul, devotamentul si tot ce duce la iubire. Si asta e tot ce conteaza!

    • Tomata

      femeile mai au uneori nevoie si sa auda, nu doar sa li se arate. cred ca asa suntem noi facute.
      eu nu cersesc declaratii si complimente, dar recunosc ca-mi place cand “se scapa”. 😛
      dar da, ai dreptate, decat sa spuna si sa nu faca, mai bine face si nu spune 😛

  • Anca

    Ce frumos! La multi ani inainte, Andreea! 🙂 Imi place tare mult cum ai spus “sa ramanem echipa care suntem” – mi se pare ca asta e unul din lucrurile cele mai importante.

    • Tomata

      sa stii ca e. nu iti dai seama de asta decat cand n-o ai sau vezi ca altii n-o au.
      si pretuiesti altfel ce ai.
      multumim de urari.

  • Ioana

    Felicitări! Aniversare frumoasa și multe altele de acum înainte! Tare frumos ai spus și se vede ca sunteți o echipa, una câștigătoare.

    • Tomata

      Multumim 🙂
      Chiar am mai auzit de multe ori despre povesti de-astea carora nu le dadeai nici o sansa. poate nu stim intotdeauna ce vrem si trebuie sa ni se arate 😀

  • Alina Danciu

    Sunteti facuti unul pentru altul. El e sarea, tu esti piperul. Culmea, si eu eram convinsa de al meu ca nu e genul meu dar…el e. Mi se parea prea calm, prea fara surprize, prea cu sufletul pe fata. De fapt exact de asta aveam nevoie.

    La multi ani, voua!

    • Tomata

      asta cu el-sarea… nu stiu ce sa zic :)) avand in vedere ca nu o suporta in mancare. dar glumesc, asa cred ca e.
      nu l-am cunoscut inca pe Bogdan, dar din ce vad pe Facebook, pare asa cum il descrii.

  • Alina

    Happy 10th Anniversary! Interesant ca si eu cand l-am intalnit pe Marius am zis acelasi lucru: “nu e genul meu” si s-a dovedit a fi exact persoana perfect potrivita mie! Daca as trai o mie de vieti, tot pe el l-as alege!!! Dragilor, sa va surprinda Viata cu inca multe calatorii frumoase impreuna! Fiecare zi e o noua calatorie, nu-i asa? Va imbratisez! Felicitari!

  • beatrice lupu

    … si sotzu nu era chiar deloc pe placul meu, mi se parea ingamfat, mohorat, etc., dar iata ca am serbat deja 32 de ani impreuna! si asa cum doresc pentru noi, asa va doresc si voua multi, multi ani fericiti impreuna! mi-a placut mult “cu bratele in jurul meu”, esti epica! (citesc acum omul de ianuarie a lui david mitchell, iubesc cartea si expresiile, nu o rata!) tot binele voua si printesei ada,
    beatrice

  • Roxana

    Am plans putin, de emotie si de multumire.
    Va doresc o viata plina de tot ceea ce meritati, de lucruri frumoase, de impliniri, de neprevazut, de provocari si de o iubire ce nu se termina, ci abia incepe. Multi ani frumosi, oameni frumosi. Multa iubire, suflete frumoase.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *