Dacă înjuri în altă limbă, se pune?
Fără intenția de a scormoni după idei pe la începuturile blogului, azi reiau oarecum o idee despre care am mai vorbit. Însă pe atunci, tot în 2007, vorbeam despre exprimarea sentimentelor în altă limbă. Zilele trecute, după un „God Damnit”* scăpat printre dinți, mă întrebam filosofic dacă o înjurătură rostită în engleză contează la fel de mult ca și una articulată în limba maternă.
Se știe că a înjura este păcat, din punct de vedere religios. Și ca să vedeți că m-am documentat, iaca ce-am găsit pe net:
O foarte mare iresponsabilitate există la cei care înjură si pomenesc numele satanei! Numele diavolului contine cel mai mare rău, o puternică doză de energie negativă, contine râul în sine, contine pe diavol care este izvorul răului. Or, cel care rosteste zilnic numele diavolului nu face altceva decât să-l cheme pe satana în sufletul, în inima si mintea lui. sursa
Stim cu totii ce este înjuratura: Este un cuvânt de ocara împotriva lui Dumnezeu, a Mântuitorului Hristos, a Maicii Domnului, a Sfintei Cruci, a Sfintilor si a tuturor lucrurilor sfinte. sursa
Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu se va ierta, nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie”(Mat.12,31-32). sursa
Ok, din aceste 3 fragmente m-am lămurit că nu-i ok să fii toată ziua cu dracu’n gură, să nu înjuri de Dumnezeu, dar… orice altă înjurătură ni s-ar ierta. Cum ar veni alea cu p, cu f si mai știu eu ce alte sudalme, care n-au legătură cu cărțile sfinte.
Mă rog, m-am îndepărtat de la subiect și poate n-ați avut răbdare să citiți până aici, dar am început cu toată explicația asta ca să ajung mai lesne la ideea postului.
Ca orice om, înjur. Și în română și în engleză. Și dacă mi-ar veni la gură, aș înjura și pe franceză că știu câteva cuvinte „de dulce” și pe franceză. Mbun. Dacă în română parcă mă mai mustră conștiința uneori, în engleză pot turui fără oprire și nici că-mi pasă. E ca și când aș fi înșiruit o sumă de sunete care nu au nici o importanță. Așa cum nici “I love you” nu-mi face inima să tresară, nici “Fuck you” sau “God Damnit” nu-mi gâdilă moralul. Sunt niște cuvinte și atât. Și de-asta am picat pe gânduri (bine ziceau aseară TvDeCe: #firstworldproblems) și azi a apărut pe blog întrebarea din titlu.
Știu că nimeni nu-i prea avizat să răspundă la asta, da’ voi ce părere aveți: dacă nu simți când înjuri, poate fi considerat un păcat?
_________________________________________
* se mai poate scrie si God Damn It sau goddamit
surse foto: 1 si 2
20 Comments
mara
e voie, e voie, in alta limba e voie. pe undeva trebuie sa iasa frustrarea, dracii. cauta in bilbie la capitolul „exorcizare” :))
Demonica
Doar ca parca nu are acelasi efect. Un “God, damn it!” nu il spui cu atata patos ca “f***-i”, right? 😀
Acuma nah… atata timp cat nu injuri urat de tot si in medii nepotrivite, e ok sa-ti scape una, alta.
Bibi
“Ce se intampla in creierul nostru atunci cand injuram?
Creierul nostru este un organ complex, si totusi nu este atat de dificil de inteles ce se petrece in el atunci cand injuram. Astfel, emisfera stanga are un rol in controlul vorbirii, iar cea dreapta creeaza continutul emotional al exprimarii in cuvinte. Procesarea acestor doua componente este o functie superioara a creierului si are loc in cortexul cerebral, in timp emotiile si instinctele primare sunt functii inferioare si au loc in profunzimea creierului.
Personalitatea si comportamentul social sunt coordonate de centri situati prefrontal pe scoarta cerebrala.
Ei bine, studiile arata ca injuraturile sunt procesate de regiunile mai profunde ale creierului, impreuna cu emotiile si instinctele. Oamenii de stiinta mai spun ca spre deosebire de celelalte cuvinte care sunt procesate sub forma de foneme, adica sunete care combinate formeaza un cuvant, cuvintele obscene sunt stocate ca un intreg, motiv pentru care ele nu sunt procesate de emisfera stanga.
De asemenea, atunci cand injuram, activam sistemul simbic, acea totalitate a structurilor cerebrale situate in regiunea mediana si profunda a creierului, care joaca un rol major in memorie si emotii. Toate acestea duc la concluzia ca limbajul vulgar are o importanta si esentiala componenta emotionala. ”
Deci DA , uneori e permis sa injuram indiferent de limba!!!
vienela
e pacat ca nu te poti descarca atunci cand injuri in alta limba.daca nu zici una neaosa nu simti cum fuge supararea.
Moldoveanca
Ah, ce m-am speriat, e bine ca eu injur numai de mame si partile anatomice, la draci si dumnezei nu ma bag, ca ma depaseste :))))
Iar de pacate… hmmmm… Eu as pune pariu ca doamne doamne nu are un caiet de matematica pe care sa tina scorul cate “p..li” si cate “zde” am scos intr-o singura propozitie. Pacatul asta e relativ. Cunosc un barbat care nu numai ca l-a facut ma-sa birjar, dar fumeza de sparge, bea de stinge, injura popii si nu calca prin biserici. Cu toate astea, ce sa vezi, s-ar baga si in gaura de sarpe ca sa te scoata daca dai de necaz. E cel mai mare prost in viata, a imprumutat la bani pe la rude si prieteni de putea sa-si faca 2 vile, si cu toate astea daca-l intrebi zice “lasa ma ca bine ca am sanatate, ii fac la loc”. Are 2 copii infiati si unul natural. Tine toate babele vecine pe banii lui si le face munca voluntara in curte. Ce zici, omul ala e pacatos sau nu?
In acelasi fel am o cunostinta popa. Nu bea, nu fumeaza, nu injura, mereu umbla cu hristos in gura. In schimb a luat pamantul unui om pentru ca asa a vrut muschiul lui, uraste absolut toti copiii si si-i chinuie pe ai lui ceva de speriat. Blesteama femeile de pe strada care umbla in fusta scurta, si in acelasi timp le pisca pe enoriase de fund (chipurile sa le arate pana unde ar trebui sa aiba fusta)
Ce zici? Care dintre cei doi? Eu personal il aleg pe cel cu gura spurcata.
lala
eu nu injur niciodata!!nu imi place, nu simt nevoia si nici nu imi vine sa injur!
nu imi plac oamenii care injur, mai ales aceia care is “spurcati rau”.
din pacte, am in jurul meu oameni care injura si uneori duc munca de lamurire sa nu mai injure, mai ales in prezenta mea.
nu sunt cea mai cuminte sau cea mai sfanta dar pur si simplu nu injur! si cand aud cate o persoana (mai ales femeie) cum injura ca la usa cortului mi se face sila….
si ca sa mai zic ceva 🙂 cea mai urata injuratura, dupa parerea mea, e cea de mama. cu ce drept sa o injure cineva pe mama mea ca sa se razbune pe mine?
si ca sa raspund si la intrebarea ta, eu zic ca injuratura e injuratura indiferent in ce limba o zici!!!
Denisa
Dacă eşti ateu sau agnostic, poţi să înjuri de toate cele. :)) Şi eu înjur, în română şi-n engleză, dar nu mă simt vinovată dup-aia.
maddy
nu ma simt vinovata sau pacatoasa daca injur (sunt atee) dar ma simt prost pentru ca stiu ca nu e un obicei frumos. de aia ma rezum la a injura in privat. nu injur de dumnezeu, le prefer pe alea clasice legate de sex.
ioana
Eu nici sa imi bag picioarele nu pot (care e un eufemism) pentru ca cehii mei vor crede ca le zic ceva de picia care e un organ reproductiv feminin. 🙁 Si multumita francezilor mei, scot mai des putain sau punaise decat naiba.
VreauUltimulLoc
Injuratura este o acumulare de energie pe care o verbalizezi.
Oamenii care nu suporta injuraturi, cum e de exemplu @lala, sunt oripilati de faptul ca vizualizeza ce altul injura. Nu stiu care e ala “mai spurcat”, unu care spune niste cuvinte care de multe ori il amuza sau unu care le da un sens urat.
In principiu eu inca nu am gasit un argument rational pentru care sa condamni o injuratura.
Injuratura nu implica o actiune in sensul cuvintelor. Dar avem adanc intiparite in minte tot felul de prejudecati, de cand eram mici, cum ca ceva nu e bine sau ceva e si nu mai ne folosim propriul arbitru pentru a evalua cu mintea de azi acele aspecte si le acceptam ca leme.
Iar o injuratura in alta limba e la fel de inofensiva sau ofensiva ca una in limba materna. Depinde ce vrei sa spui prin ea.
lala
nu vizualizez absolut nimic!!
Bijuterii
As cataloga injuraturile in 2 tipuri: cele adresate altcuiva si cele pe care ti le spui tie insuti atunci cand nu-ti iese ceva sau mai stiu eu ce. Cele adresate au si un dram de violenta, pe cand celelalte sunt inofensive. Deci daca mai spun cate un “shit”, nu mi se pare ca pacatuiesc nicicum, dar daca spui cuiva “du-te…”. parca ma simp putin vinovata.
lala
tu ai zis cel mai bine 🙂 parerea mea!
Teo
Daca injuri si zambesti in acelasi timp, e foarte bine. Si daca injuratura e printre dinti, chiar e de apreciat :))
Oana
Eu nu ma simt vinovata nicicand, din contra, ma relaxez si ma calmez :D. Si-s sloboda la gura cand is nervoasa.
ova
Oricum injuratura e o eliberare de moment de furie, suparare, de … ceva, etc.; parerea mea ca poti sa injuri in orice limba vrei, sa faci ce semne obscene vrei, numai sa te eliberezi in momentul ala de tensiunea acumulata (e o chestie de moment), dar alea trei citate de mai sus sunt valabile (necuratu’ nu trebuie pomenit deloc, iar la Dumnezeu si Hristos de rogi sa-ti arate calea si rezolvarea, sa stii ca nu am dat in extaz mistic). Poti sa folosesti toata bibloteca de injuraturi in romaneste si limba noastra nu duce lipsa de asa ceva (probabil ca numai rusa mai poate sa faca concurenta cu lb romana) si mai poti sa faci si combinatii care eventual pot sa fie si hilare.
Ca shit si merde nu au aceeasi rezonanta suculenta in urechile noastre ca eternul … ala ! 😀
Chaika
Eu, locuind în Berlin, se pună că înjur în română la fiecare colţ de stradă? 😀
Cristina
n romana e cel m precis si m cu patos la mine :))) la ocazii speciale, la serv cand reuseste careba s m enerv si n trafic injur d mama focului, dar asa..pentru mine si sufletul meu si ahh c bine e. n alte limbi vrea putin, in engleza of course, ca tot omul si poate in maghiara si franceza 1-2, dar le aplic rar ca parca da n.au la fel d multa greutate 🙂
Kono
Trebuie sa recunosc ca imi mai scapa si mie o injuratura doar cand sunt nervos, dar nu chiar de alea asa grave :D.
Ciobanu Corneliu
Bineanteles,nu se compara pacatul de a injura vulgar cu cel de a injura de cele sfinte,mai ales daca atingi numele lui Dumnezeu.Noi ca natie ce vrem sa demonstram in lume,si mai ales cum ne poate privi Dumnezeu?In cartea,,Pacatul injuraturilor”a parintelui Nicodim Mandita,intr-o predica a sfantului mitropolit Antim Ivireanul si in alte carti sfinte se arata ca in fruntea blasfemiilor stateau romanii si alte cateva popoare ortodoxe si catolice.Trebuie sa constientizam ca,autorii respectivi,prelati ortodocsi, nu-si puteau permite sa scrie asa ceva decat in urma unor dovezi serioase.Altfel ar fi injosit si decredibilizat ce propovaduiau ei.Cu aceasta,poporul roman a ajuns mai rau decat popoarele necrestine.
Vedem ca gura lumii si pedeapsa legii au oprit pe cei mai multi de a incalca normele stabilite.Bineanteles ca si dragostea cu vorbele frumoase dau in multe cazuri mari rezultate ,darin altele e nevoie si de constrangere.Cate lucruri nu le interzic,sub aspre sanctiuni legile si oprobiul public?Cat vom mai permite in tara noastra insultarea fara nici o rusine a numelui lui Dumnezeu?