De 8 ani scriu aproape zilnic
La articolul anterior, Loredana mă întreba următorul lucru:
Te gândești că vei continua să scrii pe blog multă vreme de acum înainte? Că ți se întâmplă să n-ai chef, inspirație & co, e una… dar să renunți de tot, îți trece prin cap?
I-am răspuns așa:
Nu mă gândesc la nimic ce ține de viitorul blogului. Deocamdată e parte din mine, una la care nu renunț. Deci deocamdată nu-mi trece prin cap să renunț, dar cine știe ce aduce viitorul.
Aș putea adăuga și că-s cumva dependentă de el, la modul că îmi lipsește exercițiul ăsta, comunicarea asta cu oamenii, comentariile, în special, și tot feedback-ul de la voi în zilele în care nu scriu. Adică îmi e OK să-l las de izbeliște câteva zile – când sunt în vacanță sau când am alte priorități, dar știu că la întoarcere e aici, că așteaptă și el și, îndrăznesc să sper, și o mână de oameni curioși de ce mai fac. Uneori nu scriu pentru alții, scriu pentru mine, pentru că vreau să mă înțeleg mai bine și să mă adun când simt că mă descompun. Alteori scriu cu gândul la copiii mei, care din cele scrise mă vor putea cunoaște mai bine, poate așa cum eu nu voi putea să le arăt că sunt. Unora li se pare că mă expun prea mult, altora că nu am nici un secret. Am mai spus-o și-o să o spun la nesfârșit: nu scriu nimic pe blog din ce nu vreau să se știe despre mine. Scriu mereu lucruri pe care nu mi-e jenă/rușine/teamă să le vorbesc cu necunoscuții. N-am senzația că oamenii știu prea multe despre mine, că îmi cunosc viața în cele mai mici detalii. Oamenii știu despre mine exact atât cât le permit eu să știe.
În fine, mă iau cu declarații și mărturisiri, uitând că de fapt azi ne bucurăm. Sărbătorim blogul și mai notăm niște statistici, niște numere.
Spre deosebire de anul trecut, nu mă mai confrunt cu sila de a scrie, cu inspirația care e dusă cu pluta, cu lipsa de chef. Nu știu ce s-a schimbat, că datele problemei sunt aceleași. Mi-oi fi regăsit plăcerea și mă bucur. Iar statisticile arată așa:
– cred că cea mai mare realizare din ultimul an e numărul mai mare de recenzii de cărți și toate mailurile pe care le primesc în legătură cu lecturile mele. Mă bucură enorm când cineva îmi cere o carte despre care am scris, recomandări sau pur și simplu când îmi spune că-i plac recenziile mele. Jubilez. Apropos de asta, recenziile sunt articolele care îmi aduc cel mai mare trafic din Google și-s mândră nevoie mare de realizarea asta.
– am scris o serie de articole inspirate din discuțiile de pe grupul de bloggerițe: Pe cine punem în blogroll?, Da’ cu tag-urile cum stați?, Cât de lizibil îți e blogul?, Mă enervează blogurile cu o singură trăsătură, După ce reguli de publicare funcționează blogul tău?
– am vorbit despre 4 dintre motivele pentru care refuz campanii pe blog (între timp au mai fost și altele, dar nu le-am mai notat pe blog)
– am fost din nou blogger oficial PLAI
– după o lungă absență din presa locală, blogul a apărut în revista Altfel, iar articolele mele despre nuntă au fost preluate în Beau Monde – Miresici
– ce n-am scris pe blog, dar ce s-a întâmplat în spatele emailurilor trimise e faptul că am fost invitată la două interviuri pentru niște joburi datorită activității de pe blog. Fiind gravidă, n-avea rost să pierd vremea oamenilor.
– m-am răzvrătit împotriva celor de la elefant.ro, poate ușor gratuit, pentru că puteam să le scriu un mail privat, însă am cautat răspunsuri în alte părți decât la ei. Am aflat ce mă interesa.
Și cam atâta.
În încheiere, împrumut o idee de la Bogdana. În loc de urări, mi-ar plăcea mult de tot să-mi spuneți cum ați dat peste blogul meu, când s-a întâmplat și ce va făcut să reveniți. Nu, nu pescuiesc complimente, doar că mi-ar plăcea să știu ce fac bine.
44 Comments
Teodora
Am cautat pe google bloggeri din Timisoara, acum vreo 4 ani. Asa am dat peste tine si peste Oltea. Am inceput sa va citesc, sa va urmaresc, daca nu zilnic, aproape saptamanal si uite asa a trecut timpul 🙂
Tomata
haha, asa am facut si eu la inceput, cand m-am apucat de blog 😛 dar atunci oferta nu era asa de generoasa.
Anca
Ti-am descoperit blogul cu cativa ani in urma, nu mai stiu exact unde, oricum erai peste tot prin blogroll-uri. La inceput nu te-am citit constant, pentru ca preferam alt gen de subiecte, cum ar fi moda, frumusetea sau arta, dar odata ce am vazut cu cata sinceritate scrii, m-am intors aproape zilnic. Imi place ca prezinti realitatea asa cum e, cu bune si cu rele, ca nu vrei sa pari mai grozava decat esti, adica genul acela de diva perfecta care le stie pe toate. Te admir din multe puncte de vedere, in special datorita faptului ca ai avut puterea sa mergi mai departe si sa privesti in continuare viata cu bucurie in ciuda tuturor dramelor prin care ai trecut. Esti o femeie puternica, frumoasa, cu capul pe umeri, asta reiese din ceea ce scrii aici si-mi place tare mult de tine.
Tomata
:)) ah, buna asta cu diva care le stie pe toate. uneori chiar stau sa ma gandesc daca nu sunt fix asa…
multumesc mult pentru aprecieri si pentru ca mi-ai spus toate astea. imi fac bine (nu la ego, ci asa, pentru sufletul meu).
Oana's Books
Cred că unul din primele articole pe care le-am citit la tine a fost acesta: http://www.tomatacuscufita.com/2010/07/02/desi-mi-s-a-spus-sa-nu-vorbesc-cu-ei-mie-totusi/ . Nici nu știam că ești din Timișoara până atunci, am rămas gură-cască atunci când am citit despre întâlnirea ta cu bătrânelul pentru că și eu mă întâlnisem cu el cu un an înainte. Mi-am dat seama că lumea e mică, mi-a plăcut căldura cu care scriai și am continuat să citesc aproape zi de zi blogul tău. Din 2011 până azi 🙂
Tomata
iuu, uitasem de articolul asta, desi scriu in el ca nu voi uita. ciudat…
multumesc ca esti aici. 🙂
Iulia S.
8 ani… Uau! La multi ani blogului, iar tie, multa inspiratie!
Nu mai tin minte cum am ajuns la tine pe blog. Cred totusi ca pornind de la Dojo, acum vreo 5 ani.
Tomata
multumesc 🙂
wow 5 ani. 😛
roșu vertical
Eu stiu sigur cum am ajuns la tine (si la altii): via Bookblog cu schimburile de carti. 2007-2008, cam asa. La multi ani!
Tomata
whoa, asta-i chiar demult 🙂 nici n-am stiut.
multumesc.
Anca
Nu mai stiu exact detaliile, dar am o idee vaga ca te-am descoperit prin Zoso: a scris el despre castigatoarea unui concurs, m-a intrigat pseudonimul (Tomata cu Scufita) si de atunci am revenit constant, desi stau mai mult in umbra 🙂
La multe, multe alte sarbatoriri ale blogului iti doresc! 🙂
Tomata
uhm… nu cred (sau nu-mi mai amintesc) ca a scris Zoso de mine in contextul unui concurs. dar nu conteaza atata de mult de unde ai venit, conteaza ca ai ramas 🙂 multumesc. 🙂
Alina
Eu voiam sa scriu un articol despre cum mi am inceput blogul si cine m a inspirat. Tu m ai inspirat, Tomata! In ziua cand am decis ca voi face asta, am cautat putin pe Google, iti dai seama, fara research nu prea se pot face unele lucruri. Si primul blog peste care am dat a fost al tau. Am 3 luni de cand te urmaresc si cum ti am mai scris pe la comentarii, chiar am invatat niste lucruri serioase de la tine. Multumesc frumos. O sa revin pe blog curand, si cu acest articol. 🙂
Tomata
iuuu, serios? 🙂 ma bucur sa aflu asta.
bafta in continuare si spor la scris 🙂
Adi
Am sărit dintr-un blogroll în altul până am ajuns aici. Îmi place ce faci cu blogul și la mulți ani !
Tomata
multumesc 🙂
Mihaela Damaceanu
La multi ani blogului si cel putin acelasi succes in continuare!
Eu te-am gasit de la Iuliana care scria pe petalacalatoare si revin pentru sinceritatea ta, chiar daca se mai intampla sa avem si pareri diferite, asa cum este firesc in lumea asta. Si mi se pare absolut remarcabil sa scrii cu atata consecventa despre carti si iti multumesc din nou pentru cea pe care mi-ai oferit-o si mie. Am avut o perioada cam grea, nu am terminat-o, dar se va intampla. Este absolut firesc sa fii mandra ca recenziile cartilor sunt cele care iti aduc cei mai multi cititori pe blog si felicitari pentru acest lucru.
Tomata
am vazut ca Iuliana nu mai scrie. stii ceva de ea? n-am mai urmarit-o in ultima vreme, dar citeam din cand in cand.
sper sa iti placa Rose of Sarajevo si daca mai vrei carti, poate te pot ajuta 🙂
Mihaela Damaceanu
A, scuze ca abia acum am vazut raspunsul.
Iuliana mai scrie, doar ca s-a mutat, intai pe wordpress si acum pe jurnal.bucate-aromate. Si a mai facut si un blog culinar, bucate-aromate, care merge foarte frumos. Multumesc tare mult, imi place cartea, dar nu stiu ce Dumnezeu tot fac,de nu mai am timp deloc de citit. Am mereu tot felul de treburi si nu le mai termin. Acum spre exemplu, de vreo luna sunt capie ca m-am hotarat sa il mut pe cel mic la Liceul Tonitza si tot am alergat cu treaba asta. Iti multumesc din suflet, sper sa ma mai si linistesc odata, macar in vacanta.
Jack
Am gasit intamplator pe Google aceasta postare http://www.tomatacuscufita.com/2013/09/09/sufrageria-i/ Apoi, am intrat pe blog si m-a prins stilul realist, autoironic si comic pe alocuri. M-au interesat si temele abordate, asa ca m-am abonat. Multumiri, la multi ani de scris !
Tomata
multumesc si eu 🙂
Loredana
Pfuai, frumos răspuns, mulțumesc!
Altfel… mno, oare cum am ajuns aici? Zău că e tare mult de atunci, tareeee multtt! Din acei 8 ani ai tăi, precis vreo 5, 6… dar nu mai știu când, cum. Știu doar că n-am mai plecat. Că omul pe care l-am descoperit aici m-a impresionat pas cu pas. Că așa, de departe, îți port o afecțiune tare sinceră și autentică. Că ești unul dintre cei mai faini oameni din online. Și nu zic asta să te periez sau ceva. E adevăr, așa cum îl simt eu. Ai capacitatea asta de-a scrie sincer, cu nerv, cu tăria de a-ți susține părerile, cu dezinvoltură… atât despre chestii faine, cât și despre de-alea crunte… cum să nu apreciezi un astfel de om? Deci, la mulți ani și drum bun și pe mai departe! :*
Tomata
asa cum ti-am mai spus, sentimentul e reciproc si ma enerveaza atata distanta intre noi. dar asta e, intalnirile sunt mai dulci 😛
multumesc mult, Loredana 🙂
Loredana
te pup, fată faină! :*
Liz
nici nu imi mai amintesc cum am dat de blogul tau 🙂 s-a intamplat acum atat de mult timp si de atunci, chiar daca nu intru constant, mereu il deschid si pe al tau cand am chef de citit bloguri romanesti!
asta mi se pare cel mai impresionant, sa te tii de un lucru zilnic, timp de 8 ani, sa nu renunti la o pasiune care ajunge sa te defineasca intr-o masura destul de mare. felicitari pentru asta si sper sa nu decizi vreodata sa renunti la Tomata 😀
Oamenii știu despre mine exact atât cât le permit eu să știe. – perfect zis!
ah si imi pare rau ca nu am apucat sa ne intalnim cand ai mai venit prin Bucuresti.
Tomata
hehe, noroc cu articolele aniversare ca mai aflu si eu de cititori noi 🙂
am prostul obicei de a crede ca numai cei care comenteaza citesc, desi vad statisticile si stiu ca nu e asa, dar ma bucur de fiecare data cand vine cineva care e cititor constant si-mi spune ca e aici, desi nu-si face simtita prezenta 🙂
multumesc.
Bookish Style
Eu nu mai ştiu exact, cred că din blogrollul Laviniei (pe ea o descoperisem la Gabi Macovei).
Tomata
Lavinia Vanilia? sau Lavinia – rosu vertical? 😛
Bogdana
Eu te-am descoperit pe la inceputurile aventurilor mele blogosferice, cand cautam sa vad cine si ce mai scrie din Ro. Mi-ai intrat sub piele, desi imi amintesc si acum ca prima data cand am citit sintagma “tomata cu scufita” am avut o reactie de “wtf?” 🙂 si cand ai comentat la mine prima oara am simtit ca lesin de incantare <3.
La multi ani, baby!
Tomata
:)) asa fusese gandit pseudonimul asta, sa atraga privirea si sa incite curiozitatea. dar intre timp am luat in considerare varianta de a activa sub numele meu. totusi nu cred ca mai am energie sa ma rebranduiesc 🙂
>:D< multumesc.
Mihaela
Nu mai stiu exact cum am ajuns aici, au trecut multi ani de atunci, sa tot fie vreo 4, dar mi-a placut, am ramas si te-am pus in lista de citit zilnic. La multi ani!
Tomata
multumesc 🙂
Ruxandra
Tu ai dat peste mine, pe vremea cand aveam blog si scriam. Acum scriu doar pentru carte (rar, foarte rar) si atat. Dar mi-au placut intalnirile noastre. Te pup
Tomata
ti-am cautat adresa de mail in admin sa vad daca o pot asocia cu un blog. iarta-ma, te rog, dar in momentul asta, nu-mi mai aduc aminte de el. 😛 improspateaza-mi, te rog, memoria.
Ruxandra
Blogul era cu BabyR, ai comentat la un articol pe care l-am scris despre si pentru tatal meu.
Remember me? 🙂
Tomata
daaaa, acuma da 🙂 si-mi aduc aminte si de intalniri si de conversatii pe FB. tu, ai nascut? esti bine?
Ruxandra
Facebook-ul e inchis si va ramane asa multa vreme de acum incolo, scrie-mi un mail. Vorbim acolo. Te pup
lala
TE-am descoperit in perioada cand a murit tatal tau si am plans alaturi de tine! De atunci te urmaresc zilnic.
Tomata
>:D<
o fata
Cautand fete cu blog am ajuns la tine. Mai intai ti-am citit descrierea si-am rasuflat usurata, inca un om care uraste creierul pane in afara de mine. Apoi am rasfoit si-am ajuns la carti si la calatorii si-am ramas de cinci ani si un pic, pana azi.
Si-o sa mai raman mult timp, atata timp cat vei scrie.
Mult sa scrii!:)
Tomata
vai, creierul pane. nici nu stiu daca am pastrat detaliul asta in noua (deja vechea) pagina “despre”. 😛
multumesc 🙂
Laura
Cu cativa ani in urma, cand, timid, m-am decis sa scriu recenzii de carte, am cautat sa vad daca si cum mai scriu si altii asa ceva – in obscuritatea mea, eu credeam ca numai criticii literari fac asta 🙂
Am dat de blogul tau, de numele lui si mi-am zis “ce naiba! ce legatura e intre recenzie carte si legume/bucatarie?!”
Mi-a placut brand-ul, chiar daca m-a intrigat. N-am urmarit blogul tau din 2 motive:
– nu urmaream nici un blog (si acum o fac rar) pentru ca nici nu-mi placea ideea de blog. Intre timp mi-a trecut neplacerea…
– dupa ce am lecturat 1-2 recenzii pe net (la intamplare) mi-am dat seama ca ma influenteaza in scrisul meu.
Oricum, din putina mea experienta de bloger, realizez ca un blog iti mananca mult timp si energie. Iar 8 ani in domeniu este un record! Felicitari! 🙂
CristinaMM
La multi ani! Sa fie un numar cat mai mare…
Cred ca te-am descoperit prin 2011 (cautam impresii despre o carte dar nu imi mai amintesc titlul); ceva ma facut sa ma intorc la blogul tau, poate naturaletea cu care scrii ma facut sa-ti citesc posturile in ordinea in care au fost ele scrise.
Mihaela
Te-am descoperit prin 2009, la scurt timp dupa ce a murit tatal meu. Imi amintesc cum am descoperit (scuze, dar nu mai stiu cum) un articol in care vorbeai despre tatal tau. Citeam si plangeam, atat de bine descriai trairile prin care treceam si eu atunci.
Ulterior am inceput sa revin destul de des, ca apoi sa o fac zilnic.
Recenziile de carte … hmm, nu spun decat atat: in Kindle, am un folder cu numele “Tomata reco’s” 😛 Si ca tot vorbesc de carti, indraznesc sa iti recomand si eu o carte, care pe mine m-a rascolit profund si nu am putut sa ma apuc de alta prea curand, atat de intens am trait-o: The Nightingale, de Kristin Hannah.
Pentru ca nu prea comentez in general, ma folosesc de aceasta ocazie sa iti urez sa ai o fetita sanatoasa si cuminte cel putin asa cum e fetita mea de 4 luni (fara 3 zile): doarme 9-10 ore neintrerupte noaptea, plus alte 3-4 reprize de 30min – 1h ziua, iar de plans… niciodata fara motiv intemeiat 🙂 Stiu, ma laud, dar nu pot sa ma abtin 😀