-
Ochii sunt ai mamei mele
Părinții mei nu obișnuiau să-mi povestească despre viața lor înainte de mine. Sunt destul de puține lucrurile pe care le știu despre ei, împreună, fără mine. Tatălui meu îi plăcea să-mi povestească amintiri din viața lui, să-mi dea exemple menite să mă învețe ceva. Mama mea, pe de altă parte, deși a dus o viață destul de grea și lipsită de mari bucurii, la fel ca tatăl meu, de altfel, nu mi-a povestit decât lucruri triste, destul de generale, fără să pună degetul pe o anumită întâmplare exactă, care a marcat-o.
-
Cât timp ai putea duce o luptă zilnică? Și câte lupte ai putea duce zilnic?
Mic exercițiu de imaginație: închipuiți-vă că suferiți de o boală incurabilă și nemiloasă; închipuiți-vă că oamenii din jurul vostru vă judecă și vă discriminează pentru asta; închipuiți-vă că nici măcar medicamentele nu vi le puteți lua de față cu ei, că trebuie să vă ascundeți și că de multe ori există riscul să uitați să vă luați tratamentul tocmai din cauza asta; închipuiți-vă că nu puteți merge la doctor, ca orice alt om, fără să apară discuții sau piedici – că nu vă puteți trata o carie, că nu vă puteți face un examen ginecologic, că pentru a vă opera e nevoie de convingerea cadrelor medicale. Închipuiți-vă toate astea și…
-
Toată ziua „Te iubesc”
Așa presimt că prin postul ăsta o să-mi pun în cap o grămadă de comentatori și hateri, încât aproape că nici nu-mi pasă și mă aștern pe scris. Pentru că-i un subiect sensibil și personal și fiecare își are propriul adevăr, iar acceptarea altor păreri sau practici e destul de anevoioasă. Eu mi-l expun aici doar pe al meu, nu vorbesc în numele nimănui, nu judec pe nimeni (cel puțin nu în scris), aș avea pretenția să n-o faceți nici voi. Însă aș vrea să vă citesc părerile, deci nu vă zgârciți cu comentariile.
-
Un bilet, vă rog. Sunt singură.
Nu știu cât de des merg fetele singure la film, nu știu cum arată asta din afară și nici nu știu cât de des o fac. Știu însă cum am trăit eu experiența. Pentru că fiind prima și singura dată când am fost singură la film, da, e o experiență și asta.
-
Traficantul de arme
Autor: Hugh Laurie Nationalitate: englez Titlu original: The Gun Seller Gen: fictiune, mister, thriller Anul aparitiei: 1996 Nr. pagini: 352 (Random House) Premii: nu Ecranizare: nu Nota mea: 3/5 Am mai citit si: – Despre cât de puțin am citit anul ăsta și despre părerea de rău că nu mai acord suficient timp lecturii n-o să vorbesc acuma, pentru că nu vreau să încarc recenzia la Traficantul de arme cu explicații. Sper însă că nu mi-am pierdut exercițiul și că îmi va ieși ceva asemănător cu ce-am scris și despre alte cărți.
