Tradiția de Rusalii, cea mai frumoasă “ediție”

În 5 ani din cei 8 ai noștri în Germania, de Rusalii am făcut același lucru. Ne-am alăturat unui grup mare de oameni și ne-am dus într-un loc ușor sălbatic pentru a fi împreună. Am scris și anul trecut despre aceasta tradiție, deci despre începuturi puteți citi acolo ca să nu mă mai repet.

Scriu un al doilea articol despre același eveniment pentru că tura asta a fost, cred, cea mai faină și specială. Anul trecut am avut niște incidente cu cazarea: casa inițială în care sărbătorisem și în 2021 și în 2022 fusese din greșeală de-rezervată. O schimbare a sistemului de booking a permis altcuiva să rezerve casa pentru Rusalii, deși matroana noastră rezervase din anul precent. Așa că ne-am trezit în curtea (frumoasă, ce-i drept) a unei prietene de-ale ei unde nu am avut mașină de spălat vase (ceea ce e oribil când mănâncă 40 de persoane) și toaleta era cu fosă septică, care și ea s-a umplut, deci vă închipuiți. Eu cu Ada și încă două mame cu 4 copii am avut închiriate camere într-o altă casă, soții au dormit în corturi, alții în campere, ne-am descurcat.

Anul ăsta am fost invitați de un alt prieten al matroanei, într-o zonă foarte frumoasă, la o oră și jumătate de Berlin, unde totul a fost perfect. Eu cu Ada și celelalte două mame cu copii am dormit tot în camere, bărbații tot în corturi, afară, dar doar pentru că așa au ales, că loc aveam destul. Am fost în jur de 30 și ceva, plus câțiva musafiri care au venit doar pentru câteva ore. Grupul a fost mai mic anul ăsta și a fost mult mai bine ca anul precedent. Am avut și o mașină de spălat vase care a mers non-stop, dușuri și trei toalete, am gătit toți, nimeni n-a stat degeaba, iar copiii erau oriunde dar nu lângă noi. Și toată lumea era relaxată pentru că nu exista nici un pericol. Aveau jucării, un mini loc de joaca, au stat 3 zile fară ecrane, doar în natură. Și nici nu s-au certat.

 

Menționez toate aspectele cazării pentru că locurile în care mergem nu sunt deloc fancy, se află în sate care nu sunt în apropierea unui oraș mai mare, ne aflăm în semi-sălbăticie unde apa caldă curge din boiler și toaletele au fosă septică – anul ăsta nu era cazul. Și nu e pentru că oamenii nu au posibilități financiare, deși mulți dintre prietenii matroanei sunt hippioti și se mulțumesc cu puțin, ci pentru că această lume a naturii fără multă tehnologie e ceva special. Și când am fost rugați să ne spunem părerea despre ce înseamnă Rusaliile pentru noi eu am spus două lucruri: înainte să fim adoptați în grupul ăsta, în Romania, sărbătoarea nu însemna mai nimic (alții au spus că tot înainte să fie adoptați, această zi de luni era doar încă o zi liberă de la muncă), însă de 5 ani deja ei și locurile în care mergem sunt sensul acestei zile. Și am mai adăugat că pentru copii, aceasta libertate și îndepărtare de traiul zilnic, care s-a transformat în tradiție e ceva atât de prețios pentru amintirile lor. Așa cum îmi amintesc și eu concediile făcute cu părinții mei cu corturile pe la munte sau prin Hunedoara. Și mi se umple ființa de bucurie că Ada are și ea parte de experiențele astea.

Obiceiul împământenit de a cânta la foc în iurtă e unul la care nu se renunță nici în mijlocul pădurii. Nu prea ne-am descurcat noi să cântam pe germană, însă am fost toți prezenți și ne-a plăcut.

M-am jucat badminton cu prietena ucraineancă, apoi cu băiatul ei, apoi am făcut un mini campionat cu 5 copii, unde numai eu eram adultul. Eu eram Romania, un băiat Germania, altul Polonia, pentru că acolo locuiește, desi mama e ucraineancă și tatăl neamț, și o fetiță era Grecia, pentru că tatăl e grec. Și Ada era comentatoarea meciului :))) Aș fi vrut să o înregistrez pentru că nu puteam juca cât de mult râdeam, în special când se referea la Grecia cu Schotland în loc de Griechenland și așa am ținut-o toți până la final, spre disperarea fetei. Am jucat două ture, că Germania s-a supărat tare că a pierdut :))

Da, am ras mult, am cântat cum am putut, am mâncat mult și bine, am gătit în grup, am curățat în grup, am petrecut împreună.

Însă cea mai specială parte a fost discuția despre semnificația sărbătorii. Agnes, matroana ne-a adunat pe toți la un loc și ne-a spus povestea lui Isus. Atât de frumos și atât de lejer, fară dogmatism sau predici, doar o poveste pentru copii. Și am apreciat maxim că a precizat și că “dacă vreți să credeți povestea și miracolele ei, bine, dacă nu… la fel de bine”. Nu am auzit niciodată Noul Testament așa frumos rezumat și redat.

Ne-am întors cu inima plină de acolo și așteptam cu nerăbdare anul următor.

Dar ce a fost cu adevărat insuportabil au fost roiurile de țânțari… Am terminat două tuburi de Autan în 2 zile…

2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge