Într-o seară, Pisa

Se pare că săptămâna asta a fost dedicată călătoriilor fără să-mi propun asta. Dar ieri trebuia să mă răcoresc puțin, așa că abia azi vă povestesc despre cum am văzut Pisa într-o seară.

Încă dinainte să plecăm la Florența i-am spus Sotzului că mi-ar plăcea să mergem la Pisa, dacă tot e atât de aproape. După ce mi-a zis că n-o să mai avem timp și pentru ea pentru că sunt atâtea de văzut la Florența, în prima seară el a fost cel care a adus-o din nou în discuție. Pe principiul „vrei, calule, ovăz?”, evident că am acceptat pe loc.

Cum ajungi de la Florența la Pisa cu trenul?

A doua zi, pe la ora 17 (vă recomand să nu mergeți de dimineață sau la prânz, că presupun că e plin ochi de turiști), ne aflam în Gara Santa Maria Novella, în fața unor automate de bilete și ne uitam la ele ca mâții-n calendar. Dar ne-am prins repede cum funcționează și, când să plătim, nu puteam pentru că automatul în cauză nu accepta decât cărți de credit și noi voiam să plătim cu bani. Noroc cu o țigancă cerșetoare care ne-a arătat unul care accepta și bancnote.

Aparatele arată așa:

Au meniu și în engleză și sunt destul de ușor de folosit. Trenurile de la Florența la Pisa circulă din oră în oră și costă 16 euro dus-intors de persoană. După ce ai cumpărat biletul de la automat, atenție!! acesta trebuie validat, altfel nu e valabil și dacă vine controlorul, riști o amendă. O altă chestie importantă: pe bilet nu scrie absolut nici o informație despre trenul în care urmează să te urci. Scrie că pleacă de la Florența și trebuie să cobori la Pisa și atât. Nu e cu locuri, pentru că circulând atât de des, e cam ca un autobuz. Nu scrie nici linia de unde trebuie să plece trenul, așa că trebuie să te uiți la Partenze, să-ți identifici trenul și să te duci la linia de la care pleacă. Toate astea au o explicație. Biletul este valabil o lună (? chiar nu-mi mai aduc aminte perioada și nici nu mai găsesc biletele să pun o poză cu ele) de când l-ai cumpărat. Deci poți lua orice tren, de la orice oră, înainte să validezi biletul.

Aparatul de validat este ăsta și îl găsești în mai multe locuri din gară și de pe peroane.

Buuun, odată ce te-ai urcat în tren, pregătește-te să-ți fie frig. Merge aerul condiționat de zbârnâie. Eu am fost nevoită să mă îmbrac pentru că-mi era de-a dreptul frig. În aproximativ o oră și un pic, ajungi la Pisa.

Acuma… când cineva mi-a spus că în afară de Piazza dei Miracoli, n-ai absolut nimic de văzut în Pisa, am zis că minte. Cum să n-ai? Ce, e pustiu orașul ăla? Acuma, după ce m-am convins cu ochii mei, pot spune și eu: chiar n-ai ce să vezi altceva decât celebra piață. Am făcut câteva poze în timp ce mergeam către Turnul Înclinat, dar nu-s deloc spectaculoase. Le vedeți în albumul de pe Picasa.

Prima întâlnire cu Turnul a fost asta.

Mi-a plăcut de el de cum l-am văzut. Mi s-a părut așa grăsun și drăgălaș și evident că mi-am exprimat aceste păreri, care au fost întâmpinate de Sotz cu hohote de râs. Mie chiar îmi venea să-l iau în brațe. Pe Turn. Asta e impresia pe care mi-a lăsat-o și mi-a fost tare drag de el.

L-am pozat și m-am pozat cu el, dar nu în celebra ipostază, sprijinindu-l sau lovindu-l cu piciorul sau urcându-mă pe el sau mai știu eu cum. M-am așezat la poalele lui și l-am lăsat să-mi iasă falnic din cap.

La cât de sprijinit e turnul ăsta în pozele tuturor turiștilor, mă și mir că nu s-a îndreptat deja. Se putea urca în el, dar n-am vrut. Nu aveam ce priveliște să văd și-am preferat să-l văd pe el, de jos.

Nu știu ce-a fost în capul italienilor când au pus semnul ăsta, dar evident nu s-au gândit că nimeni n-o să-l ia în seamă.

După cum se vede. Și ăstia sunt doar turiștii de seară, ăia întârziați, ca noi.

Ne-am plimbat pe lângă Catedrală și Baptisteriu, dar având în vedere că era aproape ora închiderii, nu ne-au mai lăsat să intrăm nici cu 10 minute înainte.

Catedrala se numește Santa Maria Assunta și din ce-am văzut pe net, e tare frumoasă și pe dinăuntru.

 

Baptisteriul seamănă cu cel din Florența, dar, din păcate, nici în el n-am intrat.


Mă bucur că am fost la Pisa cu ocazia asta pentru că nu știu când m-aș fi întors. Vă sfătuiesc să vă rupeți câteva ore și s-o vedeți, că altfel nu merită o excursie specială pentru ea.

Pozele sunt toate în album.

7 Comments

  • Monica

    Si eu as vrea sa ajung la Pisa.
    Ps. Imi amintesc ca ai scris la un moment dat un articol cum ca tu te imbraci in vacante in pantaloni, si parca de atunci mergi si vezi locuri mai mult in rochite si … iti sta bine! 🙂

  • Gheorghe

    Un loc simbol pt Italia, dar mult supraevaluat. Si eu am fost tentat sa merg si sa vad turnul, numai ca fiind cazat in Florenta am considerat ca Siena sau alte orase din jur au mai mult de oferit. Pisa este “tourist trap” si merita doar daca ai drum pe acolo. Din pacate nu ai ce vizita in Pisa din cauza bombardamentului din cel de al doilea razboi mondial. Complexul din jurul turnului a fost grav afectat atunci, are o istorie trista si este incredibil cat s-a putut restaura.

    • Tomata

      nu, de ce sa fac ce face toata lumea? imi place mai mult poza si pozitia mea 🙂
      e bine in rochita, dar nu e bine ca tre’ sa asortezi pantofi incomozi la ea.
      o sa schimb planul in urmatoarele calatorii.

  • Anca

    La cate vizite am facut pana acum in Italia, numai in Pisa n-am fost 🙂 Am auzit de la altii care au vazut Pisa ca ar fi un pic dezamagitor, fata de cata reclama i se face orasului…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge