Cand dorinte pe care nici nu stii ca le ai se indeplinesc

Sa scriu repede, cat îs pe val :))

Am lasat povestea noastra de Craciun in ultima ei zi, adica 26 decembrie. Insa cea mai buna parte a acestei povesti s-a intamplat ieri, pe 27. A fost, pentru mine, o farama de fericire, ca doar stiti ca fericirea e facuta din momente scurte, iar eu l-am savurat pe asta din tot sufletul. Pe drum catre Karlovy Vary am vazut din masina un tren cu aburi. Peisajul era exact ca in povesti: munte, zapada, locomotiva ce lasa un nor stufos in urma ei. N-am apucat sa fac poza pentru ca eram in miscare, trenul trecuse. Insa mi-am notat numele satului in care eram si dupa cativa kilometri am vazut gara trenului cu aburi si repede mi-am notat-o si pe aia. Sa caut informatii, nu m-as fi gandit ca peste 5 zile, urma sa fim si noi pe șine. Am uitat de el pana intr-o zi cand am zis, ia hai sa investighez un pic si daca tot suntem aici, foarte aproape de experienta asta, in cadrul asta de poveste, de ce sa nu calatorim cu el acuma, ca cine stie daca mai ajungem pe aici si cu siguranta nu ne vom intoarce in zona doar pentru asta. Fericirea incepea sa se instaleze pe masura ce descopeream tot mai multe detalii: ruta, orar, preturi. Daca va intereseaza si ajungeti vreodata in zona, acesta e site-ul.

Cand s-a trezit sotul, i-am prezentat ideea cu mentiunea ca it’s not open for discussion, we are doing this, daca se poate :))

Asa ca pe 27, am plecat din Karlovy Vary la 9 dimineata, iar pana la Oberwiesenthal erau 23 de km. Am ajuns acolo cu vreo 25 de minute inainte de plecarea trenului, am luat bilete dus-intors pentru familie – 28 de euro – de la un capat la altul. Dus-intors cu pauza de 20 de minute: 2h si 20 de minute. A meritat fiecare minut. E misto sa iti indeplinesti dorinte cand nici nu stii ca le ai. E unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le-am facut anul asta si, desi luasem decizia mai demult, o sa incerc sa cautam destinatii de calatorie in care sa avem parte de experiente inedite, peisaje fabuloase, naturale sau facute de mana omului. Insa sa fie extraordinar.
https://www.instagram.com/p/Br5jcqcI9y1/?utm_source=ig_web_button_share_sheet

In gara, inainte de plecarea din Kurort Oberwiesenthal

Deja in tren

De pe geam, o ferma de alpaca:

O caruta cu cai:

Peisaj de iarna de care n-am mai vazut demult:

Celalalt tren care se intorcea de la Crantzal

Locomotiva noastra in actiune:

Ajunsi la capat, locomotiva era incarcata cu carbuni:

Prima joaca constienta a Adei cu zapada si primul bulgare, numit “minge”

Olaf in varianta lui mami, aspru criticat ca are 3 bulgari, nu doar doi ca ala din Frozen! (aiurea! si Olaf din Frozen are 3 bulgari, da’ ala de la mijloc e turtit si nu se vede bine)

Elsa in habitatul ei natural

Gata de plecare din nou <3

Pe drum inapoi:

Cautand pe Instagram ceva despre cei mai apropiati munti de Berlin, am mai gasit o locomotiva de-asta. Trebuie sa facem cumva sa mergem si cu ea, cat mai e inca zapada. 😀 Nu ratati experienta asta daca va iese in cale. Sau, si mai bine, cautati-o. O sa va bucure inima. Toti oamenii care vedeau trenul cu aburi zambeau si faceau poze, fie ca se opreau din drumul lor catre partii, fie ca erau opriti la trecerea la nivel cu calea ferata, fie ca erau pur si simplu pe drum, se vedea surpriza si bucuria pe fetele lor. Sa-mi povestiti cum a fost daca mergeti cu un tren cu aburi.