Un caz dramatic de menopauză
Mă bucură recenta atenție îndreptată spre menopauză, acest subiect tabu până de curând. Se vorbește tot mai mult, se scrie peste tot și, cel mai important, se studiază și se cercetează. Citisem la un moment dat cât de puțin a fost corpul femeii cercetat și de cât de mică era băgarea lui în seamă. Și dacă nu s-ar fi știut nimic altceva despre el, ar fi trebuit să fie de ajuns faptul că doar femeile sunt capabile de a purta o sarcină și de a naște un alt om, ca să îi fie acordată mai multă atenție. Pentru că suntem la fel, dar totuși nu suntem la fel. Închid paranteza pentru că, de fapt, voiam să vă fac să radeti cu un citat găsit in Fried Green Tomatoes at the Whistle Stop Cafe – nu înțeleg de ce nu s-a tradus cartea asta așa faină.
Traducere pentru cine nu citeste in engleza:
– Dar am crezut că sunt prea tânără să trec prin asta, spuse Evelyn. Tocmai am împlinit patruzeci şi opt de ani.
– Oh, nu, dragă, multe femei trec prin asta devreme. Păi, era o femeie în Georgia, care avea doar treizeci și șase de ani, și într-o zi s-a suit în mașină și a urcat cu ea până pe scările tribunalului județului,
și-a lăsat geamul jos și a aruncat cu capul mamei ei, pe care tocmai îl retezase în bucătărie, către un polițist, și i-a strigat: „Uite, asta e ce ți-ai dorit!” și a coborât imediat scările tribunalului. Asta iți face o menapauză precoce dacă nu ești atentă.
– Chiar crezi că asta se întâmplă cu mine? De asta am fost atât de iritabila?”
Și dacă tot suntem aici, eu o urmăresc pe Instagram pe Dr. Mosconi care are și o carte despre creier în timpul menopauzei. Iar contul Femeia după 40 de ani discută despre ce se întâmplă cu noi după această vârstă și e cu sfaturi, suport și înțelegere.
2 Comments
Elena
Hi, te citesc de la distanta și te apreciez foarte mult deși e prima oară când comentez. Locuiesc departe de România și am trecut prin experiența meno de vreo 15 ani. Îți scriu doar să nu te sperii, ai dreptate ca nu se prea vorbește dar nici nu e nimic de speriat. E adevărat ca primul an a fost un pic dificil ca am avut simptome diferite, parcă aveam palpitații, alergii, panica de parcă nimic nu mai funcționa cum trebuie dar după ce am trecut cu bine de toate investigațiile și am văzut ca nu am nici o problema cu inima, diabet, tiroida, alergii etc a trecut și anul și cred ca a trebuit corpul să se readapteze, mă gândesc la hormoni în special dar pot să spun ca sunt aceeași. Nu am avut probleme de memorie, transpiratii, ‘brain fog’, mood swings si nici nu am 15 ani mai târziu. Încă lucrez full time și nici nu plănuiesc să mă opresc curând, șofez câteva sute de km săptămânal și nu simt vreo diferența majoră fata de cum eram acum 10 sau mai mulți ani. Asta nu înseamnă ca lucrurile nu se pot schimba în viitor, dar cred ca dacă suntem atente la semnalele corpului vedem dr macar odată pe an pentru check in putem avea o viața normala. Unde trăiesc eu se fac câteva analize de preventii după 50de ani și apoi fiecare ce alte probleme mai pot apărea. Va doresc la toate multă sănătate și trecere ușoară în următoarea perioada a vieții când va fi să fie.
Tomata
Multumesc mult pentru comentariu, Elena 🙂 Si pentru ca ai scris despre experienta ta. Eu cel mai mult ma tem de acel brain fog sau pierderi de memorie, pentru ca s-ar putea sa le interpretez ca altceva si atunci mi-as induce singura panica, nu mai e nevoie de hormoni sa faca asta pentru mine.
Sunt destul de constiincioasa cu mersul la controale, deci sper sa trec cu mintea intacta prin menopauza cand voi ajunge acolo.