-
„Coțohârlele de la lucru”
Musai să pun un disclaimer la postul ăsta, ca să nu avansați cu lectura și să credeți că vorbesc pe bune, da’ m-a amuzat așa tare cuvântul ăsta („coțohârlă”) găsit pe blogul lui Anne-Marie (comentariul Andreei) încât am decis că-l fac titlu de postare. Deci nu, colegele mele nu sunt coțohârle, da’ cu siguranță colegele altcuiva sunt. Iar în acest articol vă vor vorbi despre cât de fain e să lucrezi cu oameni care sunt pe aceeași lungime de undă cu tine, cu femei care nu bârfesc, care nu critică și nu se uită la tine cu superioritate.
-
Artă?!
Noroc cu un filmuleț postat de Zicu, că mi-am adus aminte că nu v-am povestit despre Centre Pompidou din Paris și e păcat, pentru că simțeam nevoia să o fac încă de când i-am trecut pragul.
-
Nu frumusețile patriei vor avea grijă de mine când va veni clipa
Pentru ideea acestui articol am găsit cel puțin trei titluri care i s-ar fi potrivit, însă cel ales exprimă cel mai bine ce vreau să spun. Când ne-am întors de la Munchen – de fapt, mai corect spus, în timp ce eram încă acolo – în mintea și sufletul meu a încolțit o dorință. Aceea de a părăsi România. Și a încolțit atât de tare că mă suprinde și pe mine. Deja nu mă mai gândesc la emigrare în termeni de „dacă”, ci de „când”. Nu e zi care trece fără să nu apară noi și noi motive care să mă încurajeze să plec. Dar cea mai și cea mai…
-
Lupul de stepă
Autor: Hermann Hesse Titlu original: Der Steppenwolf Nationalitate: german Gen: bildungsroman Anul aparitiei: 1927 Nr. pagini: 220 (Rao) Premii: nu Ecranizare: Steppenwolf (1974) Nota mea: 3/5 Am mai citit si: – Tare greu mi-a fost să mă apuc de recenzia pentru Lupul de stepă. E o carte așa de apăsătoare, așa neprietenoasă încât abia am terminat-o. Și-am terminat-o mai mult din ambiție decât din plăcere. Știam că Lupul de stepă e unul dintre pilonii literaturii moderne, că nu-i ușoară, dar dimensiunea ei redusă m-a încurajat. Am neglijat toate atenționările că-i o carte deprimantă, n-am băgat în seamă părerile celor din jur, am vrut să mă conving singură. Ok, o…
-
Filmele de vineri
Săptămâna trecută când am plecat la munte, mă gândeam că s-a dus timpul rezervat filmelor de weekend (da, am un program, mă uit la filme și seriale în weekend, iar în timpul săptămânii citesc). Doar că n-a fost chiar așa, la munte fiind, tot am reușit să vedem 2 filme. Iar miercuri am fost la cinema cu 2 colege și-am văzut Les Miserables. Așa că azi vă fac următoarele recomandări:
You May Also Like
Ecranizări în loc de cărți
Teatru: Actrița
Dau două invitații duble la „De ce eu?”
