Haideți la noi la o mămăligă

Numărul oamenilor pe care îl cunoașteam în Berlin crește cam de la lună la lună. Sau poate o dată la două luni. „Agăț” mame românce fie în parc, fie prin cartier, fie pe grupurile de români/mame de pe Facebook. Le aud vorbind românește sau mă aud ele pe mine vorbind cu Ada și una dintre noi se bagă în seamă.

Așa a fost și cu întâlnirea mea cu Maria, o maramureșeancă stabilită în Germania de prin 90 și ceva. Eu mergeam cu Ada la farmacia din spatele blocului, ea cu fetița ei la pediatrul de lângă farmacie. „Hai, Ada! Hai, Ada!” au fost suficiente să îi atragă atenția. M-a întrebat în germană câți ani are și apoi de unde vin. „Aus Rumänien” i-am răspuns mândră de germana mea. Și de-acolo am vorbit doar în românește. Am click-uit din prima și după întâlnirea noastră de miercuri, sâmbătă deja ne invitau la ei la un grătar, că stau la casă și foarte aproape de noi. Ne-am dus și ne-am cunoscut mai bine. Maria vine dintr-o familie cu multe probleme, a avut o copilărie urâtă, chinuitoare și grea. Nu intru în detalii, că nu transmit mai departe confidențele pe care mi le-a făcut. În schimb vă spun ce i-am spus și ei: o admir tare mult pentru faptul că nu și-a lăsat trecutul s-o definească, să îi aleagă calea în viață și că a învățat din greșelile părinților ei. Acum are o familie frumoasă: doi copii – un băiat și-o fată – un soț neamț care îi e mereu alături și o casă frumoasă pe care o ține curată și îngrijită. Are un job pe care l-a dobândit pentru că șeful ei i-a apreciat munca, un job de bugetar care se transmite din tată în fiu. Dar ea a reușit să rupă bariera asta și să devină un angajat model. Atât de model, că au pus-o chiar pe panourile publicitare. Despre soțul ei, deși limba  ne împiedică să comunicăm cum aș vrea eu, am mii de cuvinte de laudă, chiar dacă ne-am văzut doar de 3 ori până acum. I-a reparat mașina Sotzului, ne-a ajutat să ne cumpărăm mașină de spălat, s-a dus după ea și ne-a adus-o acasă pentru că noi nu mai aveam mașină, și azi vine cu mine pe la grădinițe să-mi ceară drepturile de cetățean care muncește și nu stă pe banii statului, deci mi se cuvine un loc pentru Ada mai mult decât celor care stau acasă. Eu sunt cam mută în fața ajutorului lui și nu doar pentru că germana mea se limitează la „vielen Dank” și alte propoziții simple agramate, ci pentru că mă uimește de fiecare dată luarea lui de atitudine când ar putea să-l doară în cot.

mamaliga_branza_smantana_maverick

Mbun și după introducerea asta, aflați că lui Andreas îi place de nu mai poate mămăliga cu brânză. Maria nu se pricepe să o facă, dar nu aruncăm cu roșii că mai cunoaștem noi pe cineva care nu știe să fiarbă ouăle fără ajutor. Așa că, vorbind de bucătăria românească, i-am aflat preferința pentru mămăliga autohtonă. Când ne-a adus mașina de spălat, le-am făcut un ceaun de mămăligă cu Balkan Käse – cea mai apropiată brânză de telemeaua noastră – și Creme Fraîche – cea mai apropiată de smântâna noastră țărănească, a ras farfuria și cred că ar mai fi cerut, dar probabil îi era rușine.

Ieri au fost iar la noi la mămăligă și or să mai vină, că aparent îmi iese bună.

sursa foto

16 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge