Munte, zăpadă, brândușe

Pentru al nu-mai-țin-minte-câtelea an la rând, mi-am petrecut Paștele la Baia Mare. Și, ca de fiecare dată, am căutat o bucățică nouă de Maramureș pe care n-am văzut-o. E drept n-am văzut și n-am fost încă cu mocănița, n-am fost nici la Ocna Șugatag, dar cred că-i lesne de înțeles de ce, mai ales acum. Dar e bine că a mai rămas ceva de văzut pentru că n-am întâlnit încă nici un județ care să aibă atâtea de oferit ca Maramureșul. Bine, nu că aș fi eu prea plimbată prin România, dar dacă n-am la cine să mă duc în Moldova, par exemple, cine știe când ajung acolo.

De data asta am revăzut Lacul Nistru, care e la fel de frumos și care, la fel ca data trecută, mi-a făcut o poftă nebună de-a ieși în natură cu cortul. Evident că pofta s-a pus în cui anul trecut, iar anul ăsta, nu mă văd prea curajoasă. Cert e că mi s-a strâns puțin sufletul de dorul excursiilor în natură cu prietenii, al grătarelor și-al poveștilor la focul de tabără, al trezirii cu noaptea în cap pentru a savura ceața lăsată peste vreun lac… Mi-e dor tare de asta și n-am nici o scuză, nici o explicație pentru faptul că n-am fost cu cortul de ani buni de zile. Nici nu vreau să număr câți au trecut.

O a două excursie a fost la barajul Firiza, ce păzește apa unui alt lac de lângă Baia Mare (multe lacuri s-au adunat acolo). Din păcate, barajul nu mai poate fi traversat de turiști și nici lacul admirat de pe partea cealaltă. Totuși, am descoperit un fost restaurant lăsat în paragină, pe care l-am fotografiat din toate unghiurile. Mi s-au părut interesanți stâlpii sculptați și m-a întristat rău ușa de termopan alb, trântită ca mucii-n fasole pe fațada frumoasei construcții de lemn.

După baraj ne-am îndreptat către al doilea obiectiv: stațiunea Izvoarele. M-am bucurat atât de tare de frumusețea peisajului, că nu mai știam încotro să mă uit să cuprind totul cu privirea. Zăpadă, munte, brazi, singurătate, brândușe, miros de natură, răcoare și, din nou, dor.

Las pozele să vă povestească mai multe, pentru că în vorbe nu pot pune frumusețea lor.

Voi ce-ați făcut de Paști?

10 Comments

  • Anca Balaban

    Dacă vreodată vei veni prin județul Bacău, mi-ar face plăcere să îți arăt peisajele frumoase și dealurile pline de locuri minunate.
    Noi de Paște am fost la bunici, am început să îi trag de limbă să îmi spună mai multe despre strămoșii mei.

  • Alina

    Sa incerci totusi Moldova, mai ales Bucovina…nu trebuie sa ai pe cineva acolo. Noi am fost la Vatra Dornei si de acolo am explorat tot ce se putea. Am facut si cateva excursii cu Bucovina Travel (mai mult pt ghid) 🙂

  • larisa

    Ce frumoase sunt pozele si se pare ca ati avut parte si de zapada. Eu ador locurile din Maramures, sper sa ajungem si noi din nou acolo. Cat despre Bucovina, iti recomand cu draga inima sa vizitezi zona, cred ca iti va placea (si nu spun asta doar pentru ca mama mea e de acolo). Eu iubesc Bucovina foarte mult si ma intorc mereu cu drag acolo.

  • Ioana

    Ce frumos! Am ajuns si eu in Maramures anul trecut, nu stiu ce mi-a luat atat. Ma bucur ca scrii si despre ce vizitezi in tara, nu doar despre excursiile in strainatate. Plus, ador pozele! Ce nu as da pentru putina zapada sa se mai bucure si catelusa mea macar un pic 🙂

    • Tomata

      pai as scrie mai mult daca as vizita mai mult, dar nu prea am drumuri inspre est, mai mult spre vest, peste granite :)) o sa remediez asta ca mi-au ramas muuuulte locuri nevazute pe care vreau sa le descopar.

  • Mihaela Damaceanu

    Noi am stat acasa, singurei, cam ciudat pentru Paste. Dupa masa, ne-am luat picioarele la spinare si am facut o plimbare la Sosea, ca de mult nu mai ne plimbasem pe Kiseleff. A fost placut, am facut cam o suta de fotografii si am admirat si magnolia despre care se spune ca este cea mai mare din Bucuresti. Frumoasa plimbarea voastra prin muntii inca inzapeziti, iar brandusele sunt unele din florile preferate ale primaverii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge