-
Despre tabere
Năvodari 1991 Terminasem clasa I, premiantă cu coroniță, deci se cuvenea să primesc o recompensă. Așa că ai mei m-au trimis în tabără la Năvodari pentru 12 zile, că așa erau taberele pe vremea aia. Dacă îmi aduc aminte a costat 2300 de lei și am primit banii sau o parte din ei de la străbunica mea. Am multe amintiri de-atunci, deși au trecut o grămadă de ani. De exemplu, îmi aduc aminte cum primeam de la învățătoare câte 100 de lei pe zi să ne luam ce voiam, dacă îi cheltuiam în prima parte a zilei, alții nu mai vedeam până a doua zi. Îmi amintesc de steagul alb…
-
My Point… And I Do Have One
Autor: Ellen DeGeners Titlu original: My Point… And I Do Have One Nationalitate: americanca Gen: umoristic, comedie Anul aparitiei: 1995 Nr. pagini: 224 (Bantam) Premii: #1 New York Times bestseller Ecranizare: nu Nota mea: 3/5 Am mai citit si: The Funny Thing Is… Nu țin minte exact momentul în care am „cunoscut-o” pe Ellen, dar știu că atunci când am aflat că ea e vocea lui Dory din Finding Nemo* îi auzisem deja numele. Am îndrăgit personajul (peștișorul, adică) și încet, înceht, prin diverse filmulețe, Ellen mi-a ajuns la suflet.
-
Surpriza de sâmbătă dimineață
Fetelor, asta-i pentru voi. De obicei nu fac de-astea, da’ tocmai am vazut clipul asta si ma gandeam ca v-ar placea sa-l vedeti si voi. 😀 Tipul e noua imagine a Calvin Klein. Va promit ca n-o sa va para rau 😀
-
Filmele de vineri
Weekendul trecut mi-am cam făcut de cap cu filmele, deci am ce scrie acuma 😛 Să purcedem: The Hunger Games (2012) – 4 **** Săptămâna asta nu am film de 5 stele, așa că cel mai bun văzut vinerea trecută e The Hunger Games. N-am citit cărțile, nici nu cred că le voi citi (cel puțin nu le-am pus pe lista de lecturi), dar, recunosc că filmul m-a făcut curioasă și abia aștept să văd ce se întâmplă în continuare. Să nu cumva să-mi stricați placerea :)) I-am dat doar 4 stele pentru că nu-mi place ideea de a ucide pentru distracție. Sau pentru a-i distra pe unii. Pur și…
-
Cele mai repin-uite poze (I)
Cu Pinterest-ul am o relație intermitentă. Când mă apucă holbatul la poze, apăi pierd ore în șir căutând, repin-uind mai departe, împărtășind cu lumea descoperirile. Apoi urmează o perioadă în care nici nu deschid Pinterestul. Acuma sunt într-o astfel de perioadă, da’ am scris postul ăsta pentru că mă miră numărul de persoane care dau mai departe o poză postată de mine acum ceva vreme. Ca și când cineva abia acuma o descoperă și dă șfară-n țară. Am avut surprize de-astea cu câteva dintre pozele pe care le-am repin-uit și eu la rândul meu. Să vi le arăt și vouă. Apropos, “a repin-ui” e același lucru cu a da share…
