The Details – Ia Genberg
De pe lista scurtă de la International Booker Prize 2024 am ales câteva cărți subțiri, parcă pentru a mă asigura că nu voi pierde timp mult dacă nu îmi vor plăcea. Însă surpriza a fost că am citit cel puțin două care m-au impresionat. Iar aceasta de față e până acum preferata de pe lista Bookerului din acest an, și spun asta pentru că mai vreau să citesc și Kairos, care a și câștigat.
The Details e o carte în care nu se întâmplă nimic. E făcută din amintiri și din evocarea a 4 persoane importante din viața naratoarei, despre care știm că e bolnavă și febra i-a adus în minte o carte pe care i-a dăruit-o una dintre fostele ei iubiri. Trei femei și un bărbat, personajele evocate de ea, sunt genul de oameni despre care merită să scrii pentru ca alții să afle despre ei.
Johanna e o prima iubire atât de fulgerătoare încât la o săptămână după ce s-au cunoscut, ambele femei și-au părăsit partenerii și s-au mutat împreună. O relație care s-a terminat la fel de abrupt cum a început.
She thought it was her duty to finish a book she’d started-just as she finished all her courses, papers, and projects. There was a deep-rooted sense of obedience in her, a kind of deference to the task at hand no matter how hopeless it might seem. She must have gotten that from her parents, from their creativity and unflappable dedication. In her view this commitment to completion allowed her to enter the future unencumbered, a way of maintaining what she called “a clean slate.” Life, in Johanna’s world, was lived in one direction, and that direction was forward, only forward. It’s how we differed from each other: I rarely completed anything big. The book stack on my nightstand always included one or two titles I’d abandoned midway through.
Apoi a fost Nikki, un personaj interesant și deosebit, care mie nu mi-a plăcut, însă cu care naratoarea a avut o relație de prietenie din care a învățat multe.
Ever since my friendship with Niki I think of the anecdote as a form of chronic illness that attaches itself to some people; that compulsion to tell everything in the shape of a story, to turn life into a formula meant to captivate, impress, upset, or inspire laughter.
Alejandro pare să exercite asupra ei aceleași forțe ca și Johanna, un magnetism pentru care nu caută explicații, însă a cărui natură duce la nepotrivire.
“A messy guy,” and this wasn’t in reference to the drugs but his way of coming and going, the way he’d disappear and then call from another town two days later, the way he’d show up much later than the agreed time, or much earlier, or not at all. He lived without plans and promises and without any sense of the future, he was afraid “the terrorism of the everyday, whereas I was helplessly attached to this everyday, the precise hours which pass in us with such care, the detailed plan for the aching miracle, which meant that the end to the story was perfectly visible from the start, a premise given in advance.
Birgitte, în urma unui eveniment traumatizant din adolescență, nu își mai găsește locul în lume. Vrea mereu să se piardă în peisaj, fără conflicte, însă zbuciumul interior, anxietatea cronică îi face existența foarte grea.
Like anyone with intense anxiety, she was perpetually floating toward the surface, consumed with keeping the world in place and looking out for potential dangers.
M-a cucerit melancolia și analiza în detalii mărunte a comportamentelor și a reacțiilor acestor oameni, disecarea interioarelor și exterioarelor lor pentru a le obține miezul. Și e remarcabil că a reușit nu doar să le găsească ci și să le pună în scris atât de frumos. Stilul e cel care m-a câștigat în carte, dincolo de personajele fascinante.