Despre tabere
Năvodari 1991
Terminasem clasa I, premiantă cu coroniță, deci se cuvenea să primesc o recompensă. Așa că ai mei m-au trimis în tabără la Năvodari pentru 12 zile, că așa erau taberele pe vremea aia. Dacă îmi aduc aminte a costat 2300 de lei și am primit banii sau o parte din ei de la străbunica mea. Am multe amintiri de-atunci, deși au trecut o grămadă de ani. De exemplu, îmi aduc aminte cum primeam de la învățătoare câte 100 de lei pe zi să ne luam ce voiam, dacă îi cheltuiam în prima parte a zilei, alții nu mai vedeam până a doua zi. Îmi amintesc de steagul alb și de cel albastru, de gimnastica de înviorare de pe plajă, de Radio Vacanța și de „Ma-ma-ma-ma Marea, Marea”, cântec pe care tare mi-aș dori să-l reascult, doar că nu știu nici cum se numește, nici cine îl cântă. Îmi aduc aminte de discoteca de pe terenul de fotbal și de sora unei colege care se dădea drept băiat și vrăjea fetele. Îmi mai aduc aminte de o furtună cu tunete și fulgere în care stăteam toate într-un singur pat, deși eram vreo 12 în cameră. Îmi aduc aminte cum după câteva zile, mama mea a venit la Năvodari pentru că învățătoarea nu se descurca cu părul meu lung până la fund. A venit să mă pieptene și să mă spele pe cap. :)) Țin minte ziua aia ca și când ar fi fost ieri. Făceam plantonul de dimineață cu o colegă și întâmplător am ieșit pe balcon să mai înlăturăm plictiseala. Nu mi-a venit să cred când am văzut-o pe mami aproape de pavilionul în care eram cazați noi – o scenă ca în filme, am zărit-o dintr-o grămada de oameni.
Năvodari 1993
Pentru că în clasa a II-a m-am puturoșit și n-am luat decât mențiunea I, n-am primit nici o vacanță. Așa că într-a treia, m-am chinuit de-am luat un premiu III și am fost din nou la mare. În tabăra asta au început deja să apară băieții. Nu mai eram doar clasa noastră cu învățătoarea, ci încă o învățătoare cu copiii dintr-o clasă mai mare. Adică cei ce terminaseră clasa a IV-a. Tabăra asta îmi va rămâne în memorie cu spectacolul de dans pe care l-am dat pe scena de la Năvodari. Pentru că făcusem dansuri moderne, niște tipe mai mari ca noi s-au gândit că ar fi mișto să ne pună să facem o coregrafie și să evoluăm pe scenă, în fața a o grămadă de oameni. Ne-am antrenat în fiecare zi și, în sfârșit a venit vremea să dansăm. Am fost tare fericită că a ieșit totul bine, dar nu-mi mai încăpeam în piele că avusesem și-un solo (așa-i spune și în dans?) și eram un fel de mică vedetă. 😛 Tot în cadrul spectacolului i-am văzut pe Gheorghe Gheorghiu și pe Mădălina Manole.
Săliște 1994
Eee, în clasa a IV-a luam din nou premiul I, așa că în anul ăla am fost în tabără la Săliște, lângă Sibiu. Stăteam și fete și băieți în niște barăci lungi și ne distram foarte tare că stăm toți împreună. Din tabăra asta îmi amintesc cum s-a îmbolnăvit o colegă și împreună cu alte 2 fetițe am ajutat-o pe doctoriță să-i scadă febra. Alergam neobosite la cișmeaua cu apă rece să îi udăm compresele, să ne facem utile și să o ajutăm pe Maria. Maria și-a revenit a doua zi și noi nu mai puteam de bucurie. Tot la Săliște am participat la un concurs de Miss, am câștigat locul II si-mi era foarte ciudă că Miss-a era o copilă care nu cred că era măcar la școală. Și mi s-a părut nedrept să concurăm fete din toate clasele și să ne facă o țâncă. :)) Învățătoarea mi-a dat cerceii ei cu clipsuri. Erau tip candelabru și eram îndrăgostită de ei, ăsta era motivul pentru care mi-a mai trecut din supărare când mă uitam în oglindă. A fost anul în care România bătea Argentina la Campionatul Mondial, meci pe care l-am văzut toți în sala de mese. În excursia făcută la Bâlea Lac am urcat atât de sus pe munte că am fost pedepsită pentru restul zilei, ceea ce însemna că n-am avut voie la discotecă. Îmi părea rău că nu pot merge, da’ tare mi-a plăcut să mă cațăr pe munte.
Poieni Strâmbu 1995/1996
Clasa a V-a, colegi noi, multă lume necunoscută. Dup-aia clasa a VI-a, același loc. Amintirile din acești doi ani îmi cam joacă feste. Nu mai prea știu ce când s-a petrecut, știu că deja începeau să-mi placă băieți. Știu că în 1996 s-a întâmplat primul sărut despre care v-am povestit aici, știu că am câștigat locul 2 la orientare turistică tot în anul acela și mai știu că singurul șah mat din viața mea i l-am dat unei copile de clasa I. :)) În rest… campionatul de volei la care am câștigat locul I, serile de la discotecă, alergarea prin ploaie în jurul cabanei, noaptea, pentru că am făcut gălăgie… sunt amintiri pe care nu le pot plasa în timp.
Cheile Nerei 1997
Nana – Lonely, DJ Bobo – It’s My Life, Puff Daddy – I’ll Be Missing You, Spice Girls – Wannabe, Blackstreet – No Diggity și multe multe altele urlau zilnic din camera noastră. Excursie la Lacul Dracului, drumeție pe cărări de munte, traversarea Nerei cu blugii pe mine, frigărui la foc de tabără și părul tuns scurt. Ah și-un iubit cu un an mai mic decât mine, plângăcios, dar foarte amorezat. I-am dat papucii când am ajuns acasă. Din cauza lui mi-am uitat aparatul foto în autocar și abia l-am recuperat după câteva săptămâni de la întoarcere.
Năvodari 1999
Din nou la Năvodari, de data asta cu o clasă care nu era a mea, dar cu prieteni adunați ba din fosta clasă de generală, ba cu prietene de la bloc, plus una bucata verișor. Nu pot spune că a fost o tabără memorabilă, știu că eram cam distrusă din cauza unei prime iubiri devastatoare și nici ăla de-mi plăcea acolo nu părea să fie curios de mine. După câțiva ani am aflat că era, dar se dădea la prietena mea doar că nu știa cum să mă abordeze pe mine. Auzi, eu inabordabila. :)) Multe seri petrecute la discotecă, multe râsete, dar nimic memorabil.
Costinești 2001
N-a fost o tabără propriu-zisă, dar a fost prima oară când ne-am format o gașcă și ne-am dus de capul nostru la Costinești. A fost superb, a fost exact cum trebuia să fie la 17 ani. Eram cu iubitul meu de-atunci, prima (și singura) ieșire împreună, ne iubeam de mama focului, ceea ce m-a transformat într-o geloasă fără pereche. Au fost și certuri și împăcări și lacrimi și alcool băut la durere – de unde și prima beție. Au fost jocuri de cărți, dansuri în discotecă, poză cu Animal X, concert Direcția 5 în Disco Tineretului, o zi întreagă de plajă când am vrut să furăm tot soarele de pe cer, prin urmare piele arsă că aproape am dormit în fund de usturime. Am poze și retrăiesc fiecare moment de fiecare dată când mă uit la ele. Au trecut aproape 12 ani de atunci și mie îmi pare că n-au trecut decât câteva luni…
23 Comments
Iuliana
Vaiii…ce temă faină! Năvodari…prin clasa a VI-a, îndrăgosteală. El care era in clasa a VII-a. Suferinţă, ahhh… Ne-am regăsit când am intrat la liceu, el era a X-a şi era…mic de statură şi urât :))
demo
sigh..imi plac si ma intristeaza deopotriva pozele din “tinerete”
timpul asta trece prea repede.
lala
din pacate nu prea am amintiri de genul acesta….dar ma “hranesc” cu ale tale! foarte frumos 🙂
Sonia
Năvodari… Eram clasa a 9-a. Îmi amintesc şi eu de dormitoarele cu 12 paturi, de discotecă şi de steagurile alb şi albastru. Îmi mai amintesc şi de tipul pe motocicletă care se plimba toată ziua pe malul mării ca să se asigure că totul e în regulă. Şi de cel de la bucătărie cu bască de pionier care se ocupa să felieze pâinea. Pot să spun că tabăra aia a fost importantă pentru felul cum a decurs viaţa mea. Pentru că locuiam aproape de Bucureşti era de presupus că voi merge la facultate acolo. Băiatul pe care l-am cunoscut la Năvodari m-a făcut să aleg Braşovul.
cotos
La Navodari. Been there done that :)) Acolo am avut prima iubita…Primul meu contact cu marea..Asta se intampla in 96..Ce vremuri :))
Andreea
uf, cat bine mi-ai facut cu postarea asta :). mi-am amintit de toate taberele de la navodari, costinesti, eforie si de toate “dramele” pe care le-ai mentionat si tu. face bine cateodate un boost de melancolie…
frmshk
Interesant să vezi cum se dezvoltă un copil până ajunge așa, o femeie matură, frumoasă, ca tine.
La mine ar fi simplu de abordat subiectul ăsta. N-am fost niciodată în vreo tabără. Singura ieșire în grup a fost excursia din clasa a șaptea, la mănăstirile din Moldova. Da, a fost cel puțin memorabil. 🙂
diana
Ale tineretii valuri…
M-ai binedispus azi! Merci!
Anda
Din pacate eu n-am fost niciodata intr-o tabara. Insa amintirile tale ma fac si pe mine sa-mi amintesc de acele vremuri 🙂
Andrada
Ma-ma-ma-ma Maaareeea, Maaaarea
marea vacanta mare
in apa si la soare
sa tot stai o vara intreaga la Marea, Maaaarea Neagra
Tomata
Daaaa, cine o canta?? 🙂
vienela
Ai mei nu m-au lasat decat intr-o tabara, si aia de PTAP. :)) Se temeau sa nu patesc ceva, spuneau mereu ca in tabere profesorii se imbata si uita de copii… Din acelasi motiv (teama de a nu pati ceva) nu mi-au cumparat nici bicicleta. Dar am adunat din acea tabara amintiri cat pentru o viata. :))
O Oană
Ce amintiri frumoase ai 🙂 Mie mi-e ciudă că n-am fost deloc în tabără, niciodată, doar în excursii mai micuțe. Și ce ciudă îmi era pe colegii care mergeau la mare :)) Nici nu mai știu de ce n-am fost, nu că n-aș fi avut voie, cred că eram eu prea leneșă ca să mă descurc singură.
ady
prima tabara- la 4 ani, 1984 la mare, probabil navodari. nici acum nu inteleg cum m-a lasat maica-mea. (daca va uitati in dex, la definitia cuvantului “panica” veti gasi poza ei). am racit si nu aveam voie sa intru in apa. iar seara, cand educatoarea punea diafilme, ori din cauza de contagiune, ori din alte motive, nu stateam cu toti ceilalti copii, toti “calare” pe educatoare. asta e sentimentul cel mai pregnant din tabara aia- de excludere. foarte naspa.
dupa-aia, ai mei fiind cadre didactice, au organizat mereu tabere. colegii mei sustin ca alea nu-s tabere, ci concedii cu parintii, dar stateam numa’ in dormitoarele copiilor, aveam proprii nostrii bani de buzunar, bagajele ni le faceam singuri (folosesc pluralul din motive de frate mai mic), iar ai mei aveau grija de noi exact in masura in care aveau grija de restul copiilor. (incercam sa supraveghez ce-mi iesea pe gura in legatura cu ceea ce se intampla noapte in dormitorul fetelor; recunosc spasit ca nu-mi iesea intotdeauna).
vara lui ’89, bucshoaia, undeva prin nordul moldovei. o excursie facuta pe jos de la tabara pana la manastirea voronet (absolut cumplit), un tata nevoit sa ne cumpere sandale pentru ca tenesii cumparati cu 1,5 luni inainte ramasesera mici si o poza absolut dementiala cu noi doi dormind pe geamantan in gara, pentru ca in ultima zi, ne-au dat afara pe la 10 seara si trenul era la 3 dimineata.
1991, cerbul, pe undeva prin dambovita: invatatoarea care a fost intepata de albine de vreo 3 ori in prima ora petrecuta acolo (nici nu ne cazasem), execursia la lacul zanoaga, discoteca de seara.
dupa se amesteca, la un moment dat au fost in 3 ani consecutiv 3 tabere cu nume apropiate: bradet, bradisor si inca ceva tot cu radacina in brad. excursii, discoteci, drumetii-astea imi lipsesc cel mai mult.
soferul de autobuz (in anul ala chestia aia pe roti nici nu merita numele de autocar; plecam cu autocar de la noi din oras; dupa-aia nu mai trebuia sa cautam transport pentru excursii) care a declarat “domn, profesor, am batut toti muntii, n-am vazut in viata mea atat din tara asta, ca in astea 10 zile”. bun sofer, buna masina. nu ne-a lasat pe jos pe niciun coclaur, soferul n-a comentat niciodata ca e panta prea abrupta, drumul prea intortocheat sau cei cca 50 de pustani din spate prea galagiosi
2000-soferul care ne punea sa ne stergem pe picioare inainte sa ne suim in pasina lui, si care a urcat serpentinele spre paltinis cu frana de mana trasa numa’ el stie din ce motiv. dupa-aia urla ca i-am stricat masina. i s-a spus ca e tabara la munte. nu stiu ce intelegea el prin munte. (probabil olanesti-calimanesti-caciulata; sunt din sud; pe la mine p-acasa, acolo se duc oamenii “la munte”).
CristinaMM
frumoase amintirile tale…la cat mai multe, indiferent de loc, persoane…
din pacate pentru mine in tabere nu am fost niciodata, doar excursii…
Roxana
Poza de la Poieni Strambu: Tu, Raluca Olar, Vali Dumitru si EU?? Daca nu sunt eu, seamana foarte bine cu mine (cea in alb/albastru, din dreapta).
Te pup!
Roxana – verisoara lui Raluca Jeler 🙂
Tomata
Roxanaaaa, ce mai faci? 🙂 nici n-am stitut ca-mi citesti blogul 😛 da, tu esti cea de langa Raluca 🙂
Roxana
Deci aia e vara-mea cu ochelarii rotunzi? 😀 Cea cu parul scurt de langa, era de la mine din clasa daca nu ma indoiesc, amandoua suntem in alb/albastru. Mi-ai facut ziua cand am vazut pozele si descrierea de la fiecare tabara – am fost in multe locuri impreuna 🙂 Ce vremuri!!
Tomata
da, da. e Raluca cu ochelarii rotunzi de fapt, acuma ca ma uit mai bine, ai dreptate, tu esti cea cu parul lung, desfacut 🙂 ce mai faci, pe unde esti? tot in Canada?
Roxana
Da, tot aici, luna asta am facut 15 ani deja, nu-mi vine sa cred! Iti citesc blog-ul ocazional, imi place, dar post-ul asta caught my eye 🙂
Emilian
Buna, Andreea! Nu iti citesc de mult timp articolele de pe blog, dar pot spune ca mi-ai ajuns la suflet cu modul in care povestesti. Sa iti dea Dumnezeu sanatate si sa ramai la fel! 🙂
Tomata
multumesc, asemenea si tie.
Adrian
OHHHHH tabára de la Návodari, am fost de 3 ori consecutiv : 1981, 82, 83 odatá in Cuttezátorii si de douá ori in Delfinul ! Era minunat !Soare, plajá, fuga cáte 15 minute in apá, apoi afará pe plajá , si intra cealaltá tabárá !
Ce vremuri minunate, fárá gánduri de licean adolescent …..
Seara Discotecá , si live music cu Clorom Codlea sau formatia Castelani din Carei !