veti fi mereu cu mine
-
La „aniversare”
M-am tot gândit cum să scriu articolul ăsta. La fel ca de multe ori, sub formă de scrisoare sau… ceva nou, o colecție de amintiri. Am încercat cu amintirile, dar blocându-le atâta timp și de atâtea ori, nu-mi mai iese. Îmi aduc aminte frânturi din cei 26 de ani petrecuți cu tatăl meu, însă îi aud vocea și râsul la fel de clar ca și când nu s-ar fi stins niciodată. Îmi trec prin minte flash-uri, ca niște poze, îl pot plasa în timp și spațiu, îi recunosc îmbrăcămitea, motivele și chiar și ce spune. Dar totul e atât de scurt că nu pot lega de flash-urile astea dialoguri întregi,…
-
Un an cât 5
Un an. Atât a trecut de la trecerea în neființă a mamei mele. Am ales special formularea asta pentru că pe 25 februarie 2014, exact lucrul ăsta s-a întâmplat: a trecut în neființă. De murit, sufletul ei, esența ei, tot ce a fost ea, a murit cu mai mulți ani în urmă, pic cu pic în ultimii 6 ani. Boala a furat câte un strop din firea ei cu fiecare minut în care îi mânca neuronii și-i chircea creierul. Nu mai era mama mea, așa cum o știam, încă de dinainte să moară tatăl meu. Nu mai era mama căreia puteam să-i cer un sfat, care mă putea alina când…
-
Secunde de trecut în prezent
Cu fiecare articol și documentar despre creierul uman peste care dau, mă conving tot mai mult că nimic pe lumea asta nu e mai complex decât el. Nici măcar universul, nici legile lui. Iar când se întâmplă uneori să-mi aducă aminte de asta propriul meu creier, mă înfricoșează faptul că nimeni nu reușește să-i înțeleagă și să-i descifreze toate misterele. Poate viețile noastre ar fi mai frumoase dacă creierul s-ar lăsa descoperit puțin mai mult. Sau, cine știe? Poate lucrurile ar fi mai urâte.
-
Eliberarea mea în dar
I finally let him go. Aș spune-o în română, dar oricât m-aș strădui, tot n-aș găsi o traducere care să exprime toată încărcătura pe care o poartă în ea expresia asta în engleză. Mă gândesc la ea de fiecare dată când o aud prin filme, seriale sau melodii. Aduce eliberare, împăcare și resemnare, dar îmi plac mai mult primele două.
-
Fără ea de ziua ei
Cred că de când m-am născut şi până voi muri, 1 Iunie va fi în primul rând ziua mamei mele şi abia apoi a copilului. De când am început să înţeleg că aceste două evenimente coincid, am pus pe planul doi faptul că lumea întreagă sărbătorea copiii, pentru că eu o sărbătoream în primul rând pe ea. Veşnicul copil, care numai o copilărie fericită n-a avut. A încercat şi mi-a dat mie una, atât de frumoasă cum a ştiut ea.
