Am scris de nu știu câte ori pe blogul ăsta despre faptul că-s prăpăstioasă și uneori excesiv de precaută. Chiar de curând am făcut-o. Nu-mi place să mă ia viața prin surprindere decât dacă are surprize frumoase pentru mine. Pentru cele urâte și neplăcute îmi place să mă pregătesc. Pentru ce ține de sănătatea mea, sunt cât de cât liniștită. Sunt asigurată în caz de accidente, în caz de invaliditate permanentă din accident, în caz de intervenție chirurgicală din îmbolnăvire sau accident  dar și în caz de afecțiuni grave (Alzheimer). Plătesc o sumă fixă în fiecare lună, iar o dată pe an, la aniversare, o renegociez. Pot să o măresc…

Și ce dacă sezonul nunților s-a încheiat? Despre mirese și rochii și petreceri se poate vorbi la nesfârșit. Și la anul începe nebunia din nou, așa că parcă niciodată nu poți vorbi de ajuns. Cunosc cel puțin o viitoare mireasă care numai despre asta vorbește și îmi pot închipui câtă nerăbdare se ascunde în ea până la ziua cea mare. Trecând prin toți pașii organizării nunții proprii, la un an distanță îmi e foarte ușor să vorbesc despre ea. Bine, și atunci îmi era, că pregătirea nunții n-a fost nicicând o corvoadă pentru mine și nu m-am stresat cu aproape nimic. De departe, cea mai frumoasă parte a fost alegerea…