#TMBrandsTour: Cramele Recaș și Timișoreana

Sunt puțin în întârziere cu relatările de la turul brandurilor timișorene, dar am scuze bune: lipsa de timp, ziua de duminică alocată cărților și lansarea noii teme. Acuma că m-am liniștit, pot continua cu poveștile despre ce-am văzut la Cramele Recaș și la Fabrica de Bere Timișoreana. Totul e să  mă ajute memoria că din multitudinea de informații pe care am primit-o, timpul a șters câteva chiar în timp ce erau „pe țeavă”.

Reiau povestea de la Crame, care sunt într-adevăr de poveste. Știam câte ceva de la cei care au fost anul trecut și care au vorbit despre ce-i acolo doar la superlativ. Eram nerăbdătoare să văd cu ochii mei despre ce vorbeau. Am văzut ceva ce nu pare a fi românesc și dacă mă gândesc că toți consultanții sunt specialiști aduși din Olanda, Spania și Africa de Sud nu-s prea departe de adevăr. DAR, și e un dar așa mare, cu majuscule, angajații români sunt la fel de prețioși ca și consultanții străini. Ar trebui să-l cunoașteți pe dl. Marius și pe Codruța ca să înțelegeți.

dl. Marius și dl. Philip

Ar trebui să-l ascultați pe dl. Marius cum vorbește despre vinuri, cum le aseamănă cu oamenii care îți intră în viață, fie pe nesimțite, fie dau buzna, fie te fac să îi inviți în casa ta. Astea sunt exact cuvintele dumnealui. Să-l ascultați vorbind despre vinurile Sole și Selene, despre metaforele în care le îmbracă, despre comparația cu luna și cu soarele. Să-i simțiți pasiunea în cuvinte și dragostea pentru meseria pe care o face. Ne-a povestit timp de câteva zeci de minute și printre vinurile degustate, i-am sorbit și poveștile despre producția de vin, despre strategia culegerii strugurilor, despre premiile câștigate de Cramele Recaș de-a lungul anilor și despre investițiile făcute în calitate. Despre deschiderea față de public și despre ușile care le sunt mereu deschise vizitatorilor, despre tradiții și despre autodepășire. Așa cum am scris și în cartea de oaspeți, pentru mine, vizita la Crame n-a fost o simplă experiență, a fost o lecție de viață, o lecție despre pasiunea pentru ce faci, despre rezultatele muncii din greu, dar și despre credința și ambiția că poți reuși.

Turul a constat în vizita viilor unde am văzut șiruri întregi de viță de vie proaspăt înmugurite. Spectaculos e abia peste câteva săptămâni când vița înflorește și se spune că miroase divin. Ce ne-a mirat a fost lipsa gardurilor împotriva hoților și libertatea străinilor de a intra în vie. Ni s-a explicat că după ce s-a furut tot ce se putea fura, au investit mai mult în protecție, au scos gardurile ghimpate și au angajat paznici. Au colaborat cu poliția locală, au întărit paza și furturile s-au redus cu 99%.

Deși nu-i foarte ieftină, o vizită la Cramele Recaș ar fi un cadou extraordinar pentru tată, soț, iubit sau pentru un prieten. De la cele mai sofisticate mâncăruri și până la cele mai elegante vinuri, treci printr-o serie de senzații pe care nu le poți încerca în altă parte. I-am cumpărat deja cadou Sotzului de ziua lui, dar o să țin minte pentru anul viitor.

La Fabrica de Bere Timișoreana am aflat treburi despre cum se fabrică altă licoare îndrăgită de toată lumea. Din păcate, n-am reținut foarte multe despre procesul de fabricație pentru că aproape în toate încăperile în care am fost era o gălăgie destul de mare, cantitatea de informație foarte mare și, în plus, am stat foarte mult pe loc, nevăzând foarte bine cum se întâmplă toate. Pentru siguranța noastră a trebuit să stăm mereu grupați, să nu atingem, să nu ne aplecăm peste te miri ce, să nu apăsam pe butoane, să nu ne apropiem prea mult de cazane sau mașini. Am înțeles măsurile de protecție din sălile cazanelor fierbinți, dar n-am înțeles de ce la faza de ambalare a trebuit să privim de la distanță, deși toate mașinile erau protejate de plexiglas transparent.

Fabrica de bere din Timișoara e cea mai veche din țară și ne mândrim cu asta la fel ca și cu alte premiere ale orașului. Am fost impresionată de mărimea ei, de tot ce-am văzut înăuntru, dar și de automatizarea procesului. N-am văzut foarte mulți oameni pe unde ne-am plimbat, însă am văzut în fiecare încăpere pe cineva în spatele unui monitor care supraveghea cote, numere și niveluri. Am văzut și acolo oameni pasionați de meseria lor, un domn ne arătase o doză de Timișoreana veche de câțiva ani și care povestea cu entuziasm despre cum a început totul.

Am aflat că fabrica nu produce numai bere Timișoreana, ci toate felurile care se văd în poza de mai jos.

Deși am pierdut mult din informația primită, mi-a plăcut la Timișoreana și mă bazez pe faptul că atunci când voi avea nevoie să știu ceva, îmi va reveni memoria. Acum îmi mai amintesc doar că pentru a obține berea brună, malțul se prăjește mai tare, iar hameiul vine în formă comprimată.

Mulțumesc pentru invitație și mă bucur că am reușit să particip anul ăsta.