advertoriale
-
Ia-mă în brațe
Ada nu este un copil care să cerșească atenție, care să vrea doar în brațe sau care să plângă imediat cum plec de lângă ea. Cu toate acestea, când e luată în brațe e destul de drăgăstoasă, ne mângâie pe față cu mânuțele ei pline de salivă, râde cu toate gingiile pe afară și ne apucă de obraji ca și când acum-acum ne trage un pusi. Doar că nu știe încă să facă asta, dar noi așteptăm momentul cu mare emoție. De fapt, dacă ne-ar auzi cineva ce pretenții are fiecare de la ea, ar zice că suferim de lipsă de afecțiune și eu și Sotzu’. El îi cere aproape…
-
Huggies Elite Soft: video review
După ce-am folosit noile scutece Huggies Elite Soft, cu greu voi cumpăra altceva pentru Ada. Dar mai multe despre ele aflați în clipul de mai jos. Vă invit să le testați și să-mi spuneți dacă n-am dreptate. 😉
-
El a decis sa bea, iar eu voi muri din cauza lui
Acum mulți ani circula pe mail o scrisoare înduioșătoare menită să atragă atenția asupra consumului de alcool printre adolescenți. Nu cred că există cineva care să nu fi primit mailul ăla în care o fată îi scrie mamei ei și îi spune că i-a ascultat sfatul de a nu bea când urma să conducă, dar că din cauza unui alt băiat care a băut înainte de a se urca la volan, ea era întinsă pe asfalt, într-o baltă de sânge și-i auzea pe medici spunând că, probabil, nu va supraviețui. Dacă nu știți despre ce scrisoare vorbesc, o găsiți aici. E cutremurătoare. Și e și mai cutremurător, ca mamă, să…
-
Am făcut niște eclere și mă laud cu asta
Dacă urmariți pagina de Facebook a blogului, probabil ați văzut poza cu cutia de eclere pe care m-a provocat Dr. Oetker să le fac. Nu doar m-am lăudat cu poza, chiar am acceptat provocarea și m-am pus să fac eclere. Și m-am și filmat în timpul ăsta și, vai de capul meu, ce experiență a fost asta. Îmi e foarte clar: n-aș fi putut fi actriță și nici de pus pe ecran/monitor în fața oamenilor n-am stofă. Apropos, știu cum să pronunț Dr. Oetker în germană, dar camera a scos din gura mea un Dr. Etker. 🙁 Partea bună e că eclerele au ieșit foarte bune, lăsând tracul meu la…
-
Ce fel de babă sau moș îți dorești să fii?
Prin 2010, scriam un articol foarte optimist despre cum mă văd la pensie. De atunci au trecut 5 ani și multe, prea multe (mi) s-au întâmplat și recunosc că am mai pierdut din optimismul ăsta. Iar în lumina umbra ultimelor evenimente e chiar un act de optimism să te gândești la o bătrânețe frumoasă. Dar haideți să-l facem împreună. Unul din punctele de pe lista mea din 2010 era ăsta: Aş călători, dacă pensia mi-ar permite şi n-ar trebui să o dau pe toată pe medicamente. Cred că la orice întrebare legată de timp liber aș putea da un răspuns care să conțină cuvântul „călătorie” în el. Doar că știm…
