Vă previn că acesta va fi un articol dezlânat, în care voi sări de la una la alta lăsând gândurile să-mi curgă anapoda pentru că-i o zi în care gândesc cu sufletul, nu cu capul. Am citit ieri un articol de-al Ancăi, articol în care m-am regăsit poate și pentru că Anca s-a gândit și la mine când l-a scris. Vorbește despre visuri, dar mai ales despre îndeplinirea lor. Despre a lăsa totul în urmă și de a înfrânge teama pentru un ideal. Orice început conține în el, pe lângă entuziasm, și o doză de frică. Frica de necunoscut, mai precis. Cred că trebuie să-ți dorești atât de tare ceva…

I didn’t know I was pregnant era o emisiune la care nu m-am uitat niciodată, dar și din promo-uri îmi venea greu să cred că poți ajunge să naști și să nu fi știut niciodată că ai un copil în tine. Acum, după ce-am fost și eu gravidă, cu atât mai puțin îmi vine să cred așa ceva. Anyway, am început cu o comparație, pentru că și eu aș putea spune că „nu știam că sunt creață”. Bine, sunt deja la al doilea moment de genul, adică am și memoria scurtă. Mama mea m-a învățat când eram mică (și-aveam o coamă până peste fund) că după ce mă spăla pe…

M-am împotrivit Instagramului și l-am privit de sus o foarte lungă perioadă de timp. De la întrebări de genul „De ce mai avem nevoie de ÎNCĂ o rețea socială când există deja Facebook-ul care le înglobează pe toate?” până la ideea că doar hipsterii „se dau” pe Instagram, am găsit tot felul de pretexte și motive să îl (o?) desconsider. Doar că m-am dat pe brazdă inspirată fiind de BestiaCreață, Oana pe numele ei, care, mutată la Amsterdam, pune acolo toate pozele pe care le face. Și face poze frumoase, mai ales câinilor pe care îi întâlnește în plimbările ei. La Berlin sunt o grămadă de lucruri de pozat și…