Fără nici un singur dor

Mi-a urat ieri cineva, de ziua mea, să mi se îndeplinească tot ce mi-am planificat. Mi-a plăcut urarea, dar mi-a dat de gândit.

Nu mai am nici o dorință. Nimic spre care să tind, nimic pentru ce să lupt, nimic ce să aștept cu nerăbdare. Acum ceva timp aș fi spus că ăsta-i cel mai trist lucru din lume, să nu îți mai dorești nimic. Acum, când am tot ce îmi doresc, sunt împăcată, sunt fericită și mi-e bine să mă odihnesc de la îndeplinit dorințe. Să savurez bucuria de a avea o familie așa cum nici n-am visat, de a avea un copil sănătos, superb, dulce, fericit, vesel, de a avea un soț bun, cald, blând, mereu lângă mine, de a trăi într-un oraș pe care îl iubesc și pe care încă nu îndrăznesc să îl numesc „al meu”, deși simt asta din ce în ce mai puternic. Sunt unde trebuie să fiu și am tot ce mi-am dorit să am. De ce să cer mai mult?

Nu mă mai încearcă dorurile de ducă, nu mai tânjesc după alte locuri, altă viață, alte oportunități, nu mai râvnesc la ce au alții. Am tot. Sunt bine. Sunt recunoscătoare. Sunt fericită.

41 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *