Suma mea de paradoxuri
Pentru că în ultima vreme m-am surprins de multe ori mirându-mă de paradoxurile care mă caracterizează, am zis să le pun și pe „hârtie”, că sigur mai au și alții și se identifică.
De exemplu… dacă de obicei îmi sare țandăra din orice, la volan sunt cea mai calmă persoană, cea mai permisivă, cea mai indulgență și cea mai iertătoare. Mă mir, pentru că traficul e locul în care și cel mai calm om se poate transforma într-un nebun scăpat de la ospiciu. Doar că, aparent, eu nu.
Apoi… când mă doare capul de la o migrenă neiertătoare, zac în pat de zici că m-au operat pe creier. Dar dacă se pune problema să rezolv o durere cu o operație, nici nu clipesc și mă programez. Și aia e o durere mult mai mare, cu mai multe riscuri, dar dacă mă scapă de mai multe dureri mici, tăie-mă și fă-mă bine.
Nu sunt autodidactă. Nu-mi place să citesc de una singură să învăț să fac ceva. Nu îmi place să nu mă evalueze cineva pentru că singură nu știu să mă autoevaluez și n-am întotdeauna încredere în părerea mea despre mine. Pe de altă parte, iau foc când cineva mă trimite la cărți de parenting sau când îmi dă sfaturi de cum va trebui să-mi cresc copilul.
Deși prin casă sunt ca o caracatiță și jonglez câteodată cu mâncarea pentru 4 oale de pe aragaz și o tavă în cuptor, nu mă pune să scriu ceva când trăncănești lângă mine sau când merge televizorul. Bine, nu știu dacă astea două intră în aceeași categorie, dar cred că și scrisul cu zgomot de fond e tot un fel de multi-tasking. Sau nu e?
Doar de astea mi-am amintit acuma, la foc rapid, dar completez dacă-mi mai vin și altele. Rândul vostru.
Mă pot concentra la 15 adolescenți deodată la oră, pot răspunde oricui, oricând, oriunde, dar nu pot purta nici cea mai banală conversație atunci când gătesc. Nu pot. N-am cum. Nici dacă mă întrebi ce anotimp e nu pot răspunde dacă fac ceva în bucătărie sau dacă amestec într-o oală :))
Sunt extraordinar de organizata, excesiv chiar, totul la liniuta si la program DAR: niciodata nu stiu unde mi-e cardul, posibil in geanta, in buzunarul blugilor din masina de spalat, in alta geaca, intre hartii; nu pot cobori din masina fara sa imi cada telefonul – daca nu cade pe jos si scapa, garantat inainte mi-a cazut prin masina.
De aici si faze amuzante, avusesem o cadere urata de calciu si eram la spital, imi puneau o perfuzie. Intinsa acolo, mi-a cazut geanta. Evident oamenii s-au speriat si au venit imediat. Mai stau eu 10 minute, poc telefonul din buzunar. Iar au venit. A treia oara, cand incercam sa imi aranjez perna, mi-a cazut revista. Aud de data asta din spatele panoului: “Of, iar i-a cazut ceva?” :))
Acasa am ordine si curatenie, fiecare lucru isi are locul lui. La birou, cateodata ii debandada maxima.
Desi am grija ce mananc, cat mananc, beau multe lichide, imi pun sare cam multa in mancare, ceea ce nu este ok.
Desi mi se pare ca freza/aranjatul parului schimba foarte mult o persoana si o face sa arate bine, eu mai tot timpul sunt cu parul prins si mai pun si agrafe sa stea bine strans…asa ciuda imi este.
Cam astea imi vin acum in minte.
Trebuie sa fii berbec sau leu,si daca esti unul dintre ele ar exista o explicatie,controlul asupra situatiei.Ma regasesc in ceea ce scrii, o energie canalizata pozitiv instinctiv dar care epuizeaza de multe ori.
Urasc lifturile, dar de fiecare data cand sunt trepte prea multe de urcat nu mai am nici o reactie claustrofoba.
Beau tone de ceai cand sunt bolnava, desi altfel nu pun gura decat pe cel verde.
Sunt o fiinta extrem de calma, de intelegatoare si de linistita, dar daca imi spune cineva cum sa ii dau baiatului de mancare sau ce sa-i fac sa creasca mai “bine” s-ar putea sa nu ma recunoasca. Ce iese din gura mea prapad face.
Tin minte multe lucruri in detaliu, dar totusi nu uit sa am la mine agenda.
Si desi am o memorie buna nu am invatat decat un numar de telefon, al meu, care are o combinatie fantastic de usoara. Altele nu-mi intra in cap si pace.
Cam astea sunt ale mele si sincera sa fiu nu le-as inlocui cu altele.
:)) Asa mi se intampla si mie. In bucatarie sunt destul de concentrata si nu imi place ca cineva sa stea langa mine cand imi desfasor activitatea. Dar cei de langa mine s-au obisnuit si respecta lucrul acesta si le multumesc.