Mi-a urat ieri cineva, de ziua mea, să mi se îndeplinească tot ce mi-am planificat. Mi-a plăcut urarea, dar mi-a dat de gândit. Nu mai am nici o dorință. Nimic spre care să tind, nimic pentru ce să lupt, nimic ce să aștept cu nerăbdare. Acum ceva timp aș fi spus că ăsta-i cel mai trist lucru din lume, să nu îți mai dorești nimic. Acum, când am tot ce îmi doresc, sunt împăcată, sunt fericită și mi-e bine să mă odihnesc de la îndeplinit dorințe. Să savurez bucuria de a avea o familie așa cum nici n-am visat, de a avea un copil sănătos, superb, dulce, fericit, vesel, de…

Logic: pe 1 a venit octombrie, pe 30 s-a dus septembrie. Dar când s-a întâmplat asta dacă ne luăm după relativitatea timpului? În Berlin la mijlocul lui septembrie a fost o săptămână plină cu câte 30 de grade. M-am bronzat cu teniși și-am asudat de-am leșinat în blugi negri. Sâmbătă a fost prima zi cu ploaie și cu frunze moarte pe jos. Sigur erau moarte de câteva zile, dar eu atunci am avut timp să le văd. Săptămâna trecută am văzut și castanele căzute de la locul lor, dar era prea cald ca să dau vina pe toamnă. În plus, completau așa frumos tabloul dintre Dom și Muzee, pe fundalul…

Hai să mai scriu și ceva personal, că v-am amețit cu cărți, scriitori și festivaluri, și după statistici, îmi pare că nu interesează pe toată lumea. Dar asta e, blogul ăsta e, în primul rând, al meu. De două săptămâni nu mai am timp. Nu mai am timp de frecat menta, nu mai am timp de pierdut, nu mai am timp să dorm. Ce am în schimb? Un job. Da, mi-am găsit de lucru. Un mini job, de fapt, care e mai mult voluntariat din punct de vedere financiar, dar da, am un job de 4 ore pe care îl fac cu mare drag, deși mă stoarce un pic de…

Am fost întrebată, răspund. Trezirea se dă în fiecare zi între 7 și 8 de către știm cu toții cine. Că alarma mai sună doar când trebuie să-l duc pe Sotz la aeroport. De multe ori, dacă îmi e foarte, foarte somn, mai dorm un pic cu un ochi deschis, astfel încât să știu că Ada fie caută în dulap, fie în sertare, fie se joacă cu dozele de lapte praf goale, fie cu jucăriile ei, fie chinuie câinele, fie se joacă cu fermoarele unei valize goale care așteaptă să fie dusă în pivniță. Și pentru că e foarte ocupată de dimineață, am înlăturat orice obiect pe care îl poate…

Săptămâna trecută am început să prezint pe pagina de Facebook, blogurile din blogroll-ul meu, în care aș adăuga, de fapt toate blogurile din feedly că tare dragi îmi sunt. Și m-am reapucat de citit (sper să nu mă las iar), așa că parcă și pofta de scris revine. În fine, nu despre asta voiam să scriu, dar aveam nevoie de o introducere. Așa, și cum prezentam eu blogul Denisei, am pomenit într-o doară de primul meu blog de pe blogspot, care, așa cum Denisa își aduce aminte fără Google, se numea Hellene-a-piece-of-me (.blogspot.com) – da, pe vremea aia nu știam că linkurile tre’ sa fie scurte și ușor de ținut…