io, io şi iarăşi io
-
De fapt am 34 de ani
Un text foarte frumos de-al lui Makavelis m-a pus pe gânduri şi sub formă de leapşă am preluat ideea pentru a o adapta trăirilor mele. Ce vârstă am putea da de înteles că avem dacă nu ne-am uita în buletin? Danuţ îmi cerea azi să definesc vârsta. Cum i-am zis şi lui, vârsta nu se poate defini, ea se simte. DAR, [asta e un DAR mare de tot] chiar dacă ai apucăturile unuia de 3 ani, odată ce ai depaşit majoratul e imperios necesar sa te comporţi ca un adult. Să cauţi în orice moment al vieţii tale să iei decizia care răneşte cel mai puţin. Chiar dacă în mai…
-
Top 10 chestii care nu-mi plac
Mie nu-mi plac multe lucruri. Atât de multe că un top 10 al lor nu e de ajuns. Există şanse ca leapşa asta să aibă o continuare în viitorul apropiat sau îndepărtat. Nu mai bat campii aiurea că vorba lungă săracia omului. Eu sunt oricum săracă acuma, deci: [ordinea este întâmplatoare, că aproape toate mă enervează cam la fel] 1. [de fapt asta o să rămană pe locul 1 orice ar fi] URĂSC întarziaţii. Nu suport să aştept după cineva nici 5 minute. Efectiv simt cum mi se ridică tensiunea. Am in jurul meu oameni care întârzie frecvent şi oricât de dragi îmi sunt în rest, în momentele alea i-aş…
-
S-a încheiat un capitol din viaţa mea
Acum 2 ani şi jumătate mă plimbam pe la interviuri ca şi când aş fi avut un iubit si m-aş fi întâlnit cu el. Cam vreo 2 luni am umblat din firmă în firmă şi fie nu-mi conveneau condiţiile, fie nu mai reveneau cu un telefon. Pana când am ajuns în clădirea CEC-ului, aia mare de pe Torontalului la un test. Seara la 6, când te întorci de la spital, după ce tatăl tău fusese operat nu-ţi vine să dai nici un test. Nici măcar nu-ţi mai pasă ce se întâmplă la interviul ăla, dar te duci, să nu laşi ocazia să treacă pe lângă tine. Şi după câteva zile…
-
M-am mai însănătoşit psihic
Anul trecut a fost pentru mine un an de coşmar. Asta ştiţi deja că am elaborat mai pe larg. Pentru că anul ăsta să nu fie la fel, cel puţin pe plan psihic, am luat nişte hotărâri. Şi, Doamne, ce bine mă simt acum! Nu mai am gânduri negre, nu mai îmi fac scenarii imposibile, nu mai visez accidente şi nici nu mai inventez tragedii, nu mă mai gândesc la moartea celor din jur şi nici la alte nenorociri. Pe scurt, nu pot să zic că gândesc pozitiv, pentru că realismul meu mă împiedică, dar cel puţin nu-s nici aşa pesimistă cum am fost. La baza acestei schimbări stă cea…
-
De ce mă fascinează pe mine fotografii?
Acu’ ceva timp mi se părea că debordez de spirit creator şi că n-ar fi fost mare lucru să fac nişte fotografii mai profesioniste, mai artistice, mai deosebite de cum le făceam înainte. Din păcate doar mi s-a părut, pentru că spiritul creator nu există la mine sub altă formă decât cea a cuvintelor, şi câteodată nici acolo. Poate şi ăsta doar mi se pare că există, dar măcar la capitolul ăsta primesc cât de cât feedback. 😉 Pentru mine expresia: „O imagine face cât o mie de cuvinte” nu prea se validează pentru că n-aş şti să creez o asemenea imagine care să genereze o mie de cuvinte. În…
