io, io şi iarăşi io
-
Mai multe Tomate intr-una singura
Iarăşi am furat ideea. Da’ şi ce, că şi Bloo a furat-o de la Zappy. Aşa că se mai diminuează din gravitate. Pe engleză îi zice split personality, pe română cred că e vorba de dedublare. Cum ar fi, io’s balanţă pursânge şi balanţele sunt schimbătoare de te doare capul. Cum îi ziceam lui Bloo, sincer, nu ştiu dacă postul ăsta o să aibă ceva surpriză pentru careva dintre voi, adică pentru cei care citiţi blogul de multă vreme, că ştiu io sigur că m-aţi recunoscut în cele mai multe ipostaze: Tomata isterică şi nervoasă – nu e tocmai pozititv să începi cu negativ, da’ io ce să fac dacă…
-
Abia astept sa plec
Nu pentru destinaţie, nu pentru relaxare, ci ca să fiu cât mai departe de tot ce se intâmplă zilele astea. Sa fiu sinceră nici nu mai am chef de concediu. Sunt atât de obosită încât mă clatin pe picioare, mereu sunt între două destinaţii, nimeni nu mă ascultă, parcă toţi acţionează împotriva mea. Sunt la un pas de a face o criză de nervi, de plâns sau de io mai ştiu ce altceva. Am crezut că odată rezolvată problema totul va fi ok, odată ce se va convinge că lucrurile nu sunt aşa cum îşi imagineaza el, totul va prinde o nuanţă de roz. M-am inşelat. Aş vrea doar puţină…
-
Pentru tot exista o prima data
Care a fost primul/prima: maşină: prima pe care am condus-o a fost Golful lu’ tati, prima a mea personală, micuţa Polo călătorie în perimetrul ţării: ooof, asta a fost pe la 3 ani când m-au dus ai mei la mare la Eforie parca (nici nu mai ştiu care Eforie) călătorie în afara ţării: în 1990 în Germania la verişoara mea, cu tot familionul amintire: asta cu prima amintire îi cam cu schepsis că n-aş putea să zic egzact, da’ cred ca aveam vreo 2 ani şi îmi aduc aminte de un costumaş galben, tricotat (pantaloni, bluza şi căciulă) şi mergeam la doctor. Arătam ca un pui de găină şi eram…
-
Eu, durerea ambulanta
Ca tot e în trend zilele astea să vorbesc despre subiectul asta, postul ăsta se cerea scris de acum muuuultă vreme. Cam de când m-am născut. Ferească-vă ăl de Sus să fiţi în preajma mea când mă doare oareşce. Ori capul, ori burta, ori un picior, ori degetul mic de la picior, câteodată mă mai doare şi părul. Mna, n-are rost să vă înşir toate durerile că vă apucă plânsul de mila mea. M-aţi trimite care mai de care la tot felul de doctori şi aţi da în îngrijorare maximă că oare ce-i cu mine. Sigur ceva nu e bine. Aş îndrăzni să zic ca totu’i în capul meu, da’…
-
Joburi de vis
Stiţi cu toţii, sau aproape cu toţii ca am un job nou. Sunt aici deja de o săptămână şi vă spun sincer că în fiecare zi abia aştept să se facă ora 17 să plec acasă. Pentru că mă plictisesc din cauză că încă n-am de lucru. Abia aştept să vină şi să fac şi eu ceva productiv, să nu mă uit la ceas de 10 ori pe oră să văd cât a mai rămas până mă car. Aşa că, citind bloguri îmi vin o sumedenie de idei şi le tot trec in drafturi, că deşi frec menta, mi-e jenă să scriu posturi. Una dintre ideile astea se leagă tot…
