Un picuț de Crăciun fericit

Anul trecut am adăugat al patrulea sau al cincilea Crăciun în buchetul celor nereușite, triste și de care am vrut să scap cât mai repede.

Anul ăsta a fost mai bine, dar până ieri a fost un Crăciun OK, nememorabil, chiar dacă a fost primul al Adei. Din păcate, oamenii care-mi lipsesc sunt încă o umbră destul de densă peste bucuria oricăror sărbători, fie ele de iarnă sau de Paște. Nu mă pot detașa complet de lipsa lor pentru a mă bucura pe deplin de existența altora. Nu mă înțelegeți greșit, Ada a făcut Crăciunul ăsta mai frumos decât multe altele, chiar dacă nu pricepe nimic din el. Să fim cu ea în pozele cu bradul și cu cadourile, să o auzim gângurind și râzând în hohote ne-a bucurat inimile și ne-a umplut sufletele de căldură și bucurie.

Pentru mine însă, Crăciunul s-a întâmplat pe 27, când Moșul mi-a adus-o pe sora mea în vizită. N-am vorbit aproape deloc despre ea pe blog și nici de data asta n-o s-o fac prea mult că poate nu-i place să fie expusă și nici n-am întrebat-o dacă este OK să scriu despre ea.

Sora mea este una dintre oamenii despre care nu scriu pe blog, nu pentru că nu aș vrea sau n-am ce, dar oricât de gură-spartă sunt în ceea ce mă privește pe mine personal, în ceea ce-i privește pe oamenii din viața mea, aleg să le respect intimitatea. Despre ea o să vă spun doar că e sora mea mai mare din prima căsătorie a tatălui meu, sora pe care n-am avut-o atât de aproape pe cât mi-aș fi dorit și nici n-am avut relația după care am tânjit. Oricât ar fi încercat tatăl meu să ne aducă împreună, nu s-a putut mai mult decât a fost. Însă ce ne-a apropiat pe noi două a fost moartea lui. Când o văd pe sora mea, când vorbesc cu ea, atunci mă simt cel mai aproape de el. Aproape că îl simt între noi privindu-ne, bucurându-se că în sfârșit avem o relație mai strânsă decât când eram copii.

Și ieri mi-a făcut bucuria de a veni în vizită și de a petrece câteva ore povestind. Amândouă cu soții și cu fetele noastre. Mă uit la poza de mai jos și ea o să reprezinte mereu pentru mine un Crăciun fericit!

Mulțumesc, Clau 🙂

DSC_4388

6 Comments

  • miha.

    Sunt eu trilulilu sau sotii vostri chiar seamana destul de mult?! Bine, cumnatul pare varianta slim a sotului. Imi cer scuze daca a sunat urat, dar e amuzant! 🙂

      • Clau

        🙂 eu ieri ii tot analizam si imi spuneam ca Cezar seamana mai mult cu Cedric decat semanam noi doua . Important e ca ne-am vazut si am reusit sa petrecem putin timp impreuna.E drept ca nu am fost apropiate im copilarie si ca un eveniment nefericit ne-a adus din nou impreuna insa din punctul meu de vedere nu e nimic pierdut si avem toata viata innainte , in plus ar trebui sa invatam din propria experienta si sa nu repetam aceeasi greseala de doua ori cu fiicele noastre .Va pupam si va asteptam la noi !

        • Tomata

          nici din punctul meu de vedere nu e nimic pierdut 🙂
          si sper sa mai avem Craciunuri de-astea pana la adanci batraneti. oriunde am fi in lume, sa ne putem intalni.
          cat despre vizita… bineinteles ca venim 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *