De fapt am 34 de ani
Un text foarte frumos de-al lui Makavelis m-a pus pe gânduri şi sub formă de leapşă am preluat ideea pentru a o adapta trăirilor mele.
Ce vârstă am putea da de înteles că avem dacă nu ne-am uita în buletin?
Danuţ îmi cerea azi să definesc vârsta. Cum i-am zis şi lui, vârsta nu se poate defini, ea se simte. DAR, [asta e un DAR mare de tot] chiar dacă ai apucăturile unuia de 3 ani, odată ce ai depaşit majoratul e imperios necesar sa te comporţi ca un adult. Să cauţi în orice moment al vieţii tale să iei decizia care răneşte cel mai puţin. Chiar dacă în mai mult de 50% din cazuri deciziile pe care le luam fac victime printre cei dragi sau foşti dragi, ele nu trebuie să rănească. E un crez de la care încerc să nu mă abat. De exemplu, nu îţi mai iubeşti partenerul. Vrei să te desparţi de el şi trebuie să acţionezi într-un fel. De ce să dai fuga imediat să îl inşeli sau să îti baţi joc de el nerespecâtandu-l? Când poţi avea oricând o discuţie civilizată în care să îi explici că sentimentele tale nu mai sunt cele care au fost şi că spre binele amândurora e de preferat să vă separaţi. în fine, asta e o discuţie care necesită un timp mai lung şi o elaborare mai pe îndelete, mult mai exemplificată decât atât.
Postul lui Makavelis însă se referă la toate vârstele care se adună în noi deşi în realitate avem doar una.
– aş putea avea 6 ani când mă uit la Tom şi Jerry
– aş putea avea 12 când mă uit pe computer la Sailor Moon, că atâta aveam şi când mă uitam la TV.
– aş putea avea 17 când mă gândesc cu nostalgie la mare
– aş putea avea 5 când sar în pat, oricum nu dau cu capul de tavan
– aş putea avea 40 când las grijile să mă copleaşească
– aş putea avea 67 când îmi doresc să mă pensionez ca să stau toata ziua într-un loc special pe care mi l-am creat pentru citit şi când mă plâng de toate durerile corpului
– aş putea avea 80 pentru că îmi povestesc cu placere amintirile din copilărie şi mă încântă mult de tot să revăd chestii demult apuse
– aş putea avea între 4 şi 13 când lălăi şi cânt pe limba mea
– aş putea avea 30 când fac meditaţii la engleză cu o vecină
– aş putea avea 70 pentru că prea des (nu prea des în ultimul timp) mă gândesc la moarte
însumate ele dau aşa 6+12+17+5+40+67+80+13+30+70=340 340/10= 34. Oare de ce nu mă mir? De la 15 ani încoace am simţit că sunt mai batrână decât zicea buletinul.
Voi?
21 Comments
gala
ce frumos le-ai facut media 🙂
cam asa si eu 3 ani cand vorbesc cu piticot despre strumfi, 9 ani cand citesc cu cel mare jules verne, 20 cand iubesc, 70 cand povestesc q,intiri din copilqrie, 16 cand ma gandesc la vacanta la mare si tot atunci 60 cand vacanta e un tur prin europa, 40 cand ma coplesesc grijile zilei de maine; 30 cand scriu; 22 cand merg la master,54 cand mi se face dor de trecut si 2 cand ma alint in somn
did
eu sunt f retardata, cred ca panterele cu care dorm sunt omi cu suflet samd… deci cam 6 ani imi dau.
in viata de zi cu zi, ma prefac ca am 22. dar de fapt imediat fac 27, asta e :))
Lup Alb
VAd ca varsta mea atrage…( 🙂 ,did).
De ani buni ma simt de 27.
Cand e vorba de experienta, de lucruri traite, de lucruri facute, de ….. simtite, imi dau seama ca am de fapt vreo 285.
Iar cand citesc ce ai scris imi dau seama ca e adevarat, cu o mica inlocuire: as putea avea= am.
evergreen
Mi-am facut mai demult un test din “ala” pe facebook. 18. atat am primit!
am chiuit de fericire apoi mi-am amintit adevarul
😛
Arthur Suciu
mi-au trecut atacurile de panica atunci cand mi-am dat seama cati ani am: 35. dar vindecarea s-a produs pe la 34.
Elena
Eu am ramas pe undeva pe la 17. Si refuz sa avansez. 😀
silvia
eu ma tot simt de 21 de ani. uneori chiar zic ca atata am si sunt convinsa ca asa e.
cand ma alint, am 6 ani.
cand rad la filme si mananc popcorn, am vreo 16.
cand ma plimb prin parc si ma uit la batranei cum se plimba de mana, am vreo 30.
cand vine vineri seara si prefer sa stau acasa sa dorm, am vreo 45.
cand merg la mare, n-am mai mult de 17.
am in jur de 10 ani cand nu mi se fac poftele.
si 14 cand sunt nervoasa si imi vine sa dau vina pe adolescenta.
media: 19 jumate :)) sunt o tinerica, mai tinerica decat ma inchipui eu.
asta si poate pentru ca habar n-am cum e sa fii mai in varsta, mi-am dat cu presupusul. mai departe de 45 nu pot sa-mi inchipui, vedem cand ajung acolo.
Travel Guru
Eu ma simt mereu mai tanar decat sunt. Cand mai am ocazia sa-mi spun varsta parca am de fiecare un soc 🙂 Ce-au trecut anii!!! 😮
Ultmii ani am impresia ca au trecut extrem de repede si nu m-au transformat foarte mult.
danutz
mersi de reclama… 🙂
astept totusi niste raspunsuri la intrebarile grele de ieri.
carlitos
Eu sper sa nu trec de 18 ani niciodata. Asta inseamna, ca sa fac media, ca starile depresive in care ma simt de 50 de ani alterneaza cu lungi momente de copilarie de-a busilea…
Copila blonda
“You are as young as your faith, as old as your doubt; as young as your self-confidence, as old as your fear; as young as your hope, as old as your despair.” – Douglas MacArthur
noapteaiguanei
Eu ma simt de 20 de ani, desi, de fapt am mai mult decat dublul acestei varste… ai varsta pe care o simti, nu cea din certificat! Fii tanara! Nu lasa grijile sa te copleseasca! Ai o viata frumoasa inainte!
Inka
Si mie imi place sa ma uit la desene animate. Ce coincidenta 🙂
Horia Dragomir
re-iterez: hoasca!
Alle
Si eu, si eu, si eu vreau sa fac ‘numaratoarea’ asta!
Tomata
Lup Alb
Sigur:
– am 6 ani când mă uit la Tom şi Jerry
– am 12 când mă uit pe computer la Sailor Moon, că atâta aveam şi când mă uitam la TV.
– am 17 când mă gândesc cu nostalgie la mare
– am 5 când sar în pat, oricum nu dau cu capul de tavan……….
Si asa mai departe.
Tomata
Lup Alb
Pai ce credeai???
Cel mai misto compliment indirect mi l-a facut fiu-meu, pe la 8 ani. Cand il luam de la scoala, ma hahaiam cu colegii lui , faceam traznai pe strada, etc.
Late, imi zice asta micu’ : “Hai mai tata, fii serios!”
Tomata
Pingback: