io, io şi iarăşi io
-
2009 retrospectiv
Disclaimer: acest post e din cale-afarã de lung, probabil mulţi n-o sã ajungeţi la capãtul lui, dar pentru mine, acest post trebuia sã existe. Ziceam anul trecut cã 2008 este cel mai prost an din câţi mi-au fost daţi sã trãiesc pânã acum. Am aşteptat anul 2009 cu speranţe multe, cu superstiţii de genul: “e numãr impar, tre’ sa fie bine” sau “e 9 în coada lui, cifra mea preferatã, n-are cum sã-mi meargã rãu”. Acum, când trag linie… îmi dau seama cã anul ãsta nu mi-a mers chiar rãu: am primit-o pe micuţa Polo, pe care o iubesc ca pe un membru al familiei, am fost în concediu la…
-
Cam asa ceva ;))
Sunt vesela. Nu, sunt trista. Ba nu, sunt vesela. Of, cine mai stie. Nici eu nu stiu cu siguranta. Dar nu conteaza. Sa pic dintr-o extrema in alta si sa trec repede de la un subiect la altul reprezinta specialitatile mele. Voi stiti cat de greu imi e sa stau intr-un picior, in echilibru? Despre ce vorbeam? Parca despre mine. Eu tot timpul vorbesc despre mine. Te rog nu ma obosi cu problemele tale pentru ca oricum ar fi ele, te asigur ca ale mele sunt mult mai grave. De exemplu imi fac mari probleme ca noua oja nu se potriveste cu botinele mele preferate. Sau ca, purtand fusta…
-
Ce faci dupa ce te desparti?
Discuţii recente mi-au readus în minte acest subiect despre care am tot vrut să vorbesc. L-am amânat până nici nu mi-am mai adus aminte de el, pentru că nu m-am mai despărţit de nimeni de curând şi nici problema asta nu s-a pus. Deci, ca să vă răspund de la început, nu este vorba despre mine, nu mă despart de nimeni. Însă am avut partea mea de despărţiri care mi-au rupt sufletul şi inima în toate felurile posibile şi n-am crezut că biata de ea va mai fi întreagă vreodată. Şi toate au fost crunte şi toate au durut ca şi când mi-aş fi scos un cuţit din rană vie,…
-
Primavara, bunicuta e de fapt o pitipoanca
Ieri, în drum spre lucru, am auzit la radio o ştire despre elevii unui liceu care se pregăteau să joace 3 piese de teatru pentru nu ştiu ce festival (da, mai dau şi ştiri de-astea nu numai de-alea cu morţi şi accidente). Şi în timpul difuzării ştirii mă gândeam că mi-ar fi plăcut să am curajul să joc in piese de teatru în liceu, şi mi-ar fi plăcut să am profesori care să se ocupe de asta şi care să ne incurajeze să o facem. Poate mi-aş fi descoperit veleităţi ascunse. Cu toate astea, în şcoala primară am jucat câteva roluri de care îmi aduc aminte cu drag. Făceam serbări…
-
Vreau o piatra de ziua mea
Unul dintre lucrurile care mă fac să fiu mândră de Iubi e că el ştie întotdeauna ce cadou să îmi dea. De multe ori mi-a făcut surprize extrem de plăcute cu diverse ocazii când îmi punea în braţe chestii pe care le menţionasem în treacăt sau pe care i le arătasem fugitiv. Aşa a fost şi anul trecut când mi-a făcut cea mai frumoasă surpriză şi mi-a comandat tocmai din Portugalia, de la Lola, un şirag de mărgele cu roşii. Superb gest şi divine mărgele. Ei, anul ăsta, mi-a mărturisit că n-are nici o idee pentru cadoul de ziua mea şi ce mai încoace încolo: “ce vrei?” 😳 Întotdeauna mi-au…
