Dănuța, dintr-a doua până într-a cincea
Faptul că nu trece zi în care să nu mă adresez Ancăi cu Oana sau Oanei cu Anca (ba uneori o bag și pe Ana în schemă) a dus la o discuție cu ele care mi-a adus aminte că în în ciclul primar, profesoara de franceză nu mă scotea din Dănuța.
Deși vedea numele meu în catalog de fiecare dată când îmi trecea nota, când mă numea să citesc sau să fac vreun exercițiu, întotdeauna eram Dănuța. S-a scuzat de câteva ori și mi-a spus că are o elevă într-o altă clasă, cu care semăn leit și confundându-mă cu ea, folosește același nume.
Dacă la început nimeni nu știa cine e Dănuța, pe parcurs am ajuns să răspund la numele ăsta în timpul orelor de franceză. Nu mă mai deranja și reacționam la fel ca și la Andreea. Ciudat e, acum când mă gândesc, că nici un coleg n-a făcut mișto de mine, nimeni nu m-a strigat Dănuța în pauză, toți păreau să accepte faptul că profesoara era zăpăcită, că nu își ținea minte bine toți elevii și-i comprima într-unul singur. Eu n-am văzut-o pe adevărata Dănuța în viața mea și tare curioasă aș fi dacă mai semănăm și-acum sau dacă am semănat vreodată și pentru alți ochi în afara celor ai profesoarei de franceză.
Am mai avut o profesoară, dar nu mai știu ce materie preda, căreia îi plăcea să ne cheme pe cel de-al doilea nume. Astfel eu eram Elena, iar Emanuel era Mircea. Dacă cu Dănuța m-am obișnuit, cu Elena nu-mi ieșea niciodată.
Dacă și vouă vi s-au dat nume din burtă, sunt tare curioasă de poveștile din spatele lor.
13 Comments
Carmen
Eu sunt Carmen si Cristina. Toata lumea imi zicea Carmen, asta pana la 28 de ani, cand am schimbat serviciul si in birou cu mine mai era o Carmen. Asa ca sefa mea mi-a zis Cristina, nume care de altfel imi placea mai mult decat Carmen. Deci o parte ma stiau de Carmen si alta parte de Cristina. Era super cand faceam cunostinta cu altcineva si intotdeauna ma prezentam cu celalat nume decat ma stiau persoanele de langa mine si vesnic trebuia sa explic de ce.
Acum m-am mutat in alta tara si sunt doar Carmen.
Carmen
ioana
Si noi am avut profesori din astia care incurcau copilul cand il chemau la tabla. Daca nefericitul zicea ca nu e Alex ci Razvan, proful de mate ii zicea ca nu conteaza, treci la tabla oricum.
Pentru mine cel mai naspa a fost cu un sef, francez, care ne dadea porecle la toti, o Lucie era Barbie de pilda, pe mine nu ma scotea din Estelle….dar ala era cam nesimtit.
In schimb eu am o problema cu cateva nume. Pe Razvan, sotul unei prietene imi vine sa-l strig Bogdan, un Sorin, vreau sa il strig, ghici ce, tot Bogdan. Pe toti Petr si Petra din lumea asta imi vine sa-i strig Pavel sau Pavla (si stiu multi si cu greu ma abtin sa nu ii strig altfel). Ah si pe o anumita Zuzana o strig Tereza. Nu stiu de ce, poate are faza de Terka si nu de Zuzka. Noroc ca la cehi se cam repeta prenumele.
ioana
Ha!
Eu sunt Ioana. Pana la 7 ani nu am stiut ca ma cheama Ioana, ai mei ma strigau Oana si nu prea am simtit nevoia sa verific in acte, oricum nu stiam sa citesc. 😀
La scoala nu m-am ridicat din banca cand a citit doamna catalogul. Obisnuita sa nu se ridice cate un zapacit a intrebat la final “cine nu s-a auzit strigat?”. Bineinteles ca eu eram cea care nu se auzise pentru ca pe mine ma cheama Oana si nu Ioana…..doooh! Si am suferit enorm, eu ma identificam cu Oana, Ioana mi se parea un nume ascutit, urat. Acum mi se pare cel mai misto. Sunt Oana pentru familie/prieteni apropiati si Ioana la job.
ioana
Subscriu. Exact asa si in cazul meu pana cand acum, nimeni nu imi mai zice Oana, cu vreo doua exceptii dar nu parintii. 🙁
Cati
Anumite profesoare ma striga dupa celalalt prenume,mie nu-mi placea deloc,dar in timp a inceput sa imi placa,Nina ! 🙂
Mirela
Mie îmi place să-mi strig elevii după al doilea prenume! :)) Şi ştiţi de ce? De obicei, al doilea e mai colorat, cu adevărat românesc! Exemple: Leonardo Petrică (evident, la mine e Petrică), Răzvan Pavelică, Alexandra Dumitriţa! Partea buna e ca le spun mereu cat de frumoase sunt si aceste prenume incat nu se simte nimeni ciudat, ba chiar incepe sa le placa sa fie apelati asa! :d
madlen
Valeu!!!
Ce-ai schimbat pe-aici?
Nu mai recunosc nimic, botoanele is pe dos, ecranul e ciudat si m-am zapacit complet.
Unde-i lista cu ceilalti blogeri la fel de faini ca tine? Ce mai citesc? (cand nu ai postari tot intru si-i citesc si pe ei si asa de mult m-am obisnuit cu asta…)
Ce sa-ti zic in cazul ista? Sa-ti fie de bine! Eu n-am bloaga, c-ar fi murit de singuratate, dar ca si tine am simtit filingu’ de-o schimbare si mi-am facut pletele zburlite in ciuf scurt!
Despre nume: n-am, dar eu is sefa si cand vine sotu’ din dotare prin “intreprindere” si discutam aprins din “pisi” nu asa si “pisu” fa aia , de fata cu angajatii , nu iesim (in privat asa ne spunem reciproc). Si angajatii ne mai apeleaza cu “sefii PC”.
In schimb pentru mine absolut toti barbatii pe care ii intalnesc, pana sa ajung sa ii cunosc mai bine (fie ca e vorba de proaspatul prieten al nu stiu cui sau vreunul de la vreun curs sau oricare) asadar toti sunt “nea caisa”. Si culmea, sotu’ stie la care nea caisa fac referire intr-o conversatie din toata imensitatea de nea caisi.
Cam atat.
madlen
Cat de tare-i steaua alocata la comentul meu anterior!!!
Faina!
Zici ca-i autoportret!
De unde ma stii?
🙂
RoxanaM
Si eu am doua reflexe de a raspunde la cele doua nume.Unul pentru toti prietenii si cunoscutii mei si altul pentru familie.Daca oricare din cele doua tabere foloseste celalalt nume, e ca si cum m-ai striga pe numele altcuiva si nu raspund. Ciudat mod al creierului de a face conexiuni.
lala
ce noroc ca nu mi-a zis nimeni pe al doilea nume ca nu imi place.
Ioana
Haha, eu la ora de franceza eram Moni, nume care nu e nici pe aproape de al meu. Din cate am inteles, semanam cu o fata din alt an/alta clasa din liceu, dar la fel nu am ajuns sa o cunosc. Ideea e ca asa am ramas 4 ani si doar la ora de franceza. Desigur, ego-ul meu de adolescenta de 15 ani probabil era un pic avariat de faptul ca era o fata care sa imi semene chiar asa de bine (doar nu eram eu unica? :))).
Cand aveam vreo 11 ani (deci cu mult inainte de liceu) imi placea la nebunie numele de Monica si am mintit o data ca asa ma cheama (prostii copilaresti, nu retin de ce as fi facut asa ceva). Oricum, m-am gandit apoi ca asa imi trebuie, daca vrei Monica na Monica :)).
Diana
Eu la scoala am o colega pe care o cheama Daiana. Majoritatea profesorilor ne striga pe mine Daiana si pe ea Diana. Si tot timpul ii corectam pe profesori. Cerem sa ne fie respectate numele! :))
ady
am fost si sunt andreea pentru oricine-familie, profesori, colegi (de scoala sau serviciu), prieteni, dusmani sau sefi. andreea si atat, fara prescurtari (nici macar la gradinita, nici macar in familie), fara greseli, nici macar domnisoara/doamna b la serviciu.
pentru cateva persoane (vreo 2, restul au preluat andreea) care m-au cunoscut pe net si apoi live sunt ady.
si pentru o singura persoana care nu poate intelegele ca ady poate fi o prescurtare de la andreea sunt adriana. 🙂