Eu, durerea ambulanta
Ca tot e în trend zilele astea să vorbesc despre subiectul asta, postul ăsta se cerea scris de acum muuuultă vreme. Cam de când m-am născut.
Ferească-vă ăl de Sus să fiţi în preajma mea când mă doare oareşce. Ori capul, ori burta, ori un picior, ori degetul mic de la picior, câteodată mă mai doare şi părul. Mna, n-are rost să vă înşir toate durerile că vă apucă plânsul de mila mea. M-aţi trimite care mai de care la tot felul de doctori şi aţi da în îngrijorare maximă că oare ce-i cu mine. Sigur ceva nu e bine. Aş îndrăzni să zic ca totu’i în capul meu, da’ mi-aş tăia singură craca de sub picioare că atunci nu mă mai crede nimeni. Nu-s ipohondră să ne înţelegem de la început, pur şi simplu, dacă îmi cânt durerea de câte ori apare, parcă mă simt un pic mai bine. Cu fiecare lamentare, durerea pare să scadă.
Şi să nu aveţi impresia că mă vait din când în când, da’ de unde. Dacă într-o zi nu mă doare burta sau capul, nu suntem în grafic. Aşa zicea ea, când îi comunicam câte o durere. Singurele clipe când chiar se pare că îs pain-free se petrec în concediu, de unde deduc eu, că toate durerile se petrec din cauza lucrului. Nu-mi explic însă de ce mă apucă migrenele cam în orice sâmbătă sau duminică. Despre migrene însă nu glumim, că’s păcătoase rău. Când mă doare, mă doare şi să mă lăsaţi toţi în pace, să stau în pat şi să mă miorlai singura printre perini, că şi-aşa am vreo 4. Destul spaţiu să mă plâng.
În altă ordine de idei… dacă mă doare ceva isuportabil de tare, atunci tac mâlc. Cum a fost, de exemplu, când m-am operat de apendicită. Băăăi, alea dureri, nu ce îndrug eu zi de zi. Da’ credeţi că am zis cuiva?? Nici poveste. Am stat cuminte în pat, încercând să dorm şi când m-au mai lăsat un pic, tuşti în picioare că nu e voie să ne lăsăm la boală. Sunt pe dos, ştiu. Da’ tre’ să dăm fiecărei dureri importanţa pe care o merită şi Iubi, tu să nu mă mai întâmpini cu întrebări de genul: “Azi ce te doare? Mâna? Burta? Capul? Poate un picior?” că am impresia că nu mă iei tu prea în serios. Mă vait cât am chef că şi de-asta eşti tu acolo, să mă asculţi când am o problema. 😀
Am observat si eu ca dau importanta ‘disconfortului’ mai mult decat unei dureri tepene. Adica miorlai de disperata daca ma “strang” alignerele pe dinti sau fac febra musculara. Cand am avut umarul dislocat insa am facut pe viteaza, desi vedeam stele verzi de durere 😀
Mai este si zicala aia cu: “omul cand nu are probleme, isi face”. Extrapoland, eu cred ca in concedii esti prea ocupata sa te doara ceva, iar in perioadele de munca – din lipsa de activitate – ai prea mult timp sa te gandesti la una-alta, printre care si cele ce te mai dor azi… 😛
imi place finalul ..asa ii zic si eu la puiu meu…ca si eu ma vait..da parca ei se vaita mai des :))
Eu sunt campioana la vaicareala!!! Cel putin in ultima vreme.
Ma rog, am avut si oaresce dureri, da’ cel mai tare cred ca am fost afectata psihic. Disconfortul produs de o durere minora e naspa pentru ca te ia oarescum pe nepregatite. Cand ai o durere mare (de ex la operatie) te astepti la asta si eventual te bombardezi cu calmante.
Eh, bietu Cezar 😀 Mai vaicareste-te si la mine cand te-apuca 😆 Ca io m-am vaicarit la tine 😛
Si eu ma comport destul de ciudat la durere. Sunt stresat, nervos si, de multe ori, insuportabil cand ma doare ceva. Dar asa suntem toti, nu?
Robitussin te rezolva de orice,
dupa cum zice maestrul.
Bwey, nu mai zice de durere! Ma chinuie maseaua de minte de vreo doua saptamani si am ajuns la stadiul in care nici calmantele nu mai au efect.
Nici nu-mi mai amintesc cum era cand nu ma durea nimic…
Da, Iubi, sunt prezent oricand sa te ascult si sa incerc sa iti alin durerile.
Te înţeleg perfect. Am început să nu mai zic de durerile mele că m-au etichetat drept ipohondră. Aşa că sufăr în tăcere, dar sunt sigură că mă schimonosesc şi că se vede că nu mi-e bine…
Si cum e cu durerea epilarii? Pe mine aia ma chinuie rauuuu
haha … dupa ce am citit postul tau, parca a inceput si pe mine sa ma doara ba mana stanga, ba degetul mic de la piciorul drept :p
da … cand ai dureri mici, mai ai pueterea sa te vaiti,,, si daca stiu si altii, parca nu te mai doare asa tare ;p Cand ai dureri mari, in schimb, nu mai ai puterea da te plangi.
Si cica barbatii sunt cei care suporta mai greu durerea .. . se pare ca nu e tocmai asa 😉
ps; eu stau bine cu matematica, dar nu si cu atentia ;p