Andreea despre Tomata cu scufita

Se prea poate ca acesta să fie unul dintre cele mai personale posturi pe care le public, dacă nu cel mai. Nu este o explicaţie, nici măcar o justificare, este mai mult o confesiune pe care v-o fac vouă şi pe care mi-o povestesc mie să nu care cumva să cred peste ani şi ani că memoria mă înşală şi realitatea îmi apare distorsionată (ca în cazul ăla în care le-am spus părinţilor că am luat 9 la restanţă şi eu de fapt luasem 7 – până la sfârşitul facultăţii am continuat să cred că 9 a fost nota pe care am primit-o la fonetică engleză).

Pentru că pentru a doua oară am fost caracterizată ca fiind mereu veselă şi plină de viaţa (lucru care de fapt mă bucură tare de tot) simt nevoia să vă spun că nu e chiar aşa. Nu, blogul nu minte, eu nu mint când vă vorbesc despre banalităţile pe care le înşir zilnic aici. Pur şi simplu o fac într-un mod amuzant uneori pentru că toţi suntem scârbiţi până peste măsură de toată mizeria din societatea în care trăim. Ce rost mai are să deschizi calculatorul, apoi browserul, apoi un blog pentru a da de aceeaşi înverşunare, de aceeaşi mizerie de pe străzi şi acolo? Nu suntem oare sătui să ne lamentăm, să ne plângem de traiul nostru mizer, de comportamentul celor din jurul nostru? Nu obosim oare să tot înjurăm şi să tot blestemăm autorităţile pentru mersul prost al lucrurilor? Eu una am obosit, m-am resemnat, dar asta nu înseamnă că tac sau că las o nedreptate să treacă agale pe lângă mine. Fac scandal şi comentez cu orice ocazie când cineva mă nedreptăţeşte pentru că, să nu uităm, pe de o parte debordez de sinceritate, pe de alta, am gura mare. Singurele dăţi când vorbesc despre nesimţire, despre aroganţă sau prostie e când pot să fac mişto, când la sfârşitul zilei pot râde de ce s-a întâmplat.

Tomata cu scufiţă este un fel de alter ego mereu vesel, mereu optimist, întotdeauna îngăduitor, bun şi cinstit. Pentru că aşa sunt eu în lumea mea ideală, în universul meu în care lucrurile se întâmplă fără să se supere nimeni. Încerc să nu vă spun prea mult despre cât de bolnavi sunt părinţi mei, despre căţelul meu bătrân care acuş acuş se duce, despre faptul că muncesc 8h ca să ajung acasă lată de oboseală, despre toate gândurile negre care îmi cutremură nopţile şi uneori şi zilele, despre moartea pe care o văd peste tot şi despre optimismul care totuşi se strecoară printre ele.

Nu sunt fericită, în caz că aşa vi s-a părut, nu sunt privilegiată în nici un fel, nu sunt bogată (dimpotrivă încă mai am datorii şi mă aşteaptă altele), nu sunt altfel decât voi. Tomata cu scufiţă încearcă uneori să vă ia gândul de la zilele xeroxate, încearcă să vă facă să râdeţi, să citiţi o carte sau să vă ia de martori la desfăşurarea vieţii mele.

Asta e şi asta face Tomata cu scufiţă. De-asta mi-e aşa drag de ea pentru că e oaza mea de linişte, unul dintre puţinele lucruri care mă mai bucură şi îmi fac ziua mai frumoasă.

24 Comments

  • jane

    nu trebuie sa mearga totul perfect pentru a fi fericita. sunt de acord cu ce-ai scris, tomata draga, insa nu mai spune ca nu esti fericita! ai facut lista cu lucruri urate, insa cea cu lucrurile frumoase din viata ta cand o faci?

    sa ai o zi tare frumoasa! :*

  • camytzi

    Dacă am fi doar fericiţi, poate definiţia vieţii nu ar mai fi ce este acum. Cu bune, cu rele, cu datorii, cu toate cele, tot tomata o să rămâi, pe care o citim cu drag, că aşa ne place nouă să o ştim… pe tomata :))
    No, şi-amu gata, la lucru, că datoriile trebe plătite :))

  • crisss

    un lucru stiu sigur: esti o persoana care are un cuvant bun de spus intotdeauna si cu un suflet mare!si asta este foarte important! cu totii avem lucruri naspa in viata, dar cum spuneau si altii, nu ar mai fi viata – ar fi ceva…utopic?? ! asta e, mergem inainte ca sigur mai sunt lucruri bune pe traseul vietii pe care trebuie sa le descoperim;) doamne ce ‘filisoafa” am devenit, tre sa trec la treaba:)))

  • ramo

    Eu una iti multumesc ca ne lasi sa tragem cu ochiul in sufletelul unui om fain.Si apoi, chiar daca este un alter-ego Tomata nu ar fi asa cum este daca Andreea nu ar fi asa cum este. Ma alatur si eu cu o imbratisare.

  • LiaLia

    Draga mea dragă, parcă ai scris cu cuvintele mele textul ăsta 🙂 Nu e Tomata un alter-ego, e pur şi simplu o parte din tine, că doar putem să parafrazăm celebra replică din Filantropica: Andreea este complexă şi prezintă multe aspecte 🙂 Cei care te citim nu o facem doar că ne faci să râdem, ci pentru că (eu cel puţin) ne-am legat de tine, ne eşti dragă. Aşa că scrie şi de momente mai triste, de supărări, că nu se va speria nimeni, ba din contră, ne vei fi şi mai aproape, că eşti ca şi noi, cu bucurii, cu tristeţi, cu iubiri, cu dezamăgiri, cu umor, cu lacrimi. Te pupez şi te îmbrăţişez tare tare! Ca de la Vulpe la Tomată, de la Lie la Andree 🙂

  • Lup Alb

    Lia a scris si pentru mine. Are dreptate. Poti lasa garda un pic si va apare umanul din fiecare.
    Chiar daca are ca pseudonim cine stie ce fiara. 🙂
    Fie vorba intre noi, ma simt mult mai la largul meu cand stiu ca reprezint doar o insiruire de litere pe screen. Oarecum la adapost de conditionarile sociale.
    Si asa cred ca se simt toti.
    Sa nu uit: o imbratisare lupeasca pentru catelul tau.

  • macanta

    daca poti sa ii faci pe ceilalti sa uite de grijile lor,se cheama ca esti om cu adevarat.imi place blogul tau,il urmaresc,mi-e bine cand mai citesc ceva de aici,iar numele face toti banii :).felicitari!

  • lollitta

    🙂 e de la rosul scufitei, produce stare de bine! sa ai grija de acest alter-ego, daca are puterea sa te insenineze pe tine si pe noi

  • Tomata

    @ jane –> Pai cum sa nu spun ca nu-s, daca chiar nu-s? 🙂 Nu pot sa ma prefac ca sunt fericita, m-as minti pe mine. Chestia buna e ca nu sunt nefericita in fiecare zi, dar in majoritatea timpului asa sunt. O sa fac si lista cu lucruri bune, desi aia o sa sune a lauda de sine. :))

    @ Zany –> 🙂 Trece.

    @ camytzi –> Stiu ca asa e mersul lucrurilor, numai ca na… aici nu prea se vede. 😛 Multu’ pentru cuvintele frumoase. >:D si tu mie, ca mult ne asemanam… Ma gandesc uneori ce gresit te-am judecat cand nu te cunosteam mai bine si tare ma bucur ca am avut ocazia sa imi schimb parerea. :*

    @ crisss –> 🙂 Iti multumesc pentru cuvintele frumoase, m-ai facut sa rosesc. 😀 Stiu ca nu totul e neted, nu totul e asa cum vrem, dar poate totul parea prea ok pe blog si lumea avea impresia ca sunt o persoana careia i se intampla numai lucruri bune. 🙂 Am vrut sa le stric impresia. :))))

    @ Alina –> A ajuns. Multumesc. :*

    @ ramo –> 😳 Multumesc pentru cuvinte si pentru imbratisare. :*

    @ LiaLia –> >:D Mai mult ca sigur o sa iesim la cafea. Si planuiesc o excursie prin capitala poate la primavara. Mai vad, dar oricum vreau sa vin.

    @ Lup Alb –> Nu e vorba ca tin garda sus, pur si simplu n-are rost sa vorbesc SI pe blog despre problemele mele, ca in realitate ma lamentez pe unde pot. Catelul meu a primit imbratisarea de la tine. 🙂

    @ macanta –> Oh, nu stiu daca reusesc asta. 🙂 Ar fi ceva. Insa ma multumesc si cu doua zambete, daca pot sa le zmulg. Multumesc pentru cuvinte si te mai astept cu comentarii.

    @ lollitta –> Daa, incerc sa il ingrijesc cum pot. Ma ajutati mult si voi. :*

  • LeneBarbie

    Eu am avut placerea sa le cunosc si pe Andreea, si pe Tomata. Si pana la urma e firesc ca’n viata sa nu fie ca pe blog, in viata nu exista delete si nici refresh, pe cand aici ai tot timpul din lume sa’ti aranjezi gandurile, sa rescrii frazele…
    De’asta cred ca se simt diferentele dintre om si blogger, la fiecare dintre noi, chiar daca scriem cu toata sinceritatea.

  • INTJ

    si fiindca deja ai experienta cu literatura orientala (vezi “Rashomon”), un supliment:

    One day the Master announced that a young monk had reached an advanced state of enlightment. The news caused some stir. Some of the monks went to see the young monk.
    – “We heard you are enlightened. Is that true?” they asked.
    – “It is,” he replied.
    – “And how do you feel?”
    – “As miserable as ever,” said the monk.

    🙂

  • Minxieee

    Articolul asta merge la suflet. Dar cred ca e firesc ca fiecare blogger sa scoata la iveala numai o parte din viata lui. Sau sa puna accentul pe ceva anume. Daca ai scrie despre lucruri triste tot timpul ne-ai deprima pe toti. Iar daca toti am scrie despre lucruri triste, s-ar interzice bloggingul, ca s-ar sinucide lumea in masa.

  • Miss Rouge

    hmm..Eu ti-am spus cum imi pari si nu am vrut sa o iei ca pe-o reclamatie Doamne fereste.
    E bine ca faci lumea sa se simta fericita. multumita , ca le oferi acea clipa de respiro dupa o zi obositoare si incarcata .
    Te-am mai felicitat 1 data , dar as putea sa o fac de nenumarate ori . pentru ca ce ti-ai propus ti-a reusit!

  • Tomata

    @ Barbie –> 🙂 Asa-i, pacat ca nu avem delete sau refresh… dar na… si pe blog mai apar cateodata buguri in sistem. ;))

    @ INTJ –> Can be, dar nu e tot timpul. 🙁 Frumos citat si atat de adevarat.

    @ Minxieee –> Nu zic ca nu. De-astea mai scriu din cand in cand cate un post de-asta sa stie lumea ca nu stau tocmai pe roze. 🙂 Cat despe blogurile pesimiste… stiu eu vreo doua care imi taie tot elanul cand le citesc.

    @ Miss Rouge –> Nuuu, n-am luat-o ca pe o reclamatie. E exact ce ti-am scris tie in email. O justificare. Iti multumesc inca o data pentru cuvintele frumoase. 🙂 :*

  • TheCreatrix

    Deci bravo ţie.

    Deşi blogul tău nu este tocmai pe stilul meu, că deh, mie imi plac alte chestii, mă bucur că scrii chestii deştepte şi amuzante.

    Şi eu cred că ne plângem destul si că nu râdem destul, in viaţă.

    Ţi-am urmărit concursul acela cu “Sâni” de la cititoare şi a fost o idee prea tare.

    Sănătate.

  • StrongIndependentWoman

    Uhm… Incerc sa formulez aceasta cerere fara sa incerc sa par morbida. Imi poti spune detalii despre “Cele o sută douăzeci de zile ale Sodomei” – editura, autor, an aparitie? 🙂 Mult’mesc.

  • Tomata

    @ The Creatrix –> 🙂 Multumesc pentru sinceritate si sa stii ca apreciez foarte mult comentariul tau. Postul cu sanii n-a fost concurs, a fost o simpla expozitie. N-a castigat nimeni, toate sunt niste fete deosebite.

    @ Zany –> Cauta cu search-ul.

    @ StrongIndependentWoman –> Hehe, te-am lamurit pe mail. 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *